Ce pot face dacă iubesc un necredincios?
Are
mare nevoie de iubire necredinciosul, dar iubeşte-l ca o credincioasă,
să vadă şi el cum iubeşte o fata credincioasă! Îndrăzneşte să-l iubeşti
ca o credincioasă şi ai să vezi ce bărbat vei avea. Curaj, copila mea!
Ce putem face dacă iubim un necredincios?
D-apăi iubeşte-l! Are mare nevoie de iubire necredinciosul, dar iubeşte-l ca o credincioasă, să vadă şi el cum iubeşte o fata credincioasă!
Am avut la noi, la Centrul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, o studentă care lucra în perioada facultăţii, care era credincioasă, foarte credincioasă, şi s-a îndrăgostit de un băiat necredincios, şi el de ea.
Şi ea i-a explicat: „Ştii, eu sunt credincioasă”. Zice el: „Bine, şi ce dacă!”. Nu conta pentru el. Zice ea: „Mă duc la Biserică”. El: „Bine, du-te!”.
Şi pe urmă, după vreo două-trei luni de zile, a vrut s-o pupe. Şi ea i-a zis:
‒ Ştii, eu sunt credincioasă.
‒ Şi ce dacă!
‒ Fetele credincioase nu se pupă.
‒ Nu?
‒ Nu.
‒ Deloc?
‒ Deloc.
‒ A, zice el, eu nu pot așa.
‒ Ţi-am spus că sunt credincioasă, zice fata.
‒ Nu, nu pot, zice băiatul.
Și a plecat acasă. A stat o săptămână, şi apoi a revenit şi-i zice fetei:
‒ Ştii, eu te iubesc.
‒ Da, dar să ştii că eu sunt credincioasă.
‒ Bine, nu te pup.
Şi pe urmă a zis: „A, eu cred că pentru că lucrezi acolo la Maica Siluana gândeşti aşa. Te învaţă prost. Mă duc eu să vorbesc cu ea!”. Şi a venit băiatul să vorbească cu mine. Şi a zis:
‒ Maică, nu e normal, eu o iubesc, ea mă iubeşte şi nu vrea să o pup!
Zic:
‒ Ai mai iubit până acuma?
‒ Trei!, zice.
‒ Şi le-ai pupat?
‒ Da!
‒ Şi le iubeai?
‒ Da.
‒ Şi unde sunt?
‒ Nu ştiu!
‒ Ei vezi? Dacă le-ai pupat, le-ai pierdut. Vrei să o pierzi şi pe asta?
‒ Nu!
‒ Atunci n-o pupa până la nuntă!
‒ Bine!
Pe urmă părinţii, că să se ia, dar fără nuntă. Fata răspundea la fel: „Nu pot, că-s credincioasă!”. O, şi supărare mare. Şi până la urmă, au făcut aşa cum a zis ea. Deci la orice îi zicea el, ea spunea: „Nu pot, că-s credincioasă!”, și nu s-a lăsat. Iar la un moment dat, el s-a întors cu spatele, cum ziceai matale adineauri. Pe urmă s-a întors iar cu faţa, şi a fost voia lui Dumnezeu ca să biruiască, şi uite, au un copil frumos acuma şi sunt bucuroşi.
Așadar, îndrăzneşte să-l iubeşti ca o credincioasă şi ai să vezi ce bărbat vei avea. Curaj, copila mea!
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 175-176)
D-apăi iubeşte-l! Are mare nevoie de iubire necredinciosul, dar iubeşte-l ca o credincioasă, să vadă şi el cum iubeşte o fata credincioasă!
Am avut la noi, la Centrul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, o studentă care lucra în perioada facultăţii, care era credincioasă, foarte credincioasă, şi s-a îndrăgostit de un băiat necredincios, şi el de ea.
Şi ea i-a explicat: „Ştii, eu sunt credincioasă”. Zice el: „Bine, şi ce dacă!”. Nu conta pentru el. Zice ea: „Mă duc la Biserică”. El: „Bine, du-te!”.
Şi pe urmă, după vreo două-trei luni de zile, a vrut s-o pupe. Şi ea i-a zis:
‒ Ştii, eu sunt credincioasă.
‒ Şi ce dacă!
‒ Fetele credincioase nu se pupă.
‒ Nu?
‒ Nu.
‒ Deloc?
‒ Deloc.
‒ A, zice el, eu nu pot așa.
‒ Ţi-am spus că sunt credincioasă, zice fata.
‒ Nu, nu pot, zice băiatul.
Și a plecat acasă. A stat o săptămână, şi apoi a revenit şi-i zice fetei:
‒ Ştii, eu te iubesc.
‒ Da, dar să ştii că eu sunt credincioasă.
‒ Bine, nu te pup.
Şi pe urmă a zis: „A, eu cred că pentru că lucrezi acolo la Maica Siluana gândeşti aşa. Te învaţă prost. Mă duc eu să vorbesc cu ea!”. Şi a venit băiatul să vorbească cu mine. Şi a zis:
‒ Maică, nu e normal, eu o iubesc, ea mă iubeşte şi nu vrea să o pup!
Zic:
‒ Ai mai iubit până acuma?
‒ Trei!, zice.
‒ Şi le-ai pupat?
‒ Da!
‒ Şi le iubeai?
‒ Da.
‒ Şi unde sunt?
‒ Nu ştiu!
‒ Ei vezi? Dacă le-ai pupat, le-ai pierdut. Vrei să o pierzi şi pe asta?
‒ Nu!
‒ Atunci n-o pupa până la nuntă!
‒ Bine!
Pe urmă părinţii, că să se ia, dar fără nuntă. Fata răspundea la fel: „Nu pot, că-s credincioasă!”. O, şi supărare mare. Şi până la urmă, au făcut aşa cum a zis ea. Deci la orice îi zicea el, ea spunea: „Nu pot, că-s credincioasă!”, și nu s-a lăsat. Iar la un moment dat, el s-a întors cu spatele, cum ziceai matale adineauri. Pe urmă s-a întors iar cu faţa, şi a fost voia lui Dumnezeu ca să biruiască, şi uite, au un copil frumos acuma şi sunt bucuroşi.
Așadar, îndrăzneşte să-l iubeşti ca o credincioasă şi ai să vezi ce bărbat vei avea. Curaj, copila mea!
(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 175-176)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu