Intr-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ține cursul de filozofie.
- Să vă explic care e conflictul între știință și religie…
Profesorul ateu face o pauză și apoi îi cere unuia dintre noii săi studenți să se ridice in picioare.
- Ești creștin, nu-i așa, fiule?
- Da, domnule! Spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranță.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
- Da.
- Tu ești bun sau rău?
- Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zambește cunoscător. Aha! Biblia! Se gandește puțin.
- Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă și tu o poți vindeca. Poți face asta? Ai vrea să o ajuți? Ai incerca?
- Da, domnule, aș încerca.
- Deci ești bun.
- N-aș spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuți o persoană bolnavă dacă ai putea.
- Majoritatea am vrea dacă am putea, dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunde, așa ca profesorul continuă.
- El nu ajuta, nu-i așa? Fratele meu era creștin și a murit de cancer chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poți răspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poți răspunde, nu-i așa?
Profesorul ia o înghițitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
- Hai să o luam de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?
- Păi… Da! Spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezită la această intrebare:
- Nu.
- De unde vine Satana?
Studentul ezită:
- De la Dumnezeu.
- Corect! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i așa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
- Da, domnule.
- Răul e peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat răul? Profesorul a continuat.
- Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și răul. Din moment ce răul există și conform principiului că ceea ce facem definește ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foiește jenat, apoi răspunde:
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarăși nu raspunde, așa că profesorul repetă intrebarea:
- Cine le-a creat?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul incepe să se plimbe in fața clasei. Studenții sunt uimiți.
- Spune-mi! Continuă el adresându-se altui student.
- Crezi in Dumnezeu, fiule?
Vocea studentului îl trădează și cedează nervos:
- Da, domnule profesor, cred.
Bătrânul se oprește din mărșăluit.
- Știința spune că ai 5 simțuri pe care le folosești pentru a identifica și observa lumea din jurul tău.
- L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?
- Nu, domnule. Nu L-am văzut.
- Atunci, spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău?
- Nu, domnule, nu L-am auzit.
- L-ai simțit vreodată pe Dumnezeul tău? L-ai gustat sau L-ai mirosit? Ai avut vreodată o experiență senzorială a Lui Dumnezeu?
- Nu, domnule, mă tem că nu.
- Și totuși crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic. Eu am doar credința mea.
- Da, credința, repetă profesorul. Asta e problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credința.
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă, după care, pune și el o întrebare:
- Dle profesor, există caldură?
- Da.
- Există frig?
- Da, fiule, există si frig.
- Nu, domnule, nu există.
Profesorul iși intoarce fața către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacută. Studentul incepe să explice.
- Poate există multă căldura, mai multă căldură, super-căldura, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig. Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade.
- Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, și căldură e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie.
- Zero absolut înseamnă doar, absența totală a căldurii !
- Vedeți, domnule profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii.
- Nu putem masura frigul. Nu avem unități de măsură pentru frig. Căldura poate fi măsurată în unități termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, domnule profesor, ci doar absența ei.
Clasa e invăluită în tăcere. Undeva cade un stilou și sună ca o lovitura de ciocan.
- Dar întunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, răspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?
- Din nou răspuns gresit, domnule profesor.
- Intunericul nu este "ceva", este absența a "ceva". Poate există lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar acest nimic îl numim intuneric. Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puțin întunecat, l-am măsura cu unități de măsură, nu-i așa?
Profesorul incepe să-i zâmbească studentului din fața sa. Se pare că acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei să demonstrezi, tinere?
- Domnule profesor, vreau să spun că premisele dumneavoastră filosofice sunt greșite de la bun început și, de aceea, concluzia trebuie să fie și ea greșită.
De data asta, profesorul nu-și poate ascunde surpriza:
- Greșită?! Poți explica în ce fel ?
- Lucrați cu premisa dualității, explică studentul. Susțineți că există viața și apoi că există moarte. Un Dumnezeu bun și Un Dumnezeu rău.
- Considerați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, știința nu poate explica nici măcar ce este acela un gand.
- Folosește electricitatea și magnetismul, dar nimeni nu a văzut sau nu a înțeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanțial. Moartea nu e opusul vieții, ci doar absența ei. Acum spuneți-mi, domnule profesor, le predați studenților teoria că ei au evoluat din maimuță?
- Dacă te referi la procesul evoluției naturale, tinere, da, evident că da.
- Ați observat vreodată evoluția cu proprii ochi, domnule profesor ?
Profesorul incepe să dea din cap, încă zambind, când își dă seama incotro se indreaptă argumentul. Un semestru foarte bun, într-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluției in desfășurare și nimeni nu poate demonstra că el are loc, dumneavoastră predați studenților ceea ce credeți, nu? Atunci, ce sunteți, om de știință sau predicator?
Clasa murmură. Studentul tace pana cand emoția se mai stinge.
- Ca să continuăm demonstrația pe care o faceați adineaori celuilalt student, permiteți-mi să vă dau un exemplu, ca să ințelegeți la ce mă refer. Studentul se uită in jurul său, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a văzut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in râs.
- E cineva care "a auzit" creierul profesorului, l-a simțit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite și conform protocolului demonstrabil, știința spune, cu tot respectul, domnule, că nu aveți creier. Daca știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere in cursurile dumneavoastră, domnule profesor ?
Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o față impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veșnicie, bătrânul raspunde:
- Presupun că va trebui să crezi, pur si simplu…
- Deci, acceptați că există credință și, de fapt, credința există împreuna cu viața, continuă studentul. Acum, domnule, există răul?
Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului față de om. Se vede in nenumaratele crime și violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat răul.
La asta, studentul a replicat:
- Răul nu există, domnule, sau cel puțin nu există ca lucru in sine. Răul e pur și simplu absența Lui Dumnezeu. E ca si întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența Lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întamplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau când întunericul care apare când nu există lumina.
Profesorul s-a așezat, fără a mai scoate un cuvânt.
Studentul era Albert Einstein.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu