Preasfintei Fecioare , Maria !
Maica Domnului - parintele Arsenie Boca!
Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.
Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):
-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!
-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?
Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.
Stapana de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!“.AMIN!
Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.
Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):
-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!
-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?
Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.
Stapana de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!“.AMIN!
RUGĂCIUNEA A ZECEA CĂTRE MAICA DOMNULUI
Bucură-Te, Mireasă a Duhului, Ceea Ce ai îmbrăcat în trup pe Fiul Tatălui şi ai primit veşmânt luminat în ceruri, Icoana tuturor darurilor duhovniceşti, Mângâierea celor curpinşi de valurile ispitelor, Limanul veseliei celei îngereşti, Carte a tainelor Împărăţiei cerurilor, Lauda Cea mare a serafimilor, Râu Cel dulce curgător al înţelepciunii, Călăuzitoarea tuturor pe muntele mântuirii, Cetatea Cea nebiruită a creştinilor, Chezăşuitoarea pocăinţei noastre, Apărătoarea celor nedreptăţiţi, Fulgerul Ce risipeşte norii ispitelor, Podoaba lumii îngereşti, Stâlpul Cel neclintit al rugăciunii, Ocrotitoarea monahilor, Vederea Cea scumpă a celor orbiţi de păcat, Lumina Ce risipeşte întunericul mâhnirii, Trandafirul Cel sădit în grădina Tatălui, cu buna mireasmă a rugăciunilor Tale veseleşte inimile noastre şi picură-ne nouă ploia îndurărilor Tale spre izbăvire de întinăciunea păcatelor.
Îngerii cu laude au slujit la Adormirea Ta şi Apostolii cu cântări Te-au întâmpinat pe calea către cele de sus. Dar eu, cel întunecat la minte şi străin de tainele Adormirii Tale cum voi aşeza în cartea inimii mele cuvânt spre lauda Ta şi cu ce podoabe de cântări voi lumina praznicul Tău. Nu am Stăpâna mea, înţelepciune şi nici pricepere a zugrăvi vreun cuvânt spre lauda Ta. Nu am nici curgerea umilinţei şi nici pocăinţa de toată vremea spre a întări nădejdea mântuirii mele. Nu am nici inimă iubitoare şi smerită, ba încă mă văd pe mine lipsit de evlavie către Tine. Nu am curăţia minţii şi nici râvnă spre lucrarea poruncilor dumnezeieşti. În gropile slavei deşarte alunec şi mă supun judecăţii Dreptului Judecător, eu, cel ce judec cu răutate pe cei ce mă osândesc. Nu am nici aşezare statornică pe piatra credinţei şi sunt străin de rugăciune. Lenevirea mea mi se face piedică cumplită spre înaintare pe cărarea pocăinţei şi în fiecare ceas mă păgubesc eu de bunătăţile cele veşnice prin alergarea pe pajiştea păcatelor. Nu am inimă milostivă şi nici umilinţa prin care să pot şterge mulţimea nedreptăţilor mele. Nu am cuget smerit în lanţurile împietririi mele sunt ţinut. Deci, această privelişte întunecată a sufletului meu văzând, aş putea fi tras spre deznădăjduire. Însă împietrirea inimii mele nu se lasă străpunsă de săgeata pocăinţei şi neîndreptat în toată vremea sunt eu. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Maica Cea iubitoare de milostivire, să nu-Ţi încui uşa îndurărilor Tale, ci să mă primeşti pe mine în cămara milostivirii Tale, ca Une Ce însăţi Te-ai făcut Cămară Preacurată a Ziditorului.
Cu purtarea Ta de grijă neîncetată păzeşte-mă de toate asuprelile vrăjmaşilor mei celor nevăzuţi şi întinde mâna Ta cea milostivă, ca să urc eu pe scara pocăinţei cu nădejdea de a afla pe Capătul Cel neajuns al tuturor doririlor.
Bucură-Te, Mireasă a Duhului, Ceea Ce ai îmbrăcat în trup pe Fiul Tatălui şi ai primit veşmânt luminat în ceruri, Icoana tuturor darurilor duhovniceşti, Mângâierea celor curpinşi de valurile ispitelor, Limanul veseliei celei îngereşti, Carte a tainelor Împărăţiei cerurilor, Lauda Cea mare a serafimilor, Râu Cel dulce curgător al înţelepciunii, Călăuzitoarea tuturor pe muntele mântuirii, Cetatea Cea nebiruită a creştinilor, Chezăşuitoarea pocăinţei noastre, Apărătoarea celor nedreptăţiţi, Fulgerul Ce risipeşte norii ispitelor, Podoaba lumii îngereşti, Stâlpul Cel neclintit al rugăciunii, Ocrotitoarea monahilor, Vederea Cea scumpă a celor orbiţi de păcat, Lumina Ce risipeşte întunericul mâhnirii, Trandafirul Cel sădit în grădina Tatălui, cu buna mireasmă a rugăciunilor Tale veseleşte inimile noastre şi picură-ne nouă ploia îndurărilor Tale spre izbăvire de întinăciunea păcatelor.
Îngerii cu laude au slujit la Adormirea Ta şi Apostolii cu cântări Te-au întâmpinat pe calea către cele de sus. Dar eu, cel întunecat la minte şi străin de tainele Adormirii Tale cum voi aşeza în cartea inimii mele cuvânt spre lauda Ta şi cu ce podoabe de cântări voi lumina praznicul Tău. Nu am Stăpâna mea, înţelepciune şi nici pricepere a zugrăvi vreun cuvânt spre lauda Ta. Nu am nici curgerea umilinţei şi nici pocăinţa de toată vremea spre a întări nădejdea mântuirii mele. Nu am nici inimă iubitoare şi smerită, ba încă mă văd pe mine lipsit de evlavie către Tine. Nu am curăţia minţii şi nici râvnă spre lucrarea poruncilor dumnezeieşti. În gropile slavei deşarte alunec şi mă supun judecăţii Dreptului Judecător, eu, cel ce judec cu răutate pe cei ce mă osândesc. Nu am nici aşezare statornică pe piatra credinţei şi sunt străin de rugăciune. Lenevirea mea mi se face piedică cumplită spre înaintare pe cărarea pocăinţei şi în fiecare ceas mă păgubesc eu de bunătăţile cele veşnice prin alergarea pe pajiştea păcatelor. Nu am inimă milostivă şi nici umilinţa prin care să pot şterge mulţimea nedreptăţilor mele. Nu am cuget smerit în lanţurile împietririi mele sunt ţinut. Deci, această privelişte întunecată a sufletului meu văzând, aş putea fi tras spre deznădăjduire. Însă împietrirea inimii mele nu se lasă străpunsă de săgeata pocăinţei şi neîndreptat în toată vremea sunt eu. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Maica Cea iubitoare de milostivire, să nu-Ţi încui uşa îndurărilor Tale, ci să mă primeşti pe mine în cămara milostivirii Tale, ca Une Ce însăţi Te-ai făcut Cămară Preacurată a Ziditorului.
Cu purtarea Ta de grijă neîncetată păzeşte-mă de toate asuprelile vrăjmaşilor mei celor nevăzuţi şi întinde mâna Ta cea milostivă, ca să urc eu pe scara pocăinţei cu nădejdea de a afla pe Capătul Cel neajuns al tuturor doririlor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu