3 decembrie - Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica (1730-1806)
Pe 3 decembrie il praznuim pe Sfantul caruia ii datoram reinceperea vietii monahale de la manastirea Cernica, biserica "sf. Lazar" si frumosul cimitir din jurul ei.
Citind viata sa, am aflat ca era si el tot din partile Transilvaniei, din Salistea Sibiului si, din cauza conditiilor nefavorabile ortodoxiei de acolo, a trecut muntii, a ajuns in Tara Romaneasca, apoi la Constantinopol si la Athos, unde a fost ucenicul staretului Paisie Velicicovski. Si-a dorit mult sa ramana monah la Sfantul Munte, dar superiorii l-au trimis inapoi, in Tara Romaneasca, sa revigoreze monahismul de aici. Asa a ajuns mai intai la Manastirile Neamt, Secu, apoi la Cernica si la Caldarusani. Stiam ca a fost duhovnicul Sf. Calinic.
Iata ca, tot suntem in apropierea zilei Unirii, ce frumos a lucrat Dumnezeu cu acest sfant in toate cele trei provincii romanesti!
Sfantul Cuvios Gheorghe este apreciat, pentru viata sa aleasa, pentru tactul si roadele carmuirii celor doua mari obsti calugaresti muntene, ca unul dintre cei mai de seama cuviosi romani, innoitor de renume al monahismului romanesc, in pragul epocii moderne, in duhul neo-isihast athonito-paisian.
In sesiunea sa din 20-21 octombrie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea cuviosului staret http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-gheorghe-la-cernica/" target="_blank. Proclamarea canonizarii s-a savarsit la Sfanta Manastire Cernica in ziua praznuirii sale, la 3 decembrie 2005, de catre un impresionant sobor arhieresc avandu-l in frunte pe Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Cernica la venirea Par. Gheorghe (din viata acestuia, consemnata de un ucenic al sau):
„După ce a intrat starețul Gheorghe în Cernica, și-a făcut un toporaș și a început întâi a curăți mărăcinii și a lărgi cărarea de la vad (lac) până la biserică. Chilii nu mai erau aici, afară de casele vornicului Cernica din preajma bisericii, dărâmate și ele până la fața pământului. Numai pivnița și un beci, fiind boltite, stăteau nedărâmate. Iar dascălul Macarie arhimandritul, fiind rânduit de mitropolit să țină cuvânt de învățătură pe la biserici în toate duminicile, vorbea la început despre mănăstirea Cernica că a fost redeschisă și că cei trei pustnici săraci, care se nevoiesc aici pentru readucerea acestui așezământ la starea cea de la început, au nevoie să fie miluiți de credincioși. Fiind astfel îndemnați de dascălul Macarie și pătrunși de evlavie față de Sfântul Ierarh Nicolae în cinstea căruia era închinată mănăstirea, mulți credincioși au început să vină și să se închine la Cernica și să-i ajute cu cele de trebuință pe cuvioșii părinți călugări care se osteneau sub îndrumarea Starețului Gheorghe. Și au început să vină la mănăstire tot mai mulți în toate duminicile și sărbătorile și le făcea cuviosul stareț și el cuvânt duhovnicesc, iar ei ascultau cu multă dragoste și se întorceau toți la casele lor cu mult folos sufletesc. Iar unii dintre acești închinători, aprinzându-se de râvnă duhovnicească, au început a rămânea sub ascultarea și povața Cuviosului Gheorghe, care îi primea cu dragoste și îi îndruma duhovnicește. În felul acesta, în decurs de un an și jumătate s-au strâns șasesprezece frați. Luând exemplu de la părintele lor sufletesc, noii veniți și-au procurat câte un topor și toată ziua tăiau la mărăcini în insula Sfântul Nicolae, pentru a crea condiții corespunzătoare vieții noi mănăstirești pe care o doreau să fie cât mai frumoasă, iar noaptea, dând foc la mărăcinii tăiați, se culcau în preajma focului, căci nimeni încă nu avea locuință unde să-și plece capul. În timp de iarnă se adăposteau peste noapte în beciul despre care am pomenit mai sus...”.
