Soțul este capul familiei, iar soția este inima – armonia binecuvântată a iubirii
Atunci
când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creaţia lui
Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că
supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine. Femeia nu se supune
pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia
lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca
bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeşte.
În ce priveşte
idealurile, soţul şi soţia trebuie să fie „cu el totdeauna, ca el
totdeauna” (I Corinteni 11, 11). Dar în ceea ce priveşte preocupările,
fiecare are îndeletnicirea lui. Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul şi ştiu ce au de făcut.
Atunci când se spune că femeia este grozav de
valoroasă în creaţia lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este
nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine. Femeia
nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească
armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca
bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeşte.
Şi atunci femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată faţă de cap? Dacă bărbatul este capul, femeia este inima.
Trebuie să se supună unul faţă de altul (Efeseni 5, 21); fiindcă sunt
foarte dese situaţiile în care bărbatul o întreabă şi-şi ascultă femeia
(I Corinteni 7, 4). Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc,
relaţia dintre soţi este numai o ordinară gâlceavă.
(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 39-40)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu