Sfantul Ierarh Nectarie

Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul

de la Mânăstirea Sfânta Treime - Eghina

- puţine cuvinte, cu mulţumire -

 

Când dorim să ne vedem puţinătatea sufletească (sau să ne privim aşa cum suntem), citim din cărţile ce ne stau mărturie despre Vieţile Sfinţilor... Găsim acolo o oglindă a chipului lui Dumnezeu, una strălucitoare, faţă de care a noastră se arată întunecată..., deşi la aceeaşi strălucire şi transparenţă a Divinului suntem chemaţi şi noi.

Astfel, recitind din „Sfântul Nectarie Taumaturgul", Diac. Drd. Nicuşor Morlova, Editura Bunavestire, 2000, despre viaţa, minunile şi acatistul Sfântului Nectarie, m-am uimit încă o dată de „prăpastia" dintre Ortodoxia pusă în practică şi cea... rămasă la stadiul vorbelor frumoase. Noi când vom face saltul? Peste „prăpastie" se trece pe puntea împlinirii poruncilor, concomitent cu nejudecarea aproapelui...

Dau slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a arătat în chip lămurit pe acest Sfânt al Eghinei, în vremuri contemporane (1846 - 9 nov. 1920; canonizat în 1961). Sfânt săvârşitor de minuni încă din viaţă (vindecări de boli, de demonizaţi, alungare de lăcuste, aducător de apă la vreme de secetă, stăpânitor asupra şerpilor, îmblânzitor al inimilor oamenilor prin prezenţă, faptă şi cuvânt, rugător cu lacrimi pentru lume, convorbitor cu Sfinţii încă din viaţă, îndeosebi cu Sfântul Mina, mijlocitor pentru toţi cei aflaţi la necaz, cu o deosebită capacitate de a consona cu cei din jur, spre ajutor...

Învrednicindu-ne pe noi şi de darul Sfintelor sale Moaşte izvorâtoare de mir (la care se pot închina şi locuitorii Bucureştiului, la mânăstirea Radu Vodă - incinta Seminarului Teologic), cu mare bucurie aflăm că:

„Eu L-am rugat pe Domnul să permită desfacerea Sfintelor Moaşte. Sunt atâtea biserici noi, care s-au construit între timp, în cinstea mea. De ce să nu aibă fiecare, câte o părticică de Sfinte Moaşte spre închinare...?" (cuvintele Sfântului Nectarie către o credincioasă, în vis, pentru că aceasta se întristase de desfacerea trupului Sfântului, rămânând cinstitele oase).

Dintre scrierile Sfântului, care a avut atât slujire arhierească de îndeplinit, cât şi de învăţător al credinţei pentru mulţi, ne atrage atenţia un fragment din „Chipul celui ce crede în Hristos":

„Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre curăţia conştiinţei sale. (...) Viaţa lui este un imn şi o armonie. Trăieşte, gândindu-se şi la binecuvântatul sfârşit, când se va îndulci de bunătatea lui Dumnezeu şi de bogatul Său har. Trăieşte pe pământ, dar ştie că cetatea sa stătătoare se află în ceruri. Fără să stăruie în cele zilnice, este atent să nu audă şi el cuvântul: «de multe te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti» (Luca 10, 41). De aceea se străduie neîncetat să aleagă «partea cea bună» (Luca 10, 42). Toată grija sa se îndreaptă spre a împlini legea divină şi spre a săvârşi binele. Îi consideră pe oameni, indiferent de rasă sau naţiune, ca fiind toţi fraţi ce provin din aceiaşi protopărinţi şi de aceea îşi îndreaptă către toţi la fel, faptele sale bune."

Şi iarăşi, ne impresionează corelaţia dusă pe culmile desăvârşirii de către Sfântul Nectarie (ca şi de către toţi Sfinţii) - între vorbă şi faptă, între frumuseţea studiului teologic în care s-a adâncit Sfântul (urmând şi cursurile Facultăţii de Teologie din Athena) şi frumuseţea faptelor sale, în măreţia răbdării sale. De altfel, Sfântul Nectarie socotea răbdarea drept „prima dintre virtuţi, deoarece prin aceasta se obţine darul mântuirii; cel ce rabdă până la sfârşit se mântuieşte." Însuşi Sfântul a avut de răbdat invidia multora, defăimarea, scoaterea din funcţie, boli, greutăţi şi piedici ale lumii acesteia. Primind ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune, Sfântul Nectarie le-a depășit atât pentru sine, cât şi pentru alţii, care l-au chemat şi îl cheamă ca mijlocitor.

Ne bucurăm că putem primi raze de credinţă, nădejde şi dragoste din forţa unei asemenea mărturisiri vii, fără de sfârşit. Minunile la Sfintele sale Moaşte şi Icoane nu încetează, numele său este tot mai cunoscut în lume, pentru promptitudinea răspunsului dat la cererile de orice fel ale credincioşilor. Mulţi dintre cei care sunt pătrunşi de minunile sale ajung ei înşiși pe calea sfinţeniei, virtutea înflorind virtute, harul atrăgând har.

Prin apropierea de Sfinţi, gustăm şi noi din Împărăţie...

Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi în veci! Amin.

Minune recentă a Sfântului Nectarie, cu totul neaşteptată

O creştină însărcinată, din Bucureşti, aflată aproape de naştere, auzind că Sfântul Nectarie este mare ajutător şi al femeilor ce urmează să nască, şi-a dorit să ajungă neapărat la racla cu sfintele moaşte de la mânăstirea Radu Vodă, din Bucureşti.

Aceasta şi-a făcut timp într-o anume zi (de altfel, o zi oarecare), cu gând să se ducă la Sfântul, la rugăciune. Era pe la începutul verii lui 2007, într-o zi toridă, în care nu se prea recomanda ieşirea în plină stradă... Cu toate acestea, femeia s-a hotărât să se ducă, ştiind că sorocul îi e aproape. Era pe punctul de a pleca, deşi mai mulţi factori păreau să-i dea de înţeles că nu e tocmai bine ales momentul. Chiar şi ea, în sinea ei, simţea că nu e bine să se ducă în ziua aceea. Neînţelegând însă de ce să nu fie bine, dânsa dorea să plece. S-a întâmplat ca atunci să primească un telefon prin care să se anunţe o vizită neaşteptată, şi femeia nu s-a mai putut duce.

Creştina s-a întristat, crezând cumva că Sfântul nu a îngăduit ca ea să ajungă la închinare. Bineînţeles, avea acatistul Sfântului, avea şi icoană cu Sfântul, se putea ruga acasă...

Tristeţea femeii s-a risipit iute când, la scurt timp, urmărind ştirile în aşteptarea musafirului, a aflat că tocmai pe drumul pe care urma să meargă dânsa la raclă, şi chiar pe la ora la care s-ar fi întâmplat ea să fie acolo, s-a prăbuşit o macara de la clădirea neterminată a Bibliotecii Naţionale... Vorba nu era doar de prăbuşire, ci şi de zgomotul puternic pe care l-a produs macaraua, care i-ar fi putut provoca chiar o naştere prematură...

Înţelegând că, de fapt, Dumnezeu şi Sfântul Nectarie au ferit-o prin faptul că nu a mai ajuns în acea zi la închinare, la sfintele moaşte, femeia cu pricina a putut ajunge în altă zi, mulţumindu-i Sfântului pentru deosebita grijă. Apoi, a putut naşte cu bine, la vreme potrivită, un copil sănătos...

Iată cum suntem ocrotiţi prin Sfinţi de reaua întâmplare, de moarte năpraznică şi de toată ispita potrivnicului! Și se mai vede, iarăşi, cum noi putem gândi că un lucru e cu desăvârşire bun, pe când în ochii lui Dumnezeu lucrurile să se înfăţişeze altfel... - pentru toate e timp, la bună vreme.

Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi!