Sfantul Ierarh Nectarie

Vasile Militaru Păianjenul si viermele de mătase Un paing ce s'aciuase In ungherul unei case, A vazut un vierme mic Torcand fir de borangic… Au trecut: o saptamana, doua, trei, cinci saptamani, Pana cand maestrul faur, - Tot muncind de azi pe mani, - Isbuti sa'si fac' o casa cat un degetar de aur… Insa pana sa se 'nchida Viermele in a lui casa, prefacut in crisalida, - Pantecosul de paianjen rase, o bucata buna, De maestrul ce torsese fir din soare si din luna Si I-a zis: - Pentru'o… aluna, Ai muncit mai mult de-o luna, - Pe cand mie nici nu-mi pasa, Ca 'ntr'o clipa fac o plasa, Ce cuprinde 'ntreaga casa, Iar cand ma gasesc in pod, Fac, badicul meu nerod, Nu o plasa, - un nevod!… - Stiu, - raspunse far' sa muste, Viermele, -dar a ta plasa, Buna-i doar sa prinda muste, Ca sa ai mereu la masa Hrana grasa, - Pe cand eu, biet, fac matasa! Suntem deci, intr'un cuvant: Unul - drac, iar altul - sfant! Si nu stiu cine-ar fi tantul Care-ar vrea sa-ti faca placul, Sustinand ca tu esti sfantul, Iar eu dracul.