Dupa venirea sa:
Fericitul stareț era atunci singurul preot la Cernica. El săvârșea Sfânta Liturghie numai la sărbătorile împărătești, în zilele de peste săptămână oficiindu-se de obicei doar cele șapte laude. Conștient că el trebuie să fie ca o lumină în sfeșnic, care să lumineze tuturor celor din jurul său, în următorii ani a mărit numărul călugărilor de sub îndrumarea sa până la 103 monahi și frați dornici să slujească lui Dumnezeu și neamului din care făceau parte. Dintre aceștia, trei au devenit preoți și trei diaconi. Slujbele și Sfânta Liturghie au început să se săvârșească acum zilnic, după rânduiala tradițională din mănăstirile românești de la Muntele Athos. Călăuzindu-se după regulile practice ale vieții monahale, sintetizate în maxima „roagă-te și muncește”, acești părinți îmbunătățiți, prin hărnicia și dragostea lor față de tot ce este sfânt și folositor, au reușit să transforme pustietatea și ruina în care ajunsese așezarea monahală de la Cernica într-o grădină înfloritoare, atrăgând asupra ei din ce în ce mai mult luarea-aminte și evlavia binecredincioșilor creștini din împrejurimi și îndeosebi din București. Viața trăită în curăție, în ascultare, în sărăcie, în rugăciune și în smerenie, după modelul celei isihaste de la Muntele Athos era preocuparea sfântă și neîntreruptă a ostenitorilor conduși de Cuviosul Gheorghe. Vestea despre atmosfera plină de sfințenie și hărnicia obștii de la Cernica a ajuns în curând până la urechile domnitorului Nicolae Mavrogheni (1789-1791), care l-a cercetat personal pe neobositul ostenitor la Cernica și, prețuindu-i viața exemplară și nevoințele închinate binelui obștesc, pe lângă darul de 103 galbeni oferit fraților, l-a numit pe stareț „frate de cruce întru Hristos” (4). Domnitorul justifică aceasta într-un hrisov al său, zicând: „Domnia noastră înșine am văzut viața. Cuviosului stareț chir Gheorghe și a părinților călugări ce sihăstresc împreună, cum că petrecerea și orânduirea vieții lor împreună este vrednică de laudă” (5). Asemănătoare cuvinte de laudă față de osteneala duhovnicească a Cuviosului Gheorghe, pentru reînvierea tradiției monahale în Muntenia, are domnitorul Mavrogheni și în hrisovul său pentru mănăstirea Curtea de Argeș: „Sihăstreasca mănăstire ce se numește Cernica, situată în Ilfovul de sud, aproape de scaunul domniei mele, în care se sihăstresc 103 frați călugări cu starețul lor, care părăsind lumea s-au deosebit într-un colț de loc, în ostrovul acela, și petrec viața fără prihană cu posturi și rugăciuni neîncetat pentru domni, pentru ctitori și pentru toți pravoslavnicii creștini ai țării acesteia, muncind și lucrând înșiși cu mâinile lor de au deschis și au împodobit acel loc, ce rămăsese pustiu, a cărora strădanie și viață s-a făcut cunoscut de față și este vrednică de laudă...”
Sfântul Calinic consemnează cu mare prețuire într-un pomelnic al mănăstirii: „1806, din decembrie 3: au răposat Părintele Gheorghe, arhimandrit al ăștii obștii, fiind om preacuvios, la statul trupului de mijloc, cu neamul român din Ardeal, au deschis școală duhovnicească întâia aicea, la Cernica și la Căldărușani” (10). Stingerea sa din această viață a produs multă întristare și plângere în obștea sfintelor mănăstiri Căldărușani și Cernica. Cuviosul stareț a fost înmormântat în cimitirul făcut de dânsul în jurul bisericii Sfântul Lazăr pe care el a zidit-o și a înfrumusețat-o în anul 1804.
Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica
Racla in forma de biserica, in care se gaseste capul Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica.
Viata lui - varianta scurta: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-gheorghe-la-cernica/viata-sfantului-cuvios-gheorghe-la-cernica-72978.html" target="_blank
Viata - varianta lunga - http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/viata-sfantului-cuvios-gheorghe-de-la-cernica?page=0,1" target="_blank
Acatistul: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-gheorghe-la-cernica-67155.html" target="_blank
http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/730/72978_icoana-sf._Gheorghe.jpg" target="_blank
Pe cinstitorul de Dumnezeu si mult nevoitorul, Parintele nostru Gheorghe, sa-l laudam dupa cuviinta, caci acesta, prin multa osteneala si nevointe calugaresti, de imparatia cea cereasca s-a invrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie si cu credinta, sa-i cantam din adancul sufletului: Bucura-te, Cuvioase Parinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Care aveti drum prin Bucuresti, opriti-va si la Manastirea Cernica, inchinati-va la moastele Sf. Cuvios Gheorghe si ale Sf. Ierarh Calinic si popositi si in cimitir, oaza de liniste si de frumusete cereasca. Acolo ii veti gasi dormindu-si somnul pe par. Staniloae, pe par. Nicodim Bujor, pe Ioan Ianolide, pe Gala Galaction si pe multi altii...
Citind viata sa, am aflat ca era si el tot din partile Transilvaniei, din Salistea Sibiului si, din cauza conditiilor nefavorabile ortodoxiei de acolo, a trecut muntii, a ajuns in Tara Romaneasca, apoi la Constantinopol si la Athos, unde a fost ucenicul staretului Paisie Velicicovski. Si-a dorit mult sa ramana monah la Sfantul Munte, dar superiorii l-au trimis inapoi, in Tara Romaneasca, sa revigoreze monahismul de aici. Asa a ajuns mai intai la Manastirile Neamt, Secu, apoi la Cernica si la Caldarusani. Stiam ca a fost duhovnicul Sf. Calinic.
Iata ca, tot suntem in apropierea zilei Unirii, ce frumos a lucrat Dumnezeu cu acest sfant in toate cele trei provincii romanesti!
Sfantul Cuvios Gheorghe este apreciat, pentru viata sa aleasa, pentru tactul si roadele carmuirii celor doua mari obsti calugaresti muntene, ca unul dintre cei mai de seama cuviosi romani, innoitor de renume al monahismului romanesc, in pragul epocii moderne, in duhul neo-isihast athonito-paisian.
In sesiunea sa din 20-21 octombrie 2005, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea cuviosului staret http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-gheorghe-la-cernica/" target="_blank. Proclamarea canonizarii s-a savarsit la Sfanta Manastire Cernica in ziua praznuirii sale, la 3 decembrie 2005, de catre un impresionant sobor arhieresc avandu-l in frunte pe Prea Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Cernica la venirea Par. Gheorghe (din viata acestuia, consemnata de un ucenic al sau):
„După ce a intrat starețul Gheorghe în Cernica, și-a făcut un toporaș și a început întâi a curăți mărăcinii și a lărgi cărarea de la vad (lac) până la biserică. Chilii nu mai erau aici, afară de casele vornicului Cernica din preajma bisericii, dărâmate și ele până la fața pământului. Numai pivnița și un beci, fiind boltite, stăteau nedărâmate. Iar dascălul Macarie arhimandritul, fiind rânduit de mitropolit să țină cuvânt de învățătură pe la biserici în toate duminicile, vorbea la început despre mănăstirea Cernica că a fost redeschisă și că cei trei pustnici săraci, care se nevoiesc aici pentru readucerea acestui așezământ la starea cea de la început, au nevoie să fie miluiți de credincioși. Fiind astfel îndemnați de dascălul Macarie și pătrunși de evlavie față de Sfântul Ierarh Nicolae în cinstea căruia era închinată mănăstirea, mulți credincioși au început să vină și să se închine la Cernica și să-i ajute cu cele de trebuință pe cuvioșii părinți călugări care se osteneau sub îndrumarea Starețului Gheorghe. Și au început să vină la mănăstire tot mai mulți în toate duminicile și sărbătorile și le făcea cuviosul stareț și el cuvânt duhovnicesc, iar ei ascultau cu multă dragoste și se întorceau toți la casele lor cu mult folos sufletesc. Iar unii dintre acești închinători, aprinzându-se de râvnă duhovnicească, au început a rămânea sub ascultarea și povața Cuviosului Gheorghe, care îi primea cu dragoste și îi îndruma duhovnicește. În felul acesta, în decurs de un an și jumătate s-au strâns șasesprezece frați. Luând exemplu de la părintele lor sufletesc, noii veniți și-au procurat câte un topor și toată ziua tăiau la mărăcini în insula Sfântul Nicolae, pentru a crea condiții corespunzătoare vieții noi mănăstirești pe care o doreau să fie cât mai frumoasă, iar noaptea, dând foc la mărăcinii tăiați, se culcau în preajma focului, căci nimeni încă nu avea locuință unde să-și plece capul. În timp de iarnă se adăposteau peste noapte în beciul despre care am pomenit mai sus...”.
Dupa venirea sa:
Fericitul stareț era atunci singurul preot la Cernica. El săvârșea Sfânta Liturghie numai la sărbătorile împărătești, în zilele de peste săptămână oficiindu-se de obicei doar cele șapte laude. Conștient că el trebuie să fie ca o lumină în sfeșnic, care să lumineze tuturor celor din jurul său, în următorii ani a mărit numărul călugărilor de sub îndrumarea sa până la 103 monahi și frați dornici să slujească lui Dumnezeu și neamului din care făceau parte. Dintre aceștia, trei au devenit preoți și trei diaconi. Slujbele și Sfânta Liturghie au început să se săvârșească acum zilnic, după rânduiala tradițională din mănăstirile românești de la Muntele Athos. Călăuzindu-se după regulile practice ale vieții monahale, sintetizate în maxima „roagă-te și muncește”, acești părinți îmbunătățiți, prin hărnicia și dragostea lor față de tot ce este sfânt și folositor, au reușit să transforme pustietatea și ruina în care ajunsese așezarea monahală de la Cernica într-o grădină înfloritoare, atrăgând asupra ei din ce în ce mai mult luarea-aminte și evlavia binecredincioșilor creștini din împrejurimi și îndeosebi din București. Viața trăită în curăție, în ascultare, în sărăcie, în rugăciune și în smerenie, după modelul celei isihaste de la Muntele Athos era preocuparea sfântă și neîntreruptă a ostenitorilor conduși de Cuviosul Gheorghe. Vestea despre atmosfera plină de sfințenie și hărnicia obștii de la Cernica a ajuns în curând până la urechile domnitorului Nicolae Mavrogheni (1789-1791), care l-a cercetat personal pe neobositul ostenitor la Cernica și, prețuindu-i viața exemplară și nevoințele închinate binelui obștesc, pe lângă darul de 103 galbeni oferit fraților, l-a numit pe stareț „frate de cruce întru Hristos” (4). Domnitorul justifică aceasta într-un hrisov al său, zicând: „Domnia noastră înșine am văzut viața. Cuviosului stareț chir Gheorghe și a părinților călugări ce sihăstresc împreună, cum că petrecerea și orânduirea vieții lor împreună este vrednică de laudă” (5). Asemănătoare cuvinte de laudă față de osteneala duhovnicească a Cuviosului Gheorghe, pentru reînvierea tradiției monahale în Muntenia, are domnitorul Mavrogheni și în hrisovul său pentru mănăstirea Curtea de Argeș: „Sihăstreasca mănăstire ce se numește Cernica, situată în Ilfovul de sud, aproape de scaunul domniei mele, în care se sihăstresc 103 frați călugări cu starețul lor, care părăsind lumea s-au deosebit într-un colț de loc, în ostrovul acela, și petrec viața fără prihană cu posturi și rugăciuni neîncetat pentru domni, pentru ctitori și pentru toți pravoslavnicii creștini ai țării acesteia, muncind și lucrând înșiși cu mâinile lor de au deschis și au împodobit acel loc, ce rămăsese pustiu, a cărora strădanie și viață s-a făcut cunoscut de față și este vrednică de laudă...”
Sfântul Calinic consemnează cu mare prețuire într-un pomelnic al mănăstirii: „1806, din decembrie 3: au răposat Părintele Gheorghe, arhimandrit al ăștii obștii, fiind om preacuvios, la statul trupului de mijloc, cu neamul român din Ardeal, au deschis școală duhovnicească întâia aicea, la Cernica și la Căldărușani” (10). Stingerea sa din această viață a produs multă întristare și plângere în obștea sfintelor mănăstiri Căldărușani și Cernica. Cuviosul stareț a fost înmormântat în cimitirul făcut de dânsul în jurul bisericii Sfântul Lazăr pe care el a zidit-o și a înfrumusețat-o în anul 1804.
Sf. Cuvios Gheorghe de la CernicaRacla in forma de biserica, in care se gaseste capul Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica.Viata lui - varianta scurta: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-gheorghe-la-cernica/viata-sfantului-cuvios-gheorghe-la-cernica-72978.html" target="_blank
Viata - varianta lunga - http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/viata-sfantului-cuvios-gheorghe-de-la-cernica?page=0,1" target="_blank
Acatistul: http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-gheorghe-la-cernica-67155.html" target="_blank
http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/730/72978_icoana-sf._Gheorghe.jpg" target="_blank
Pe cinstitorul de Dumnezeu si mult nevoitorul, Parintele nostru Gheorghe, sa-l laudam dupa cuviinta, caci acesta, prin multa osteneala si nevointe calugaresti, de imparatia cea cereasca s-a invrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie si cu credinta, sa-i cantam din adancul sufletului: Bucura-te, Cuvioase Parinte Gheorghe, mult nevoitorule!
Care aveti drum prin Bucuresti, opriti-va si la Manastirea Cernica, inchinati-va la moastele Sf. Cuvios Gheorghe si ale Sf. Ierarh Calinic si popositi si in cimitir, oaza de liniste si de frumusete cereasca. Acolo ii veti gasi dormindu-si somnul pe par. Staniloae, pe par. Nicodim Bujor, pe Ioan Ianolide, pe Gala Galaction si pe multi altii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu