Sfantul Ierarh Nectarie

Mântuirea prin aproapele

În această viaţă, dacă trăieşti singur, eşti pierdut! Dacă trăieşti în comunitate, eşti câştigat! Pentru că singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătaţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări grele.

Cea mai tragică postură a omului este singurătatea, izolarea lui totală. Sf. Ciprian spune aşa: ¨Fiecare cade singur. Dar ne mântuim în comunitate, în comunitatea Bisericii!¨. Ne purtăm slăbiciunile unii altora şi aşa mergem spre mântuire. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt. Dacă cineva este slab, ia-i sarcina şi du-o tu. Dacă tu eşti slab, roagă pe cineva să-ţi ducă sarcina. În felul acesta, uniţi în rugăciune şi în fapte bune, vom ajunge la slăvita Înviere a Mântuitorului (…).

Despre post

Este foarte important să postim. Nu degeaba Biserica a fixat posturile acestea. Dar degeaba posteşti de bucate, dacă nu posteşti de păcate. Sfinţii Părinţi spun aşa: ¨Postul de bucate fără post de păcate e cea mai lină cărare spre iad¨, pentru că tu te gândeşti că eşti bun înaintea lui Dumnezeu, că posteşti, că faci voia lui Dumnezeu, dar nu-l ierţi pe aproapele tău, nu-i faci bine celui care îţi face rău, nu binecuvintezi pe cel care te blestemă. Şi păcatul tău este cu atât mai mare, pentru că tu crezi şi te făleşti că faci lucrul cel bun. Degeaba posteşti dacă bârfeşti, dacă nu te rogi, dacă urăşti pe aproapele tău şi îi faci rău, iar apoi zici: “Toate astea le fac, dar postesc şi Dumnezeu mă mântuieşte”. Nu te mântuieşte! Vă cer aşadar să nu confundaţi postul cu dieta!

Mântuitorul a şi zis: “Înainte de a aduce darul tău la altar, du-te şi te împacă cu fratele tău şi apoi vino şi adu darul!”. Jertfa noastră e inima noastră curăţită prin post, sufletul nostru viu prin rugăciune, prin pocăunţa care ne apropie de Dumnezeu. Altfel degeaba aducem la altar daruri şi jertfe materiale, dacă noi nu l-am iertat pe aproapele nostru. Prima condiţie a postului este iertarea greşelilor fratelui nostru. Nici o vrăjmăşie să nu rămână în sufletul vostru atunci când postiţi. Curăţiţi-vă inimile, spălaţi-vă sufletele de toată răutatea pe care aţi adunat-o şi intraţi în post cu inimă curată şi umilită înaintea lui Dumnezeu.

Măcar în post să vă feriţi de orice bârfă proastă, de orice critică la adresa cuiva, cât de mică ar fi ea. Să ne rugăm pentru toţi, şi pentru cei buni şi pentru cei răi, şi pentru prieteni şi pentru duşmani…

Sfânta Împărtăşanie – Cina cea mare

Să ne îmbrăcăm sufletul cu haina sinceră a pocăinţei! Să ne îmbrăcăm sufletul cu haina strălucitoare a faptelor celor bune şi a rugăciunii! Să ne înnoim lăuntric prin spovedanie şi împărtăşanie! V-am sfătuit mereu: spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă! Pentru că nu este nimic mai înalt în lumea aceasta – o Cină mai înaltă – decât să porţi pe Hristos în trupul şi sufletul tău.

Când vă împărtăşiţi şi ieşiţi afară, îngerul se înclină în faţa voastră! Voi treceţi înaintea îngerilor, pentru că sunteţi purtători de Hristos! Dacă nu înţelegeţi lucrul acesta, nu spun că veniţi deseaba la biserică, dar nu sunteţi cu adevărat pătrunşi de semnificaţia venirii la biserică, de faptul că trebuie să te mântuieşti, de faptul că n-ai venit în lume să pieri, ca orice animal. N-ai venit numai să trăieşti o viaţă care se sfârşeşte în moarte, ci ai venit în lume cu o misiune. Misiunea aceasta are şi o dimensiune socială, dar în acelaşi timp este o misiune sacră: să răspândeşti cuvântul lui Dumnezeu, să fii un model pentru toţi, să îndemni prin ceea ce faci tu şi pe alţii să facă bine, căci şi acesta te mântuieşte.