Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!
Să judeci, sau să nu judeci. Aici părerea multora este împărţită. Cei mai mulţi sunt de părerea să nu judeci şi totuşi ce a vrut să spună Domnul Isus în Matei 7:1-12? Suntem tentaţi să vedem mai uşor paiul din ochiul fratelui nostru decât bârna din ochiul nostru chiar dacă cunoaştem că orice judecată vorbeşte de sistemul nostru de valori pe care îl avem faţă de aproapele noastru. Întrebarea care ne preocupă pe cei mai mulţi este: trebuie un creştin să judece sau nu? Şi ce înseamnă cuvintele Domnului Isus din Matei 7:1-5: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”?
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.(Matei 7:1-5)
Cuvântul “a judeca” înseamnă a face dinstincţie sau a lua o decizie. Prin urmare judecata descrisă aici nu este judecata rezervată doar lui Dumnezeu ci este un tip/mod de discernământ apropiat dintre fraţi. Deci, a judeca în contextul lui Matei 7:1-5 înseamnă a discerne, a deosebi lucrurile bune sau lucrurile rele. Deci…
JUDECĂ DUPĂ DREPTATE.
În timp ce Domnul Isus se afla la Ierusalim, în ziua de Sabat a trecut pe lângă scăldătoarea Betezda, ce se afla lângă poarta oilor. În pridvoarele acestei scăldători zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Din când în când, un înger al Domnului, se cobora şi tulbura apa, iar cel dintâi ce se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală nu ar fi avut. Printre mulţimea de bolnavi se afla un olog din naştere care visa în fiecare zi să ajungă în scăldătoare de treizeci şi opt de ani dar nu putea. Ce olog la auzul cuvintelor “Vrei să te faci sănătos?”, într-o zi de sabat ar spune “nu”. Domnul Isus a vindecat pe acest bolnav în ziua de sabat pentru ce iudeii au început să-L urmărească şi să caute să-L omoare, pentru că vindecase în ziua de sabat.
Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 7:21-24)
Cei ce-L judecau pe Domnul Isus de fapt încălcau legea lui Dumnezeu tăind împrejur pe om în ziua de Sabat. Ei nu-şi vedeau bârna din ochiul lor dar cu multă uşurinţă au văzut paiul din ochiul Domnului Isus pentru ce n-au ezitat săi facă observare. Domnul Isus a spus celor ce-l judecau: să judece nu după înfăţişare ci după dreptate.
JUDECĂ POTRIVIT CU ADEVĂRUL
Atunci când mergea vorba despre relaţiile interpersonale, fariseii spuneau “ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.” Domnul Isus însă ne-a chemat să ne iubim vrăjmaşii noştri şi să le facem bine celor ce ne urăsc. Un prim pas în această direcţie este să ne vindecăm de făţărnicia de a vedea paiul din ochiul altuia atunci cînd noi înşine avem o bîrnă într-al nostru. Atunci cînd ne deranjează paiul din ochiul altuia, trebuie să petrecem mai mult timp „în oglindă” şi vom descoperi, probabil, bîrna din propriul nostru ochi. În Epistola către Romani Pavel condamnă o astfel de făţărnicie.
Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:1-6)
Dacă judecăm pe alţii în aceleaşi lucruri pe care le facem şi noi, atunci judecata lui Dumnezeu faţă de noi va fi potrivit cu adevărul şi ne va răsplăti potrivit faptelor noastre. Orice judecată cu privire la aproapele nostru se întoarcem împotriva noastră. Domnul Isus a spus, că, în ziua judecăţii: din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.(Romani 2:16)
Deci, cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Nu te grăbi să judeci pe aproapele tău, ci verifică-te să vezi dacă tu nu faci aceleaşi lucruri. Nu uita, orice judecată poate să se întoarcă împotriva noastră.
ARATĂ MILĂ ŞI NU JUDECATĂ
Cel milostiv va avea parte de milă pentru că a arătat milă faţă de aproapele său, în loc de judecată. Fiecare din noi va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, care ne va judeca potrivit cu adevărul şi va da fiecăruia potrivit cu faptele lui, viaţă sau pierzare. Fiecare din noi are nevoie de milă mai mult decât judecată. Atunci de ce trebuie să dăm dovadă mai mult faţă de semenul nostru, de milă sau de judecată?
Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata. (Iacov 2:12-13)
Dacă am experimentat mila lui Dumnezeu în viaţa noastră atunci vom arăta milă faţă de semenul nostru care a greşit. A fi milostiv, înseamnă a te purta cu milă faţă de semenul tău. Oare nu aşa spune şi regula de aur.
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. (Matei 7:12)
Să fim atenţi, cu ce judecată judecăm şi cu ce măsură, măsurăm, ca să nu fim asemănaţi cu făţarnicii care nu-şi vedeau bârna din ochiul lor dar se grăbeau să dea sentinţa celor ce nu corespundeau standardelor lor.
Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă. (Matei 7:6)
Să fim atenţi, deci, ca nu cumva să fim preocupaţi mai mult de paiul din ochiul aproapelui nostru, când în propriul nostru ochi este o bârnă. Toate cuvintele rostite de Domnul Isus în Predica de pe Munte sunt “lucrurile sfinte” şi “mărgăritare”, şi atunci când din cauza motivaţiei greşite a inimii noastre, aceste lucruri ajung risipite şi aruncate înaintea porcilor şi călcate în picioare, noi vom fi rupţi şi călcaţi în picioare de aceştia.
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20)
Dragul meu, cu ce judecată, judeci şi cu ce măsură măsori? Ce este în ochiul tău, o bârnă sau o bârnă? Concluzia vă aparţine: Să judec sau să nu judec? Una ştiu că dacă neprihănirea noastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu