Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

joi, 31 ianuarie 2013

O istorioară evreiască anonimă redă următorul dialog dintre discipol şi maestru. Discipolul întreabă:
-Maestre, de ce oamenii buni suferă mai mult decât cei răi?
Maestrul răspunse:
-O dată, un ţăran avea două vaci, una robustă şi alta mai slabă. Pe care dintre ele va pune jugul?
-Presupun că pe cea puternică – răspunse discipolul.
-Astfel procedează Cel Milostiv – răspunse maestrul: pentru ca lumea să meargă înainte, pune jugul pe cei buni.

Doar Dumnezeu cunoaşte binele pe care-l face lumii întregi bolnavul care îşi poartă boala cu credinţă şi viziune supranaturală.
Am văzut, cu siguranţă, nu o singură dată, acea statuie a titanului din Atlas: un om cu statură de Hercule purtând în spate globul pământesc. Cristos este adevăratul mare titan din Atlas. Şi astfel trebuie să se simtă orice creştin, urmaş al lui Cristos: purtând lumea pe umerii săi, pentru a o co-răscumpăra, pentru a o sfinţi, pentru a o salva.
Prin greutăţile noastre, prin muncile noastre, prin bolile noastre… putem şi trebuie să salvăm lumea.
O istorioară evreiască anonimă redă următorul dialog dintre discipol şi maestru. Discipolul întreabă: -Maestre, de ce oamenii buni suferă mai mult decât cei răi? Maestrul răspunse: -O dată, un ţăran avea două vaci, una robustă şi alta mai slabă. Pe care dintre ele va pune jugul? -Presupun că pe cea puternică – răspunse discipolul. -Astfel procedează Cel Milostiv – răspunse maestrul: pentru ca lumea să meargă înainte, pune jugul pe cei buni. Doar Dumnezeu cunoaşte binele pe care-l face lumii întregi bolnavul care îşi poartă boala cu credinţă şi viziune supranaturală. Am văzut, cu siguranţă, nu o singură dată, acea statuie a titanului din Atlas: un om cu statură de Hercule purtând în spate globul pământesc. Cristos este adevăratul mare titan din Atlas. Şi astfel trebuie să se simtă orice creştin, urmaş al lui Cristos: purtând lumea pe umerii săi, pentru a o co-răscumpăra, pentru a o sfinţi, pentru a o salva. Prin greutăţile noastre, prin muncile noastre, prin bolile noastre… putem şi trebuie să salvăm lumea.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)