Maica Domnului dorea zilnic a se muta la Fiul si Dumnezeul Sau
Amintirea de Fiul Sau iubit era adanc intiparita in sufletul mare al Preacuratei Maici, Fiinta Ei era unita pururea cu Iubitul Sau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.Fiind plina de zille, ardea necurmat de Dumnezeiasca dorinta de a iesi din trup, a merge si a privi Fata Fiului Sau ce sade de-a dreapta Tatalui.Sufletul Ei mare ardea de vapaia dragostei catre Fiul Sau, mai mult decat Serafimii.Ea se ruga Domnului cu multe lacrimi fierbinti, ca sa o ia la Dansul, din aceasta vale a plangerii si sa o duca in bucuria nesfarsita a cerestilor Lui Locasuri.Astfel vietuind in casa Sf.Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, adeseori iesea pe Muntele Maslinilor, la locul de unde Fiul Ei, Hristos Dumnezeu S-a inaltat la ceruri.Acolo isi facea rugaciunile Sale minunate in Duh si-n adevar.In acele rugaciuni inflacarate de credinta infocata, in focul ardoarei de a-si vedea cat mai grabnic pe Fiul Sau
iubit, adeseori rostea astfel:"Dulcele Meu Fiu!O Fiul Meu iubit, Care Te-ai pogorat de la Tatal din cer, aici la noi pe pamant si Te-ai intrupat din sangele meu, ia-ma, rogu-Te, la imparatia Ta.Ajunge-mi strainatatea!Ajunge-Mi despartirea Mea cu care sunt despartita de Tine, dulcele Meu Fiu!Fa cu Mine, rogu-Te, asa cum ai zis:Unde voi fi Eu, acolo va fi si acela care-Mi va sluji Mie(Ioan 12,26)Pentru aceasta Ma rog si Eu Tie, Fiul Meu iubit, ca acolo unde esti Tu, sa Ma invrednicesti sa vin si Eu, caci inima este arsa de dorul Tau".Aceasta este dorinta Preacuratei Maici.Dorea sa lase lumea cu toata cinstea si felicitarile, multumii neamurilor,pentru a se duce la Fiul Sau.Aceasta o doreau si Sfintii Apostoli:"Mie a vietui este Hristos, iar a muri este dobanda"(Filip 1, 21).De asemenea Sfintii Marturisitori, Cuviosi, Drepti si toti adevaratii crestini, au tins pana la sacrificiu ca sa se intalneasca cu Mirele Ceresc.Ei au alergat cu mare bucurie si ardoare pe calea implinirii datoriilor sfinte pana la moarte, spre a se intalni cu Mirele lor Hristos Dumnezeu.Bucurie mare s-a vazut si se vede stralucind pe fetele celor ce citesc, asculta, cugeta si pazesc Legea Sfanta si mor in Domnul(Lc.11, 28;Apoc.1, 3; 14, 13)
Bucuria trecerii din viata aceasta a stralucit pe fata dreptului Simeon, cand, luand pe Domnul in brate, a zis:"Acum slobozeste pe robul tau Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre luminarea tuturor neamurilor si slava poporului Tau Israel"(Lc.2, 26-32).
Bucuria aceasta se vede stralucind pe fata fiecarui binecredincios crestin, care si-a implinit datoriile sale crestinesti, cand se pregateste si pleaca din viata aceasta.(Din Viata Maicii Domnului, de Protos.Nicodim Mandita)
iubit, adeseori rostea astfel:"Dulcele Meu Fiu!O Fiul Meu iubit, Care Te-ai pogorat de la Tatal din cer, aici la noi pe pamant si Te-ai intrupat din sangele meu, ia-ma, rogu-Te, la imparatia Ta.Ajunge-mi strainatatea!Ajunge-Mi despartirea Mea cu care sunt despartita de Tine, dulcele Meu Fiu!Fa cu Mine, rogu-Te, asa cum ai zis:Unde voi fi Eu, acolo va fi si acela care-Mi va sluji Mie(Ioan 12,26)Pentru aceasta Ma rog si Eu Tie, Fiul Meu iubit, ca acolo unde esti Tu, sa Ma invrednicesti sa vin si Eu, caci inima este arsa de dorul Tau".Aceasta este dorinta Preacuratei Maici.Dorea sa lase lumea cu toata cinstea si felicitarile, multumii neamurilor,pentru a se duce la Fiul Sau.Aceasta o doreau si Sfintii Apostoli:"Mie a vietui este Hristos, iar a muri este dobanda"(Filip 1, 21).De asemenea Sfintii Marturisitori, Cuviosi, Drepti si toti adevaratii crestini, au tins pana la sacrificiu ca sa se intalneasca cu Mirele Ceresc.Ei au alergat cu mare bucurie si ardoare pe calea implinirii datoriilor sfinte pana la moarte, spre a se intalni cu Mirele lor Hristos Dumnezeu.Bucurie mare s-a vazut si se vede stralucind pe fetele celor ce citesc, asculta, cugeta si pazesc Legea Sfanta si mor in Domnul(Lc.11, 28;Apoc.1, 3; 14, 13)
Bucuria trecerii din viata aceasta a stralucit pe fata dreptului Simeon, cand, luand pe Domnul in brate, a zis:"Acum slobozeste pe robul tau Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre luminarea tuturor neamurilor si slava poporului Tau Israel"(Lc.2, 26-32).
Bucuria aceasta se vede stralucind pe fata fiecarui binecredincios crestin, care si-a implinit datoriile sale crestinesti, cand se pregateste si pleaca din viata aceasta.(Din Viata Maicii Domnului, de Protos.Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu