Sfantul Ierarh Nectarie

ÎNAINTEPRĂZNUIREA BOTEZULUI DOMNULUI !

Astăzi cu încă un pas al gândului să înaintăm spre râul gătiot a fi martor tainelor Treimii. Gândurile smerite ale robului se împletesc armonios, ţesând aşternut trecerii Celui Ce S-a îmbrăcat din milostivire în haina smerită a firii omeneşti. Veniţi şi noi să ne destupăm urechile inimii şi să auzim glasul cel dulce al Tatălui care a răsunat în cămara inimii Înaintemergătorului. Veniţi să vedem cu ochii minţii pe Cel Nevăzut şi să ne adăpăm din izvorul Harului sfinţitor al Duhului. Veniţi să lepădăm jugul întristării, căci bucurie va străluci celor chemaţi a vedea în chip tainic cu ochii inimii pe Icoana desăvârşirii. Înaintemergătorul e cuprins de înfricoşare pentru taina negrăită: O, Stăpâne, mă cutremur eu, robul Tău, a mă atinge de Cel la Care nu ajung cu înălţimea gândului. Heruvimii Te înconjoară şi mulţimea ochilor lor nu pot cuprinde toată priveliştea luminată a frumuseţii dumnezeieşti, iar eu cu chip de om muritor cum Te voi avea înaintea ochilor mei pe Tine, Cel Ce acoperi şi covârşeşti toată zidirea cu acoperământul nesfârşit al milostivirii Tale ? Cum voi ridica mâna mea înaintea Celui Ce cu mâna Sa m-a zidit ? Cum voi atinge de Focul Cel nemistuit şi să nu mă înfricoşez ca serafimii ? Cum eu, sluga, să vin la Stăpânul Care m-a învăţat toate şi să-L botez pe Cel Desăvârşit, Care nu are trebuinţă de curăţire ? Mă ştiu pe mine adânc al păcatului, deci cum voi îndrăzni să mă apropi de Adâncul milostivirii ? Cum voi pune scară în inima mea, ca să sui cu gând iubitor la Cel Ce e neajuns de heruvimi în zborul lor neîncetat ? Cum mă voi atinge de Foc eu, cel ce sunt iarbă uscată de arşiţa patimilor ? Cum să nu mă cutremur când înaintea ochilor mei Îl am pe Cel pe Care L-am întrezărit doar cu ochii gândului în oglinda inimii ca Soare al dreptăţii ? O, Stăpâne, slavă iconomiei Tale, slavă iubirii de oameni pe care ai arătat-o ca pe o scară pe care Te-ai pogorât la robii Tăi cei ţinuţi întru întunericul înşelăciunii ! Slavă milostivirii Tale Cuvinte, pentru care ai venit să mântuieşti neamul omenesc. Iară noi, văzând pe Înaintemergătorul săltând cu pas smerit şi neprimind din prea multa umilinţă lucrarea tainei înfricoşătoare, să ne umilim cu gândul şi să-I strigăm lui Hristos: Nevrednici suntem darurilor Tale, nevrednici suntem îndurării Tale, prin care aştepţi să răsară şi în ţarina inimii noastre roade de pocăinţă. Dar, recunoscând păcătoşenia noastră şi punând înaintea Ta gând umilit, îndrăznim a striga către Tine: Mântuieşte-ne Stăpâne, pe noi cei ducşi de valurile păcatelor spre adâncul deznădăjduirii şi cufndă gândul nostru în marea cea nesfârşită a iubirii Tale de oameni ! 

Veniţi să ne apropiem de taina înfricoşătoare, 
Veniţi cu gândul la Iordan spre luminare, 
Stăpânul Cel Smerit Se botează de mâna robului Său, 
Ca să întindem cu nădejde mâna la rugăciune către Dumnezeu. 

Cerurile se deschid, şoptind taina cea nemaiauzită, 
Toate se umplu de bucurie şi de lumină sfântă, 
Fiul Tatălui pe pământ Se arată Înger al sfatului, 
Voind a curăţi pe Adam de toată întinăciunea păcatului. 

Robul atinge creştetul Celui Ce încununează toată făptura, 
Şi pe Cel Ce s-a-mbrăcat cu smerenia Îl slăveşte toată zidirea, 
Tu eşti dorirea vieţii mele Hristoase, striga proorocul, 
Pe Tine Te-am aşteptat, căci mi-ai aprins în inimă tot focul. 



Să alergăm cu gând iubitor de înţelepciune către râul Iordan şi să vedem cu ochii minţii mai înainte pe Cel Ce merge să sfinţească apele şi să ne reverse nouă izvoarele dumnezeieştilor daruri. Veniţi să ne atingem cu gând iubitor de Cel mai presus de gând Care a binevoit a primi atingerea mâinii robului Său ca să arate mai dinainte atingerea desăvârşirii dumnezeieşti de către firea ce era robită păcatului. Veniţi să dănţuim cu gândurile în jurul râului înţelepciunii care s-a învrednicit a purta în pântecele său pe Adâncul milostivirii. Veniţi să ne închinăm cu gând smerit împreună cu robul Domnului, Sfântul Ioan, înaintea Celui Ce este Înălţimea a toată dorirea cerească. Veniţi să lepădăm jugul păcatului şi să ne sfinţim gândurile, afundându-le în apa cea tainică a Duhului. Veniţi, credincioşilor să ne pregătim de praznic, spălându-ne haina sufletului în apa pocăinţei. Veniţi să vărsăm picături de lacrimi, luând în minte neputinţele şi mulţimea greşelilor noastre şi străpungânu-ne mintea cu sabia de gând a pocăinţei. Cel Ce nu are trebuinţă de curăţire primeşte pentru milostivire faţă de firea noastră pătată prin păcat dumnezeiasca afundare în Iordan. Râul cel ales mai dinainte spre dumnezeiască lucrare strigă cu glas dulce: ,, Cel Neîncăput în cer vine să se ascundă întru mine şi iată port întru mine Comoara Cea dumnezeiască. Robul Se înfricoşează şi nu îndrăzneşte a atinge Focul Cel Nestins, iar eu mă răcoresc şi mă odihnesc purtând întru mine pe Cel Ce poartă toate numai cu raza voii Sale luminate.” Veniţi să cufundăm toate gândurile deşertăciunii întru adâncul milostivirii dumnezeieşti, lăsând toate grijile lumeşti întru grija Celui Ce poartă de grijă întregii făpturi. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Soborului îngeresc şi ale Proorocului Tău iubit, Hristoase Dumnezeule, trimite nouă raza gândului de pocăinţă ca să întâmpinăm Arătarea Ta cu inimă curată, în care să vedem ca-ntr-o oglindă la râul Iordan Icoana smereniei desăvârşite.

Bătăile inimii noastre arată măsura dorului dumnezeiesc,
Căci voim mai înainte să Te vedem strălucind cu chip omenesc,
Arătatu-Te-ai la Iordan cu haina înfăţişării smerite,
Dar glasul Tatălui Te-a mărturisit Fiu al celor făgăduite.
Venit-ai la Iordan Hristoase Dumnezeule, să sfinţeşti firea apelor,
Şi pe mine, cel de lut, să mă împărtăşeşti de lumina darurilor,
Mâna robului Te-a atins şi inimile noastre Te-au văzut minunat,
Umple şi vasul sufletului nostru de darul Tău îmbelşugat.
Veniţi credincioşilor, să alergăm cu gânduri iubitoare la râul binecuvântat,
Şi să vedem pe Hristos cum este de mâna robului botezat,
Îngerii se cutremură de taină, iar glasul Tatălui ca o rază iubitoare,
Este primit în sufletul Înaintemergătorului întru a Duhului luminare.
Iisuse, Râul binecuvântării dumnezeieşti,
Podoaba Cea luminată a lumii îngereşti,
Ştergerea păcatelor cu roua iubirii,
Sfinţitor desăvârşit al făpturii,
Mângâierea sufletelor celor întristate,
Vederea tainelor celor prea luminate,
Vistierie neîmpuţinată a iubirii,
Împărtăşire din dulceaţa milostivirii,
Dezlegarea noastră din legăturile răutăţii,
Soare dăruitor al razelor dreptăţii.