Faceţi toate lucrurile din iubire
şi toate vi se vor părea uşoare
Încercaţi zi de zi să înlăturaţi micile voastre
nemulţumiri pentru a preveni astfel un acces de
mânie violentă. Stăpâniţi-vă permanent nerăbda-
rea. Acolo unde este iubire, mânia nu mai are loc.
Sorbiţi iubirea din izvorul divin, iar când vă veţi
umple inimile cu ea veţi deveni inaccesibili furiei
altora. Pe lângă voi poate trece orice uragan de
furie. Voi sunteţi în adăpostul inimii voastre. Ne-
fiind cu nimic alimentată - cu nici o replică, ci,
din contra, cu dragoste -, mânia va pieri.
Ura nu există acolo unde este iubire, precum
nu este întuneric acolo unde există lumină. Ura
nu trăiește decât acolo unde este lipsă de iubire.
Scoateţi orice strop de ură din inima voastră și
nu o veţi mai vedea nici la ceilalţi!
Umpleţi-vă de Iubirea dumnezeiască! Veţi
deveni ca un magnet al iubirii, veţi atrage toate
inimile și ura nu va mai exista niciodată în jurul
vostru. Nimeni nu va mai avea vreun motiv să
vă urască. Intoleranţa voastră faţă de ceilalţi
este cauza tuturor neînţelegerilor, a certurilor, a
revoluţiilor, a războaielor.
Îngăduinţa este o imensă virtute individuală și
socială. Prin intoleranţă închidem orice poartă
a înţelegerii frăţești, iar prin toleranţă deschi-
dem toate porţile iubirii. Ordinea socială nu
este decât un perpetuu schimb între oameni, o
cerere și o ofertă permanenţă. Cine nu oferă nu
primește, oprește evoluţia și progresul societăţii.
Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ci în
colectivitate, iar progresul lui spiritual nu poate
avea loc dacă nu există armonie colectivă. Chiar
în singurătate, omul se gândește permanent la
semenii săi, la relaţiile sale sociale cu ei.
Ca să înlăturăm ciocnirile neplăcute cu unii
dintre ei, trebuie să-i considerăm ca pe niște
ziduri, de care ne vom izbi cu atât mai dureros
cu cât ne vom arunca cu puteri mai mari asupra
lor. Depinde de viteza, de încăpăţânarea și de
violenţa cu care ne izbim de zid dacă vom suferi
sau nu. Zidul nu ripostează decât după felul în
care îl tratăm. În loc să folosim inteligenţa și
înţelegerea și să ne facem un sprijin din zid, o
apărare, noi îl transformăm în călău.
Fiecare trebuie să se preocupe numai de el în-
suși. Dacă fiecare ar aștepta să facă binele numai
dacă semenul lui îl face întâi, nu ar mai exista
nici un progres în omenire. Și noi suntem niște
ziduri pentru alţii, și din efortul continuu al fie-
căruia se naște înţelegerea comună.
Noi, în general, suntem amabili și binevoitori
cu străinii, în timp ce cu cei apropiaţi din familia
noastră suntem duri și lipsiţi de maniere, egoiști
și tirani. Vrem să fim menajaţi și să nu ni se atra-
gă atenţia asupra nici unui defect. Dacă însă aţi
încerca, de dimineaţa până seara, o gimnastică a
iubirii și a voinţei, a tactului și a inteligenţei, aţi
deveni cu timpul o forţă căreia nimeni nu-i va
mai putea rezista. De unde să câștigaţi puterea
și rezistenţa? Mândria este cea care vă oprește
să o faceţi numai din iubire. În fond, acesta este
singurul secret de a reuși, iubirea; o singură
formulă de izbândă, iubirea; o singură pârghie a
vieţii, iubirea. Faceţi toate lucrurile din iubire și
toate vi se vor părea ușoare. Trataţi toţi oamenii
cu dragoste și toţi vă vor deveni prieteni.
Abordaţi toate evenimentele cu iubire. Deschi-
deţi ochii plini de dragoste asupra universului
și universul vă va privi cu aceiași ochi. Mergeţi
deci către Prietenul dumnezeiesc, care nu este
altceva decât Iubirea universală în adâncul
inimii voastre. Identificaţi-vă cu această iubire!
Faceţi din ea respiraţia voastră zilnică și atitudi-
nea fiinţelor și lucrurilor din jurul vostru se va
schimba radical.
Când vă aflaţi pradă unei adversităţi, nu acu-
zaţi nici destinul, nici providenţa, ci cercetaţi
unde anume aţi greșit. Atâta timp cât nu veţi
renunţa la greșelile voastre, viaţa vi se va părea
greu de suportat și adversarii de neînvins.
Atunci când sunteţi enervaţi - probă a slăbi-
ciunii voastre -, când un gest, un zgomot, un ob-
stacol oarecare vă calcă pe nervi, respiraţi adânc
și foarte încet, apoi relaxaţi-vă mușchii, fără să
vorbiţi. Puneţi o barieră între voi și obstacol,
forţaţi-vă să nu mai pricepeţi nimic, fixaţi-vă
atenţia în altă parte, și cea mai sigură liniștire
este... crucea lui Hristos. Retrăiţi mental toată
agonia Lui, și enervarea voastră va pieri.
Convieţuirea oamenilor ar fimult mai simplă
și mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o
parte, dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi,
precum furnicile. Oamenii însă, în tot ceea ce
fac, vor să-și manifeste superioritatea; aceasta
este singura lor grijă în toate acţiunile întreprin-
se. Dar, în fond, dacă ei s-ar gândi care este avan-
tajul pe care realmente îl dobândesc din această
atitudine, ar constata că pentru o satisfacţie de
o clipă a mândriei și a vanităţii își provoacă mii
de răni secrete. Cel care are o mândrie exagerată,
acută, este veșnic ca un jupuit de viu, într-o veș-
nică dispută cu oricine, nemulţumit de orice, iar
inima lui este o rană permanentă.
După “Hristos, Prietenul clipelor de grea
încercare” de Georges BARBARIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu