Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

vineri, 4 ianuarie 2013


Timpul si vesnicia - predica la anul nou a IPS Augustin

Un nou an rasare la orizontul umanitatii.Ce este un an in comparatie cu anul care a trecut si cu anii care vor trece? Este o picatura intr-un ocean.Un scriitor intelept, ca sa creeze o idee despre timp in comparatie cu vesnicia, a plasmuit urmatoarea imagine. Imaginati-va, zice, un ocean infinit si deasupra apelor lui zburand o pasare.  Pasarea, dupa ce descrie cercuri, coboara, ia in pliscul ei o picatura din suprafata oceanului, iar apoi fuge si dispare. Dupa ce trec o mie de ani, pasarea apare din nou, pentru a lua iarasi doar o picatura din ocean. Imaginati-va, asadar, realizandu-se aceasta continuu; adica, o singura data la o mie de ani pasarea sa ia cate o picatura. Va intreb: Cate mii - ce zic? - , cate milioane - ce zic? - , cate zeci de milioane de ani, ce ametitor numar de ani va trebui sa treaca pana cand pasarea va lua pana si ultima picatura din ocean? Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. daca ii veti intreba pe matematicieni, va vor spune ca, daca oceanul ramane stabil si nu mai este alimentat cu noi ape (din ploaie, torente, fluvii), cu siguranta ca va veni o clipa, in care pasarea va lua si ultima picatura a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, vesnicia insa nu se sfarseste niciodata. O, vesnicie!

***

Dimpotriva, timpul se sfarseste, oricat ar parea ca un ocean infinit. Ce perioada a trecut de la crearea lumii? Pentru ca este stiintific demonstrat, ca odata lumea nu a existat. N u exista nici un om de stiinta care sa se indoiasca de asta. Materia nu este vesnica. Candva a aparut, candva au aparut stelele, candva a aparut omul, candva a aparut toata aceasta preafrumoasa lume.

Asadar, de cand a fost creata lumea pana astazi au trecut aproximativ 7500 de ani (55oo pana la nasterea lui Hristos + 2000 pana astazi). Hristos prin nasterea Sa imparte timpul in "inainte de Hristos" si "dupa Hristos".

Din timpul in care Hristos a venit pana astazi au trecut 2000 de ani. Si oare cati sa lipseasca pana la sfarsitul lumii? V-ati gandit la asa? Poate ca si in seara asta va veni sfarsitul lumii! Cum? Necunoscut este ceasul lui Dumnezeu. Dar chiar si stiinta demonica a omului ameninta sa aduca sfarsitul. daca aceste bombe pe care le-au adunat atat americanii, ca si altii, ar exploda toate impreuna in acelasi timp, doar Dumnezeu stie ce s-ar putea intampla. Dar si altfel lumea este inpericol. De ce? Pentru ca pamantul, dupa stim, in cele mai dinauntru ale lui are un vulcan. Daca acest vulcan ar erupe, ce va ramane din pamant? Adio si cu Partenoanele, si cu Megarele ...Toate civilizatiile si culturile dispar.

Asadar cand va veni sfarsitul lumii? Nu se stie. Un singur lucru este neindoielnic: ca va veni fara doar si poate. Acest lucru - iarasi, din punct de vedere stiintific - este demonstrabil. Pentru ca toate au un inceput si un sfarsit. prin urmare, odata va veni si sfarsitul lumii."Cum?" Potrivit Scripturii este clar, potrivit stiintei este indoielnic. In orice caz, sfarsitul va veni. Si va incepe atunci o noua perioada, vesnicia.Prima perioada este inainte de Hristos. A doua perioada este dupa Hristos. Si apoi, potrivit Scripturii, "asteptam ceruri noi si pamant nou dupa fagaduinta Lui"(II Petru 3, 13)

***

Atunci, iubitii mei, vesnicia se va imparti in doua mari stari. Una se numeste munca cea vesnica, iar alta paradis, viata vesnica.

- Ba, zice basme, va spune cineva.

Insa asta nu este basm, ca acelea pe care le-am ascultat la bunici pe vatra langa foc. Este o realitate.

Fericiti am fi, zice Sfantul Ioan Gura de Aur, daca nu ar fi fost iad; pentru ca si eu sunt pacatos si ma tem de iad. Insa, tot atat cat este un fapt ca exista zi si noapte, si este un fapt ca soarele rasare si apune, tot asa este un fapt ca vesnicia este o realitate dura. Pentru ca, pe de o parte, se desparte in noaptea cea nesfarsita, care se numeste iadul cel vesnic, iar pe de alta parte in zi stralucita si luminoasa, care se numeste viata si fericire vesnica.

Cine ne asigura de aceasta? Cel care niciodata nu a spus minciuni. Toti mint, unul singur nu; douazeci de veacuri au trecut si nimeni niciodata nu L-a dezmintit. Acesta este Domnul nostru Iisus Hristos. El intareste lucrul acesta.

Mergeti acasa, luati si cititi Evanghelia, care este adevarul suprem.

In 1942, eram la Florina si aveam un grup de o suta de copii, carora le predam cuvintele lui Dumnezeu. Ei lucrau cinstit in oras si, in timp ce cadeau bombele, strigau:"Traiasca Elada!".Atunci unul din copii, un lustragiu cinstit, a scris pe ladita lui propozitia:"Evanghelia este suprema filozofie a vietii".M-am apropiat de el si-mi spune:Sunt analfabet, dar de vreme ce am prins in mainile mele Evanghelia si am citit-o, nu-mi imaginez sa existe in lume o alta carte asemanatoare.


Citeste deci si tu Evanghelia. Deschide-o pe cea de la Ioan si citeste la capitolul 5, versetele de la 25 la 29 si acolo vei vedea infricosatoarele cuvinte ale lui Hristos. Sunt cuvintele pe care le auzim in biserica atunci cand are loc inmormantarea unor persoane iubite noua, dar cine este atent la ele? Acestea se vor auzi si pentru noi atunci cand ne vor inmormanta. Ce zice Hristos acolo? "Amin, amin zic voua".Ce inseamna "Amin, amin"? Este o expresie ebraica. Prin ea Hristos confirma categoric ca "vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui (al Fiului lui Dumnezeu), si vor merge cei ce au facut cele bune spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele spre invierea osandei"(Ioan 5, 28-29)

Asadar, catre cele de acolo pasim, iubitii mei. Dupa cum izvoarele curg si cad in mare, astfel si viata fiecaruia dintre noi va cadea in marea larga care se numeste vesnicie. O confirma Hristos.

Vrei si o alta dovada? Iata, glasul constiintei. cand faci binele, ce smti? Bucurie, veselie, chiar daca mananci ceapa si masline. Ai raiul in sufletul tau, esti imparat. Ceea ce te face sa simti bucurie este un ecou al raiului. Iar cand faci raul, simti intristare in sufletul tau, ai un iad, chiar daca esti imparat si autocrator. Cititi-l pe Shakespeare; veti vedea acolo pe unul care a facut un rau mare si in timpul unui banchet exorbitant i-au paralizat mainile si i-au cazut furculitele jos, pentru ca umbra crimei ii tulbura viata. Adica, faci rau si simti inauntrul tau intristare. Ce este aceasta? Iad. Asadar de aici, din viata de fata, omul pregusta sau raiul, sau iadul.

***

Catre vesnicie pasim, fratilor. Si iata, a trecut un an. Salutam un nou an. Ce ne va aduce? Nu se stie.
Noi fiind obtuzi, nu stim daca vom trai maine. Mereu trebuie sa asteptam plecarea noastra, mai ales noi batranii, care am ajuns la apusul vietii. Dar si tinerii. Nu cunoastem "ce ne rezerva clipa de fata". Oare la anul, intr-o zi asemanatoare, cati vom fi in viata? Oare in noul an  ce intamplari asteapta poporul nostru ? Ce se va intampla in Balcani si in Mediterana si in lume?... Si tu nascocesti vise si iti imaginezi o viata nesfarsita? dar vesnicia se apropie, clipa cea mare vine.

Ce sa uram, iubitii mei?Bogatie, glorii, onoruri, desfatari, placeri?...Nimic sunt toate."Desartaciunea desartaciunilor, toate sunt desartaciune"(Ecleziastul 1, 2).Un singur lucru ramane. Sa crezi in Hristos. Nu exista un alt nume care poate sa ne dea bucurie si nadejde pe perioada anului acesta; numai numele lui Iisus Hristos, pe Care, prunci laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii. Amin.

+ Episcopul Augustin
Sursa:http://acvila30.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu