Sf.Ioan Maximovici - Predica la Cuviosul Serafim de Sarov
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!
Au trecut saptezeci de ani de la moartea aceluia care a rostit aceste cuvinte. Pe 19 iulie 1903, intreaga Rusia s-a adunat intr-un singur glas in cantari de lauda proslavind pe Dumnezeu si pe bine-placutul Sau. Intr-adevar, intreaga Rusie jubila atunci ca de Sfintele Pasti, ba chiar mai mult.
Apoi au venit vremuri groaznice pentru Rusia, dar amintirea Cuviosului Serafim nu s-a stins si nici nu s-a imputinat. La fel vin la el rusii si il proslavesc atat pe pamantul sfasiat al patriei, cat si in toate colturile lumii pe unde s-au imprastiat. Si alte popoare incep sa cunoasca viata Cuviosului Serafim; viata lui este tradusa in diferite limbi, starnind nu numai insufletire, ci dorinta multora de a aplica in propria lor viata invataturile pe care le aflam din biografia Cuviosului Serafim. Astfel, in pofida tuturor schimbarilor produse in lume, amintirea Cuviosului Serafim nu numai ca nu slabeste, ci ramane ca o faclie luminand din ce in ce mai puternic omenirii.
La fel s-a intamplat si in zilele vietii lui pamantesti.Se daramau orase, se restaurau imperii, Napoleon insotit de douasprezece popoare venea peste Rusia, iar apoi cu rusine o parasea, Moscova ardea incendiata si apoi iar se ridica din cenusa, decembristii organizau rebeliunea si apoi erau judecati, iar pe Cuviosul Serafim parca nici nu-l interesau aceste evenimente. El era in intregime ocupat de dobandirea "singurului lucru de trebuinta", isi lucra "cresterea duhovniceasca".
"egoist, inchis in sine", "incult, care nu se intereseaza de nimic, in afara de cele ce-l privesc pe el personal" - asa l-ar fi caracterizat multi ganditori dintre cei care nu vor sa vada nici un folos in nevointele desavarsirii de sine. Dar iata ca moare fratele Serafim. S-ar fi parut ca trebuia sa se stearga cu totul din memoria lumii chipul acestui staret care fugise atat de aprig de lume. Dar iata ca incepe un intreg pelerinaj la mormantul lui, oameni veniti de pe toate meleagurile Rusiei primesc ajutor de la el, mangaiere si inteleptire, iar cinstirea lui incepe sa se raspandeasca si printre alte popoare.
In ce consta, asadar, puterea Cuviosului Serafim? In ce consta nevointa lui? El a nazuit spre implinirea poruncii lui Hristos: "Fiti desavarsiti, dupa cum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este."; el s-a straduit sa refaca in sine chipul primordial al omului, care mai apoi a fost uratit de pacat. Cuviosul Serafim si-a atins scopul: a biruit pacatul si a devenit asemenea, dupa har, lui Dumnezeu, s-a facut cu adevarat asemanare a lui Dumnezeu. Noi nu-l putem vedea pe Dumnezeul Cel nevazut. Dar Domnul ne da posibilitatea sa-L vedem in asemanarile Lui, in bine-placutii Sai. Si iata ca unul dintre aceste asemanari a devenit Cuviosul Serafim. In el vedem firea omeneasca restaurata, eliberata de robia pacatului. El este intruchiparea biruintei vesnicului asupra trecatorului, a sfinteniei asupra pacatului, a binelui in fata raului.
Prin exemplul sau, Cuviosul Serafim ii cheama pe toti sa-l urmeze pe calea aratata de Hristos. El ne cheama sa ne luptam cu pacatul si cu neajunsurile noastre, fiind far si luminator tuturor cautatorilor mantuirii. Cuviosul Serafim ne cheama sa cautam binele desavarsit, roada duhului, despre care Sfantul Apostol Pavel a spus: Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea (Gal.5, 22-23). Dar pentru acestea trebuie sa iti rastignesti carnea cu patimile si cu poftele (Gal.5, 24).
Anevoioasa este calea catre Imparatia Cerurilor, caci pacatul a pus stapanire pe firea omului si a stricat-o.Fiecare dintre noi are pacatele lui proprii, personale. Dar exista si pacate colective, pentru care este vinovat intregul popor. Astfel, intregul popor rus este vinovat ca a parasit viata si obiceiurile evlavioase ale stramosilor sai si ca a inceput sa faca si sa caute cele ce-i sunt straine, neortodoxe, ca s-a increzut in clevetirile raspandite despre Unsul lui Dumnezeu si a ingaduit ca mai intai sa-i fie rupta cununa, iar apoi sa fie ucis binecredinciosul tar, impreuna cu familia sa, primul care s-a inchinat proslavitelor moaste ale Cuviosului Serafim.
Cu rugaciunile cuviosului Tau, ale parintelui nostru Serafim, Doamne, daruieste-ne pocainta si biruinta asupra pacatului, noua pacatosilor, si adu-ne in cereasca Ta imparatie.Amin!
Serbia, 1928
Sursa:blogSf.Nicolae Velimirovici
Au trecut saptezeci de ani de la moartea aceluia care a rostit aceste cuvinte. Pe 19 iulie 1903, intreaga Rusia s-a adunat intr-un singur glas in cantari de lauda proslavind pe Dumnezeu si pe bine-placutul Sau. Intr-adevar, intreaga Rusie jubila atunci ca de Sfintele Pasti, ba chiar mai mult.
Apoi au venit vremuri groaznice pentru Rusia, dar amintirea Cuviosului Serafim nu s-a stins si nici nu s-a imputinat. La fel vin la el rusii si il proslavesc atat pe pamantul sfasiat al patriei, cat si in toate colturile lumii pe unde s-au imprastiat. Si alte popoare incep sa cunoasca viata Cuviosului Serafim; viata lui este tradusa in diferite limbi, starnind nu numai insufletire, ci dorinta multora de a aplica in propria lor viata invataturile pe care le aflam din biografia Cuviosului Serafim. Astfel, in pofida tuturor schimbarilor produse in lume, amintirea Cuviosului Serafim nu numai ca nu slabeste, ci ramane ca o faclie luminand din ce in ce mai puternic omenirii.
La fel s-a intamplat si in zilele vietii lui pamantesti.Se daramau orase, se restaurau imperii, Napoleon insotit de douasprezece popoare venea peste Rusia, iar apoi cu rusine o parasea, Moscova ardea incendiata si apoi iar se ridica din cenusa, decembristii organizau rebeliunea si apoi erau judecati, iar pe Cuviosul Serafim parca nici nu-l interesau aceste evenimente. El era in intregime ocupat de dobandirea "singurului lucru de trebuinta", isi lucra "cresterea duhovniceasca".
"egoist, inchis in sine", "incult, care nu se intereseaza de nimic, in afara de cele ce-l privesc pe el personal" - asa l-ar fi caracterizat multi ganditori dintre cei care nu vor sa vada nici un folos in nevointele desavarsirii de sine. Dar iata ca moare fratele Serafim. S-ar fi parut ca trebuia sa se stearga cu totul din memoria lumii chipul acestui staret care fugise atat de aprig de lume. Dar iata ca incepe un intreg pelerinaj la mormantul lui, oameni veniti de pe toate meleagurile Rusiei primesc ajutor de la el, mangaiere si inteleptire, iar cinstirea lui incepe sa se raspandeasca si printre alte popoare.
In ce consta, asadar, puterea Cuviosului Serafim? In ce consta nevointa lui? El a nazuit spre implinirea poruncii lui Hristos: "Fiti desavarsiti, dupa cum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este."; el s-a straduit sa refaca in sine chipul primordial al omului, care mai apoi a fost uratit de pacat. Cuviosul Serafim si-a atins scopul: a biruit pacatul si a devenit asemenea, dupa har, lui Dumnezeu, s-a facut cu adevarat asemanare a lui Dumnezeu. Noi nu-l putem vedea pe Dumnezeul Cel nevazut. Dar Domnul ne da posibilitatea sa-L vedem in asemanarile Lui, in bine-placutii Sai. Si iata ca unul dintre aceste asemanari a devenit Cuviosul Serafim. In el vedem firea omeneasca restaurata, eliberata de robia pacatului. El este intruchiparea biruintei vesnicului asupra trecatorului, a sfinteniei asupra pacatului, a binelui in fata raului.
Prin exemplul sau, Cuviosul Serafim ii cheama pe toti sa-l urmeze pe calea aratata de Hristos. El ne cheama sa ne luptam cu pacatul si cu neajunsurile noastre, fiind far si luminator tuturor cautatorilor mantuirii. Cuviosul Serafim ne cheama sa cautam binele desavarsit, roada duhului, despre care Sfantul Apostol Pavel a spus: Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea (Gal.5, 22-23). Dar pentru acestea trebuie sa iti rastignesti carnea cu patimile si cu poftele (Gal.5, 24).
Anevoioasa este calea catre Imparatia Cerurilor, caci pacatul a pus stapanire pe firea omului si a stricat-o.Fiecare dintre noi are pacatele lui proprii, personale. Dar exista si pacate colective, pentru care este vinovat intregul popor. Astfel, intregul popor rus este vinovat ca a parasit viata si obiceiurile evlavioase ale stramosilor sai si ca a inceput sa faca si sa caute cele ce-i sunt straine, neortodoxe, ca s-a increzut in clevetirile raspandite despre Unsul lui Dumnezeu si a ingaduit ca mai intai sa-i fie rupta cununa, iar apoi sa fie ucis binecredinciosul tar, impreuna cu familia sa, primul care s-a inchinat proslavitelor moaste ale Cuviosului Serafim.
Cu rugaciunile cuviosului Tau, ale parintelui nostru Serafim, Doamne, daruieste-ne pocainta si biruinta asupra pacatului, noua pacatosilor, si adu-ne in cereasca Ta imparatie.Amin!
Serbia, 1928
Sursa:blogSf.Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu