Predica la bogatul nemilostiv si saracul Lazar - IPS Augustin de Florina (Duminica a XXII-a dupa Rusalii)
"Era un sarac pe nume Lazar..."(Luca 16, 20)
Iubitii mei, este cunoscuta pilda pe care am auzit-o in Evanghelia din Duminica de astazi...Sa explicam toata toata Evanghelia de astazi? Ne-ar trebui mult. De aceea, din toate imaginile pe care le prezinta pilda, vom explica doar una.Vom vedea, cum traia saracul Lazar in aceasta lume de aici.
***
Lazar era un om nefericit. Asupra lui se abatusera multe nenorociri. Priviti-le: Lazar era mai intai de toate sarac. Nu avea nici mosii, nici bani, nici casa.
Si altii sunt saraci. Dar acestia sunt sanatosi. Se duc unde vor, lucreaza, isi primesc plata sau salariul si traiesc. Desigur ca nu traiesc ca bogatii. Dar traiesc acceptabil. De ce nu si fericiti? Cand cineva este sanatos, atunci o bucata de paine, cateva masline si o ceapa le mananca cu pofta. Cand insa este bolnav, atunci si cele mai bune mancaruri i se par lipsite de gust. Asadar, Lazar pe langa saracie avea si boala.
Desigur ca si altii sunt saraci si bolnavi. Dar au rude si prieteni, oameni care se intereseaza de ei si nu-i lasa fara ingrijire, hrana si medicamente. Dar Lazar nu era doar sarac si bolnav. Era si cu totul singur. N-avea pe nimeni care sa-i arate atentie.
Dar iarasi va spune cineva: Si altii sunt saraci, bolnavi si singuri pe lume. Da. Dar ei traiesc in cartiere sarace, intr-o multime de oameni nefericiti. Si vazand ca nenorocirea ii imbratiseaza pe toti acesti oameni, simt o oarecare mangaiere in nenorocirea lor comuna. Saracii au o compatimire unul fata de celalalt si o solidaritate. Dar Lazar nu se afla printre saraci. Era in apropierea unui palat. Acolo traia un bogat. Traia si se desfata de toate bunatatile vietii. Cele mai alese mancaruri, cele mai alese bauturi, cele mai scumpe haine, cele mai luxoase mobiliere, cele mai talentate cantarete si dansatoare...Nimic nu-i lipsea. Cu orice dorea se desfata. Ca sa-si faca chefurile, cheltuia fara mila. Din cele pe care le cheltuia ar fi putut sa faca o cantina si sa hraneasca zilnic un intreg cartier de saraci. Ar fi putut sa zideasca un spital, sa-i adune pe saracii bolnavi si sa-i vindece. Ar fi putut sa faca multe lucruri bune. Dar el nu a facut niciunul. Era neindurator, aspru, lipsit de omenie. Lazar era ca un lepadat la poarta palatului bogatului. Bogatul intra si iesea din palat, il vedea pe Lazar intr-o stare mizerabila, pe caini lingandu-i ranile, topindu-se zilnic ca ceara, de durere si de nenorocire, si bogatul nicio privire de compatimire nu i-a aruncat niciodata. Nu-i pasa de nenorocirea lui Lazar. Cu siguranta s-o fi bucurat cand Lazar a murit. Pentru ca i s-a curatat curtea de neplacutul fenomen...
Stiti cu cine s-a asemanat Lazar in fata palatului bogatului nemilostiv? Situatia lui Lazar era cea a unui infometat in fata unei mese pline de toate mancarurile. Cel infometat priveste mancarurile, dar i se interzice sa le atinga. Una este sa moara cineva de foame intr-un loc pustiu, unde nu exista nimic, si alta sa moara intr-un loc plin de bunatati. Una este sa moara cineva de sete intr-un pamant pustiu si fara de apa, unde nu exista picatura de apa, si altceva sa moara langa un izvor cu apa imbelsugata, pentru ca un om rau sta deasupra izvorului si-l pazeste si nu-i permite omului insetat sa bea putina apa si sa-si stinga flacara setei, care-i arde cele dinlauntru. Intr-o astfel de situatie se afla Lazar.
Sarac, bolnav, singur, abandonat, Lazar statea inaintea palatului unui bogat, care nu-i dadea nicio bucata de paine, nici un pahar cu apa. Iata de ce bogatul a fost aruncat in iad. Si daca n-ar fi existat iad, pentru astfel de bogati ar trebui sa se faca un iad, zice Sfantul Ioan Gura-de-Aur, a carui Liturghie o ascultam in fiecare duminica.
***
De atunci, iubitii mei, de cand Hristos a zis aceasta pilda, au trecut douazeci de secole. Dar Lazarii continua sa existe si astazi in aceasta lume a nedreptatii si a nemilostivirii. Cati nu mor zilnic in toata lumea de foame! Cati bolnavi raman pe dinafara spitalelor, fara medici si medicamente! Cati n-au fost aruncati din casele lor si cati n-au fost parasiti de copiii nemilostivi! Voi aminti doar un exemplu:Intr-un sat, nu foarte departe de Florina, era un batran nefericit. Copiii il parasisera, se dusesera in strainatate si nu-i trimiteau nicio scrisoare. Batranul nu mai putea sa mai lucreze. Cazuse la pat. Nimeni nu cauta la el. Nimeni nu-si intorcea capul sa vada daca traieste sau daca a murit, Un om milos, care observase ca trecura zile de cand nu mai iesise din casa, s-a dus, a intrat inauntru, dar nu a putut sa inainteze. Toata casa era murdara. Batranul era cazut la pat, acoperit. Abia mai respira... si asta cu greu. Omul milos a deschis ferestrele, ca sa iasa afara duhoarea, l-a ridicat, l-a curatat, l-a luat si l-a dus la azilul din Florina. Si sa fi fost numai acest batran...Iata un Lazar, iata multi nenumarati Lazari.
Ah! Voi care aveti bani si-i aruncati ici si colo si traiti ca bogatul cel nemilostiv din Evanghelie, opriti-va putin din chefurile voastre si ganditi-va la Lazari. Indurati-va de ei si ajutati-i. Infricosati-va de iadul cel vesnic. Nu uitati, ca "pe cel neindurat Hristos il va osandi cu ateii".
Iubitii mei, este cunoscuta pilda pe care am auzit-o in Evanghelia din Duminica de astazi...Sa explicam toata toata Evanghelia de astazi? Ne-ar trebui mult. De aceea, din toate imaginile pe care le prezinta pilda, vom explica doar una.Vom vedea, cum traia saracul Lazar in aceasta lume de aici.
***
Lazar era un om nefericit. Asupra lui se abatusera multe nenorociri. Priviti-le: Lazar era mai intai de toate sarac. Nu avea nici mosii, nici bani, nici casa.
Si altii sunt saraci. Dar acestia sunt sanatosi. Se duc unde vor, lucreaza, isi primesc plata sau salariul si traiesc. Desigur ca nu traiesc ca bogatii. Dar traiesc acceptabil. De ce nu si fericiti? Cand cineva este sanatos, atunci o bucata de paine, cateva masline si o ceapa le mananca cu pofta. Cand insa este bolnav, atunci si cele mai bune mancaruri i se par lipsite de gust. Asadar, Lazar pe langa saracie avea si boala.
Desigur ca si altii sunt saraci si bolnavi. Dar au rude si prieteni, oameni care se intereseaza de ei si nu-i lasa fara ingrijire, hrana si medicamente. Dar Lazar nu era doar sarac si bolnav. Era si cu totul singur. N-avea pe nimeni care sa-i arate atentie.
Dar iarasi va spune cineva: Si altii sunt saraci, bolnavi si singuri pe lume. Da. Dar ei traiesc in cartiere sarace, intr-o multime de oameni nefericiti. Si vazand ca nenorocirea ii imbratiseaza pe toti acesti oameni, simt o oarecare mangaiere in nenorocirea lor comuna. Saracii au o compatimire unul fata de celalalt si o solidaritate. Dar Lazar nu se afla printre saraci. Era in apropierea unui palat. Acolo traia un bogat. Traia si se desfata de toate bunatatile vietii. Cele mai alese mancaruri, cele mai alese bauturi, cele mai scumpe haine, cele mai luxoase mobiliere, cele mai talentate cantarete si dansatoare...Nimic nu-i lipsea. Cu orice dorea se desfata. Ca sa-si faca chefurile, cheltuia fara mila. Din cele pe care le cheltuia ar fi putut sa faca o cantina si sa hraneasca zilnic un intreg cartier de saraci. Ar fi putut sa zideasca un spital, sa-i adune pe saracii bolnavi si sa-i vindece. Ar fi putut sa faca multe lucruri bune. Dar el nu a facut niciunul. Era neindurator, aspru, lipsit de omenie. Lazar era ca un lepadat la poarta palatului bogatului. Bogatul intra si iesea din palat, il vedea pe Lazar intr-o stare mizerabila, pe caini lingandu-i ranile, topindu-se zilnic ca ceara, de durere si de nenorocire, si bogatul nicio privire de compatimire nu i-a aruncat niciodata. Nu-i pasa de nenorocirea lui Lazar. Cu siguranta s-o fi bucurat cand Lazar a murit. Pentru ca i s-a curatat curtea de neplacutul fenomen...
Stiti cu cine s-a asemanat Lazar in fata palatului bogatului nemilostiv? Situatia lui Lazar era cea a unui infometat in fata unei mese pline de toate mancarurile. Cel infometat priveste mancarurile, dar i se interzice sa le atinga. Una este sa moara cineva de foame intr-un loc pustiu, unde nu exista nimic, si alta sa moara intr-un loc plin de bunatati. Una este sa moara cineva de sete intr-un pamant pustiu si fara de apa, unde nu exista picatura de apa, si altceva sa moara langa un izvor cu apa imbelsugata, pentru ca un om rau sta deasupra izvorului si-l pazeste si nu-i permite omului insetat sa bea putina apa si sa-si stinga flacara setei, care-i arde cele dinlauntru. Intr-o astfel de situatie se afla Lazar.
Sarac, bolnav, singur, abandonat, Lazar statea inaintea palatului unui bogat, care nu-i dadea nicio bucata de paine, nici un pahar cu apa. Iata de ce bogatul a fost aruncat in iad. Si daca n-ar fi existat iad, pentru astfel de bogati ar trebui sa se faca un iad, zice Sfantul Ioan Gura-de-Aur, a carui Liturghie o ascultam in fiecare duminica.
***
De atunci, iubitii mei, de cand Hristos a zis aceasta pilda, au trecut douazeci de secole. Dar Lazarii continua sa existe si astazi in aceasta lume a nedreptatii si a nemilostivirii. Cati nu mor zilnic in toata lumea de foame! Cati bolnavi raman pe dinafara spitalelor, fara medici si medicamente! Cati n-au fost aruncati din casele lor si cati n-au fost parasiti de copiii nemilostivi! Voi aminti doar un exemplu:Intr-un sat, nu foarte departe de Florina, era un batran nefericit. Copiii il parasisera, se dusesera in strainatate si nu-i trimiteau nicio scrisoare. Batranul nu mai putea sa mai lucreze. Cazuse la pat. Nimeni nu cauta la el. Nimeni nu-si intorcea capul sa vada daca traieste sau daca a murit, Un om milos, care observase ca trecura zile de cand nu mai iesise din casa, s-a dus, a intrat inauntru, dar nu a putut sa inainteze. Toata casa era murdara. Batranul era cazut la pat, acoperit. Abia mai respira... si asta cu greu. Omul milos a deschis ferestrele, ca sa iasa afara duhoarea, l-a ridicat, l-a curatat, l-a luat si l-a dus la azilul din Florina. Si sa fi fost numai acest batran...Iata un Lazar, iata multi nenumarati Lazari.
Ah! Voi care aveti bani si-i aruncati ici si colo si traiti ca bogatul cel nemilostiv din Evanghelie, opriti-va putin din chefurile voastre si ganditi-va la Lazari. Indurati-va de ei si ajutati-i. Infricosati-va de iadul cel vesnic. Nu uitati, ca "pe cel neindurat Hristos il va osandi cu ateii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu