COLTUL DE RUGACIUNE !+
Rugăciuni pentru cei adormiti
O, Preasfanta Doamna, de Dumnezeu Nascatoare, catre tine Preacurata nazuim. Tu esti cetate tare si mijlocitoarea si acoperamantul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvantata, te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste intotdeauna pentru adormitii robii tai. Tu pururea mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta si care alearga sub acoperamantul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati, insa mijlocirea ta si rugaciunea, ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra. Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie, nu iese fara ajutor, ci numai cu bucurie, mangaiere si indulcire. Preasfanta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor. Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu, caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvantul despre iertare. Deci si acum primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfanta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormitilor robilor tai. Te rugam, Stapana, sa le ajuti cu indrazirea cea de Maica ce o ai catre Domnul, ceea ce esti plina de dar, ajuta-le sa se indeparteze inaintea Celui ce sade pe tronul slavei, ca sa nu fie rusinati in fata ingerilor si a tuturor sfintilor, in fata lumii celei de sus si a celei de jos. O, Preasfanta Doamna, Imparateasa si Stapana, tu esti podul care duci la cer pe cei de pe pamant, tu esti deschizatoarea usilor Raiului. Pe tine te cinstim si Fiului tau slava inaltam impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Duhului Sfant, Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin.
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Ce datorii avem noi faţă de cei adormiţi, mai ales faţă de morţii noştri?
Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea şi odihna sufletelor lor. Şi cum nu ştim care dintre cei adormiţi au fost mîntuiţi sau nu, sîntem datori să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi morţii noştri, pomenindu-i regulat la Sfînta Liturghie şi la parastase cu dezlegări. Iar în familie sîntem datori să facem milostenie la săraci în numele lor. Milostenia şi slujbele cu dezlegări la biserică sînt singurele căi de ajutorare a celor răposaţi. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osîndă şi le-a mîntuit.
Şi dacă cei adormiţi au fost în viaţă credincioşi, iubitori de Dumnezeu şi de biserică, milostivi, smeriţi şi apoi spovediţi şi împărtăşiţi înainte de moarte, slujbele şi dezlegările îi mîntuiesc sigur şi îi scot din osîndă la odihnă.
Iar dacă, dimpotrivă, au trăit în viaţă indiferenţi şi departe de Dumnezeu şi de biserică şi au murit nespovediţi, slujbele şi milostenia nu le mai uşurează osînda sufletului, căci nimeni din cei ce mor nedezlegaţi prin spovedanie nu pot intra în odihna raiului, căci zice Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie: ce veţi dezlega - prin spovedanie - pe pămînt, va fi dezlegat şi în cer...
Aşadar foarte mult putem ajuta la mîntuirea răposaţilor noştri prin slujbe şi milostenie în numele lor. Că fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor, adică nu sînt aruncaţi în osînda veşnică a iadului, ci dorm, adică se odihnesc cu drepţii în sînul lui Avraam, adică în rai, pînă la Judecata de apoi. De aceea este păcat ca noi creştinii să plîngem ca nişte deznădăjduiţi pe cei morţi, ci numai să ne întristăm pentru plecarea lor dintre noi, ca cei ce au nădejde.
Vă spun şi aceasta, că este păcat şi oprit de Biserică să pomeniţi la sfintele slujbe pe cei ce au fost necredincioşi, adică lepădaţi de Dumnezeu, sau sectanţi, adică lepădaţi de Ortodoxie, care au murit atei sau în vreo sectă. La fel, nu puteţi pomeni la biserică pe cei ce s-au sinucis şi pe copiii avortaţi, pentru că primii şi-au pierdut nădejdea de mîntuire, iar ceilalţi nu au fost botezaţi. Nu pot fi pomeniţi la slujbe nici creştinii care au refuzat preotul şi Sfînta Împărtaşanie înainte de moarte sau care n-au vrut să se împace şi să ierte pe duşmanii lor nici măcar în ceasul morţii. Pe toţi aceştia nu-i puteţi pomeni.
O mare datorie avem şi faţă de noi înşine şi de fiii noştri. Aceea de a duce pe pămînt o viaţă curată, creştinească, legată permanent de Hristos, ştiind că nu cunoaştem ceasul morţii fiecăruia dintre noi şi că fiecare în ce va fi găsit, în aceea va fi judecat!
Deci să ne pocăim fiecare de păcatele noastre, acum cînd mai avem putinţă şi puţină vreme. Să ne spovedim şi împărtăşim cît mai des cu Prea Cinstitele Taine; să ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu cu credinţă şi cu nădejde; să îndemnăm şi pe fiii şi fraţii noştri la pocăinţă şi sfinţenie, iar pentru cei răposaţi să ne rugăm aşa cum ne învaţă Sfînta Biserică: "Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit". Amin.
Rugăciuni către Sfântul Arhanghel Rafail !
Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecăte spre noi, Rafaile, Sfânt şi înaripat Voievod, şi cercetându-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupră-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la Judecata cea înfricoşătoare, când şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvârşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurându-se inima mea întru de cele de sus, cu îngerii să cânte: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa. Amin.
Stând înaintea tronului Celui Preaînalt, aduci pentru toată lumea tămâia rugăciunii, ca unul ce iei în auzul îngereştile urechi suspinurile celor de pe patul de suferinţă, cererile smerite ale călătorilor şi rugile fierbinţi ale celor ce se gătesc spre mergerea pe calea căsătoriei.
Auzi-ne şi pe noi, cei ce neîncetat avem sufletele tulburate de viforul ispitelor lumeşti şi trupurile pecetluite de nenumărate dureri. Cu focul rugăciunii tale arde spinii patimilor din pământul părăsit de lucrare al inimilor noastre. Întăreşte mintea noastră pe piatra credinţei în Hristos, Celei Ce pentru noi S-a răstignit şi cu curgerea sângelui Său cel scump a oprit curgerea păcatelor noastre şi ne-a scos pe noi din râul fărădelegilor.
Cu ploaia darurilor Stăpânului trimisă din norii rugăciunii tale adapă pământul însetat al inimii noastre, ca să aducă roade bogate de mântuire. Stând în hora îngerească şi aducând cântarea întreit sfântă, adu-ţi aminte şi de noi, cei ce cu gândurile dănţuim în hora patimilor.
Cu doctoria rugăciunii tale întăreşte trupurile noastre gârbovite de neputinţe multe şi păzeşte intrările şi ieşirile noastre cu sabia rugăciunii tale, nimicind pe vrăjmaşii nevăzuţi care caută să ne împiedice pe calea vieţii.
Pe cei ce şi-au ales legătura cununiei îi păzeşte întru vieţuire mântuitoare şi îndreptează zborul gândurilor tuturor spre cămările cereşti, acolo unde Mirele Hristos Se face răsplătitor nevoinţelor celor ce cu inima curată se ostenesc să lucreze pământul mântuirii.
Nu te depărta de sufletele noastre în necazuri şi nevoi, ci ca un grabnic apărător al creştinilor sub scutul rugăciunilor tale ne păzeşte de toate săgeţile protivnicului vrăjmaş, ca să-ţi aducem laudă de mulţumire: Bucură-te, Sfinte Arhanghele Rafaile, cununa credincioşilor, cercetează cu milostivire sufletele şi trupurile noastre, revărsând mila cea bogată a Mântuitorului Hristos peste rănile pătimirilor noastre !
O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să ne învrednicim a cânta: Aliluia!
O, Preasfanta Doamna, de Dumnezeu Nascatoare, catre tine Preacurata nazuim. Tu esti cetate tare si mijlocitoarea si acoperamantul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvantata, te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste intotdeauna pentru adormitii robii tai. Tu pururea mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta si care alearga sub acoperamantul tau si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati, insa mijlocirea ta si rugaciunea, ne este si mai trebuincioasa dupa moartea noastra. Dupa Dumnezeu la tine avem nadejde tare, caci nimeni din cei ce se roaga tie, nu iese fara ajutor, ci numai cu bucurie, mangaiere si indulcire. Preasfanta Doamna, Nascatoare de Dumnezeu, roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor. Roaga-te, Nascatoare de Dumnezeu, caci mult poate rugaciunea Maicii spre bunavoirea Stapanului, fiindca Domnul primeste de la tine tot cuvantul despre iertare. Deci si acum primeste ale noastre rugaciuni ce le aducem tie, Preasfanta Fecioara, din toata inima si din tot sufletul nostru, pentru sufletele adormitilor robilor tai. Te rugam, Stapana, sa le ajuti cu indrazirea cea de Maica ce o ai catre Domnul, ceea ce esti plina de dar, ajuta-le sa se indeparteze inaintea Celui ce sade pe tronul slavei, ca sa nu fie rusinati in fata ingerilor si a tuturor sfintilor, in fata lumii celei de sus si a celei de jos. O, Preasfanta Doamna, Imparateasa si Stapana, tu esti podul care duci la cer pe cei de pe pamant, tu esti deschizatoarea usilor Raiului. Pe tine te cinstim si Fiului tau slava inaltam impreuna si Parintelui celui fara de inceput si Duhului Sfant, Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin.
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Ce datorii avem noi faţă de cei adormiţi, mai ales faţă de morţii noştri?
Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea şi odihna sufletelor lor. Şi cum nu ştim care dintre cei adormiţi au fost mîntuiţi sau nu, sîntem datori să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi morţii noştri, pomenindu-i regulat la Sfînta Liturghie şi la parastase cu dezlegări. Iar în familie sîntem datori să facem milostenie la săraci în numele lor. Milostenia şi slujbele cu dezlegări la biserică sînt singurele căi de ajutorare a celor răposaţi. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osîndă şi le-a mîntuit.
Şi dacă cei adormiţi au fost în viaţă credincioşi, iubitori de Dumnezeu şi de biserică, milostivi, smeriţi şi apoi spovediţi şi împărtăşiţi înainte de moarte, slujbele şi dezlegările îi mîntuiesc sigur şi îi scot din osîndă la odihnă.
Iar dacă, dimpotrivă, au trăit în viaţă indiferenţi şi departe de Dumnezeu şi de biserică şi au murit nespovediţi, slujbele şi milostenia nu le mai uşurează osînda sufletului, căci nimeni din cei ce mor nedezlegaţi prin spovedanie nu pot intra în odihna raiului, căci zice Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie: ce veţi dezlega - prin spovedanie - pe pămînt, va fi dezlegat şi în cer...
Aşadar foarte mult putem ajuta la mîntuirea răposaţilor noştri prin slujbe şi milostenie în numele lor. Că fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor, adică nu sînt aruncaţi în osînda veşnică a iadului, ci dorm, adică se odihnesc cu drepţii în sînul lui Avraam, adică în rai, pînă la Judecata de apoi. De aceea este păcat ca noi creştinii să plîngem ca nişte deznădăjduiţi pe cei morţi, ci numai să ne întristăm pentru plecarea lor dintre noi, ca cei ce au nădejde.
Vă spun şi aceasta, că este păcat şi oprit de Biserică să pomeniţi la sfintele slujbe pe cei ce au fost necredincioşi, adică lepădaţi de Dumnezeu, sau sectanţi, adică lepădaţi de Ortodoxie, care au murit atei sau în vreo sectă. La fel, nu puteţi pomeni la biserică pe cei ce s-au sinucis şi pe copiii avortaţi, pentru că primii şi-au pierdut nădejdea de mîntuire, iar ceilalţi nu au fost botezaţi. Nu pot fi pomeniţi la slujbe nici creştinii care au refuzat preotul şi Sfînta Împărtaşanie înainte de moarte sau care n-au vrut să se împace şi să ierte pe duşmanii lor nici măcar în ceasul morţii. Pe toţi aceştia nu-i puteţi pomeni.
O mare datorie avem şi faţă de noi înşine şi de fiii noştri. Aceea de a duce pe pămînt o viaţă curată, creştinească, legată permanent de Hristos, ştiind că nu cunoaştem ceasul morţii fiecăruia dintre noi şi că fiecare în ce va fi găsit, în aceea va fi judecat!
Deci să ne pocăim fiecare de păcatele noastre, acum cînd mai avem putinţă şi puţină vreme. Să ne spovedim şi împărtăşim cît mai des cu Prea Cinstitele Taine; să ne rugăm neîncetat lui Dumnezeu cu credinţă şi cu nădejde; să îndemnăm şi pe fiii şi fraţii noştri la pocăinţă şi sfinţenie, iar pentru cei răposaţi să ne rugăm aşa cum ne învaţă Sfînta Biserică: "Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit". Amin.
Rugăciuni către Sfântul Arhanghel Rafail !
Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecăte spre noi, Rafaile, Sfânt şi înaripat Voievod, şi cercetându-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtând lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupră-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la Judecata cea înfricoşătoare, când şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvârşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă târcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvântarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurându-se inima mea întru de cele de sus, cu îngerii să cânte: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pământul de mărirea Sa. Amin.
Stând înaintea tronului Celui Preaînalt, aduci pentru toată lumea tămâia rugăciunii, ca unul ce iei în auzul îngereştile urechi suspinurile celor de pe patul de suferinţă, cererile smerite ale călătorilor şi rugile fierbinţi ale celor ce se gătesc spre mergerea pe calea căsătoriei.
Auzi-ne şi pe noi, cei ce neîncetat avem sufletele tulburate de viforul ispitelor lumeşti şi trupurile pecetluite de nenumărate dureri. Cu focul rugăciunii tale arde spinii patimilor din pământul părăsit de lucrare al inimilor noastre. Întăreşte mintea noastră pe piatra credinţei în Hristos, Celei Ce pentru noi S-a răstignit şi cu curgerea sângelui Său cel scump a oprit curgerea păcatelor noastre şi ne-a scos pe noi din râul fărădelegilor.
Cu ploaia darurilor Stăpânului trimisă din norii rugăciunii tale adapă pământul însetat al inimii noastre, ca să aducă roade bogate de mântuire. Stând în hora îngerească şi aducând cântarea întreit sfântă, adu-ţi aminte şi de noi, cei ce cu gândurile dănţuim în hora patimilor.
Cu doctoria rugăciunii tale întăreşte trupurile noastre gârbovite de neputinţe multe şi păzeşte intrările şi ieşirile noastre cu sabia rugăciunii tale, nimicind pe vrăjmaşii nevăzuţi care caută să ne împiedice pe calea vieţii.
Pe cei ce şi-au ales legătura cununiei îi păzeşte întru vieţuire mântuitoare şi îndreptează zborul gândurilor tuturor spre cămările cereşti, acolo unde Mirele Hristos Se face răsplătitor nevoinţelor celor ce cu inima curată se ostenesc să lucreze pământul mântuirii.
Nu te depărta de sufletele noastre în necazuri şi nevoi, ci ca un grabnic apărător al creştinilor sub scutul rugăciunilor tale ne păzeşte de toate săgeţile protivnicului vrăjmaş, ca să-ţi aducem laudă de mulţumire: Bucură-te, Sfinte Arhanghele Rafaile, cununa credincioşilor, cercetează cu milostivire sufletele şi trupurile noastre, revărsând mila cea bogată a Mântuitorului Hristos peste rănile pătimirilor noastre !
O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegându-ne, şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să ne învrednicim a cânta: Aliluia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu