Dumnezeu ne iubeste cu gelozie
Un călugăr, care trecând printr-un sat al Egiptului, a văzut o fată foarte frumoasă, fiica unui eretic şi deodată s-a aprins de dragoste pentru ea. Atunci s-a dus la tatăl ei şi i-a cerut-o de soţie. Iar el răspunzând i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau până nu întreb pe dumnezeul meu!” Dumnezeul lui era diavolul care stătea într-un idol. Mergând tatăl fetei, l-a întrebat pe diavolul care locuia în acel idol la care se închina el, zicându-i:
- Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o dau pe ea ?! Şi a răspuns diavolul:
- Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc. Întorcându-se ereticul către călugăr i-a zis lui:
- Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a vazut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus ereticul la diavol şi i-a zis:
- Iată, a făgăduit! Dar diavolul i-a răspuns:
- Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi ereticul, a zis călugărului:
- Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă îţi ajută ţie!
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns:
- Am vazut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu !
- Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului.
Iată cât de milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult doreşte mântuirea noastră. În Sfânta Scriptură (Exod 20:5) aflăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos ! Ne dăm noi seama ce înseamnă aceasta ?! Ne iubeşte atât de mult încât vrea cu orice preţ să ne scape din ghiarele satanei fiindcă a pus în trupul acesta de lut al omului o comoară nepreţuită: sufletul nemuritor ! De aceea avem poruncă de la Dumnezeu să-L iubim din toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea noastră fiindcă şi El ne preţuieşte şi ne iubeşte cu gelozie !
- Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a vazut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus ereticul la diavol şi i-a zis:
- Iată, a făgăduit! Dar diavolul i-a răspuns:
- Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi ereticul, a zis călugărului:
- Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă îţi ajută ţie!
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns:
- Am vazut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu !
- Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului.
Iată cât de milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult doreşte mântuirea noastră. În Sfânta Scriptură (Exod 20:5) aflăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos ! Ne dăm noi seama ce înseamnă aceasta ?! Ne iubeşte atât de mult încât vrea cu orice preţ să ne scape din ghiarele satanei fiindcă a pus în trupul acesta de lut al omului o comoară nepreţuită: sufletul nemuritor ! De aceea avem poruncă de la Dumnezeu să-L iubim din toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea noastră fiindcă şi El ne preţuieşte şi ne iubeşte cu gelozie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu