Sfantul Ierarh Nectarie

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC IACOV PERSUL

O, Sfinte Mare Mucenice Iacove, cel ce te-ai îmbrăcat în porfira chinurilor şi pe calea muceniciei ai alergat cu pas binecuvântat către Cel Ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, acoperă mintea noastră cu lumina gândurilor dumnezeieşti, ca să te cinstim pe tine cu evlavie. Tăierea tuturor mădularelor tale ai răbdat pentru Cel Ce pe Cruce S-a pironit şi lui Adam i-a dat pas vesel ca să iasă din întunericul nemişcat al iadului. Taie cu sabia rugăciunii tale gândurile noastre cele rele. Cu sângele muceniciei tale ai şters zapisul greşelilor tale şi în locul lepădării ai pus dragoste nebiruită întru răbdarea chinurilor mai presus de cuget. Cu ploaia gândurilor smerite curăţeşte mintea noastră de toată întinăciunea şi ne arată următori nevoinţelor duhovniceşti. 
Fiind înăbuşit de spinii înşelăciunii idoleşti ai lepădat cinstea credinţei, dar mai apoi cuvântul mustrării soţiei şi maicii tale ca o sabie a cuvântului dumnezeiesc pătrunzând în inima ta ţi-a pricinuit lacrimile pocăinţei. Pe noi, cei ce avem inimă împietrită, cu săgeata gândului pocăinţei ne câştigă pentru Împărăţia cerurilor. 
Toată slava şi deşertăciunea lumii ai lepădat, netemându-te de valurile înalte ale chinurilor şi călătorind în corabia muceniciei ai ajuns cu îngerii la limanul mântuirii. Nouă, celor ce ne primejduim pe marea vieţii acesteia trecătoare şi de prea multe ori cădem în adâncul păcatelor, ne întinde mână de ajutor prin rugăciunea ta. Privirea minţii noastre o îndreptează spre cerul inimii unde străluceşte Soarele dreptăţii, cu razele cuvintelor Sale călăuzind pe toţi spre staulul pocăinţei. 
Primul deget al piciorului drept tăindu-ţi-se, ţi-ai întărit picioarele tale pe calea muceniciei şi ai lăudat pe Cel Ce răbdat durerile piroanelor, ca să-I dea lui Adam bucuria izbăvirii din iad. Pe Acesta roagă-L Sfinte Iacove, roagă-L să întărească paşii gândului nostru pe calea smeritei cugetări.
Al doilea deget tăindu-ţi-se ai slăvit pe Cel în două firi, Care nu a părăsit sânurile Tatălui şi sărăcia noastră a cercetat-o, din pântecele Fecioarei răsărind smerit, ca să răsară pe cerul inimilor noastre cu slavă. Către Stăpâna lumii mijloceşte să ne fie nouă Sprijinitoare pe calea nevoinţelor despătimirii.
Al treilea deget ai pierdut în cinstea Treimii, dar ai primit în cer moştenire palatele cele îngereşti unde cu serafimii aduci neîncetată mărire Celui mai presus de laudă, pe Care roagă-L să primească şi nevrednica noastră rugăciune.
Şi al patrulea deget s-a tăiat, dar cu Crucea cea din patru cornuri ai lovit pe vrăjmaşul mântuirii noastre, pe care depărtează-l de la robii tăi, alungându-l cu puterea Crucii şi a rugăciunii tale.
Al cincilea deget ai pierdut, dar cu cele cinci fecioare înţelepte ai intrat în cămara Mirelui Hristos şi de acolo aduci jertfe de laude şi rugăciuni pentru tot neamul omenesc.
Al şaselea deget ţi-au tăiat tiranii pentru Cel Ce în ceasul al şaselea S-a răstignit pe Cruce şi a luat asupra Sa toate durerile oamenilor, iar acum prin Tine izvorăşte nouă mare milă.
Al şaptelea deget pierzând, ai lăudat pe Cel Ce prin cele şapte taine ale Bisericii ne cheamă pe noi la sfinţire şi pe Care roagă-L să nu le lepede pe noi în afara cămării de nuntă nici în Împărăţia Sa.
Al optulea deget primind tăiere te-ai apropiat de ziua a opta a desăvârşirii, văzând cu putere venind pe Răsăritul Cel de sus, pe Care roagă-L să risipească întunericul sufletelor noastre.
Al nouălea deget pierzând, cele nouă cete îngereşti te-au primit în corturile lor, ca să te împărtăşeşti de veşnica bucurie a măririi lui Dumnezeu, pe Care arată-L milostiv şi spre noi, cei străini de curăţia minţii.
Al zecelea deget pierzând, ai păzit desăvârşit cele zece porunci, pe care întăriţi de rugăciunile tale ajută-ne să le păzim şi noi, ca să ne facem moştenitori Împărăţiei cerurilor.
O, Sfinte Iacove, cel ce după ce ai primit tăierea tuturor mădularelor, ai pierdut în cele din urmă şi cinstitul tău cap pentru Capul Bisericii, luminează mintea noastră cu raza înţelepciunii Duhului, ca luând pildă de întărire din viaţa ta, să alergăm cu pas grăbit pe calea pocăinţei şi să ne facem moştenitori împreună cu fecioarele cele înţelepte veşnicelor bunătăţi ale Părintelui ceresc. Amin.



SFÂNTUL MARE MUCENIC IACOV PERSUL, făclia cea nestinsă a rugăciunii, luminat fiind de înţelepciunea Duhului s-a întors pe cărările pocăinţei şi a dat mărturia cea bună. Pentru aceasta, s-a adus lui Hristos jertfă fără de prihană, toate mădularele sale jertfindu-le pentru cel Ce cu tot trupul a pătimit pentru ridicarea noastră din robia patimilor. 
Cu ale lui sfinte rugăciuni, întăreşte-ne Stăpâne, întru mărturisirea adevărului Tău, mai înainte de toate prin lucrarea faptelor bune şi prin urmarea gândurilor celor luminate ale inimii.