PICUR DE LINISTE !
Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.
Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra, intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza.
Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.
Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.
Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.
Tot omul, fie bogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau batran, bolnav sau sanatos, daca Il iubeste si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima, dornic in mod sincer de a afla adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cu perseverenta, va vedea miracole in viata lui si ochii i se vor deschide pentru a vedea si a intelege sensul si rostul creatiei Lui si a intregei omeniri. Ultumul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile infernului nu-i vor birui.
Puterea lui Dumnezeu toate le biruieste:dar rugaciunea umila si supusa este mai puternica decat insusi Dumnezeu,Ii opreste bratul,Ii potoleste mania,Il dezarmeaza,Il invinge,Il domoleste si Il face as putea spune,dependent si prieten.
Cel mai frumos crez este acela care se naste pe buzele tale in intuneric,in jertfa,in durere,in efortul suprem al unei neabatute vointe de bine:este acela care,asemenea unui fulger,sfasie intunericul sufletului tau,este acela care in dezlantuirea furtunii,te inalta si te ridica la Dumnezeu.
Sa aveti mereu puterea si intelepciunea de care este nevoie in orice rugaciune.
Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra, intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza.
Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.
Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.
Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.
Tot omul, fie bogat sau sarac, prost sau destept, cult sau nu, tanar sau batran, bolnav sau sanatos, daca Il iubeste si cauta pe Dumnezeu prin rugaciune cu toata inima, dornic in mod sincer de a afla adevarul cu credinta, cu umilinta, cu incredere si mai ales cu perseverenta, va vedea miracole in viata lui si ochii i se vor deschide pentru a vedea si a intelege sensul si rostul creatiei Lui si a intregei omeniri. Ultumul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile infernului nu-i vor birui.
Puterea lui Dumnezeu toate le biruieste:dar rugaciunea umila si supusa este mai puternica decat insusi Dumnezeu,Ii opreste bratul,Ii potoleste mania,Il dezarmeaza,Il invinge,Il domoleste si Il face as putea spune,dependent si prieten.
Cel mai frumos crez este acela care se naste pe buzele tale in intuneric,in jertfa,in durere,in efortul suprem al unei neabatute vointe de bine:este acela care,asemenea unui fulger,sfasie intunericul sufletului tau,este acela care in dezlantuirea furtunii,te inalta si te ridica la Dumnezeu.
Sa aveti mereu puterea si intelepciunea de care este nevoie in orice rugaciune.
INTERVIU CU DUMNEZEU!
Ai vrea să-mi iei un interviu,deci…zise Dumnezeu.
eu: Dacă ai timp…i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit si a zis : Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
eu: Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns: Faptul că se plictisesc de copilărie,se grăbesc să crească…iar apoi tânjesc iar să fie copii;că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
eu: Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat: Ca părinte,care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
Iar El a zis: Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai puţin;să înveţe că există oameni care îi iubesc…dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele;să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit;să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că,de asemenea,trebuie să se ierte pe ei înşişi.
eu: Mulţumesc pentru timpul acordat…am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus: Doar faptul că sunt aici,întotdeauna.
În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna ... cade bruma ... Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!
Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!
Sa va binecuvanteze Bunul Dumnezeu,sa va daruiasca sanatate multa si multe bucurii ,sa fiti fericiti alaturi de toti cei dragi dumneavoastra.
Un sfarsit de saptamana cu pace si liniste sufleteasca.Doamne ajuta!
Ai vrea să-mi iei un interviu,deci…zise Dumnezeu.
eu: Dacă ai timp…i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit si a zis : Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
eu: Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns: Faptul că se plictisesc de copilărie,se grăbesc să crească…iar apoi tânjesc iar să fie copii;că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
eu: Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat: Ca părinte,care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
Iar El a zis: Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai puţin;să înveţe că există oameni care îi iubesc…dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele;să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit;să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că,de asemenea,trebuie să se ierte pe ei înşişi.
eu: Mulţumesc pentru timpul acordat…am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus: Doar faptul că sunt aici,întotdeauna.
În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna ... cade bruma ... Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!
Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!
Sa va binecuvanteze Bunul Dumnezeu,sa va daruiasca sanatate multa si multe bucurii ,sa fiti fericiti alaturi de toti cei dragi dumneavoastra.
Un sfarsit de saptamana cu pace si liniste sufleteasca.Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu