Sfantul Ierarh Nectarie

CUVANTUL ORTODOXIEI

Această Duminică are o semnificaţie deosebită, întrucât ne arată că în Biserică învăţăm credinţa vie nu numai din învăţătura Sfinţilor Apostoli, care este fundamentală pentru toţi, ci o învăţăm şi din pilda vieţii Sfinţilor. De aceea, în Biserică, pe lângă Sfânta Evanghelie şi Scrierile Apostolilor mai citim şi Vieţile Sfinţilor. Sfintele femei mironosiţe din Evangheliile după Sfinţii Marcu şi Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin învăţătura lor teologică, deoarece aceasta nu putea fi diferită de cea a Apostolilor, cât prin modul lor de a fi şi de a făptui, prin modul lor de a exprima starea lor de credinţă şi curaj, de smerenie şi preţuire faţă de Mântuitorul Cel răstignit şi înviat din morţi. 
Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mai ales Sfântul Ioan Gură de Aur, compară prin contrast curajul femeilor mironosiţe cu teama prea mare a ucenicilor lui Iisus. Pe când ucenicii Săi (viitorii Apostoli) erau adunaţi şi încuiaţi în casă de frica iudeilor, dis-de-dimineaţă, la revărsatul zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosie, şi Salomeea au cumpărat aromate sau miresme ca să ungă trupul Mântuitorului după tradiţia iudeilor. Evanghelia după Sfântul Marcu ne arată că în sufletul acestor femei iubirea sau preţuirea faţă de Hristos era mai tare decât teama de primejdie, ele aveau un curaj deosebit, pe care în dimineaţa Învierii lui Hristos nu l-au avut ucenicii Săi.
Femeile mironosiţe reprezintă puterea credinţei în Hristos şi a iubirii faţă de Hristos, iubire smerită şi sfântă mai tare decât orice calcul de ajutor omenesc din lumea aceasta. Ele reprezintă credinţa Bisericii lui Hristos care îşi pune mai mult nădejdea în ajutorul dumnezeiesc, decât în ajutorul omenesc, adesea absent sau interesat. 
De aceea, se cuvine ca în această zi a "Duminicii Femeilor Mironosiţe" să ne aducem aminte de toate femeile care din timpul Sfinţilor Apostoli până astăzi au arătat credinţă, preţuire şi evlavie pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. 

Femeile mironosiţe - modele pentru toate femeile credincioase 



Femeile mironosiţe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, femei care prin credinţa, curajul şi jertfelnicia lor au devenit muceniţe sau martire, mărturisind pe Hristos Cel răstignit şi înviat, au devenit cuvioase maici în mănăstiri şi harnice mame creştine în familie, care au dat naştere copiilor şi i-au crescut în dreapta credinţă binevestind în casă, în familie, că Hristos Cel răstignit şi înviat voieşte să devină Viaţa vieţii noastre, El Cel ce a biruit păcatul, iadul şi moartea şi ne-a dăruit arvuna vieţii veşnice. Cunoaştem numele unor femei mironosiţe din Noul Testament, şi anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul şi pe Sfinţii Apostoli în lucrarea lor sfântă de propovăduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesară pentru pregătirea meselor şi a hainelor, adesea în călătoriile pe care Mântuitorul şi ucenicii Săi le-au făcut în Ţara Sfântă. Ele sunt icoana femeilor credincioase, care susţin financiar sau cu munca lor construcţia de biserici, împodobirea lor, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor, a bolnavilor. Deşi în Evanghelii ele nu apar totdeauna în prim-plan, totuşi Evangheliile le menţionează. Ele, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, singurul dintre Apostoli care a mers cu Hristos până la cruce, au văzut patimile şi moartea Mântuitorului. De aceea, ele s-au învrednicit să fie primele care l-au întâlnit pe Hristos Cel înviat, după cum primul dintre ucenici care a intrat în mormântul Domnului înviat din morţi a fost Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al Domnului. 
Femeile mironosiţe reprezintă, de asemenea, pe toate femeile care dis-de-dimineaţă, la revărsatul zorilor, merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi-I cer ajutor să prăvălească atâtea "pietre grele ale vieţii" de pe inima sau sufletul lor. Ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creşte copiii în credinţă, pentru a fi soţii credincioase în familie şi femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale credinţei, deoarece aromatele de mare preţ pe care femeile credincioase le aduc lui Hristos sunt bogăţia şi valorile credinţei în Hristos, bogăţia spiritualităţii sau a legăturii omului cu Dumnezeu, adică darurile Duhului Sfânt primite ca arvună a bunătăţilor veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi. 
Femeile mironosiţe reprezintă şi pe acele femei care au devenit, prin lacrimi de pocăinţă şi prin multă rugăciune, prin nevoinţă şi prin slujbe dis-de-dimineaţă în biserică, maici monahii sau călugăriţe născătoare de virtuţi sfinte ale credinţei creştine: evlavia, smerenia, ascultarea, bunătatea inimii. Aşadar, ca femei credincioase, femeile mironosiţe reprezintă, în acelaşi timp, mamele şi fetele din familii, maicile şi surorile din mănăstiri. Ele reprezintă, de asemenea, şi pe femeile care sunt milostive cu cei îndoliaţi, cu cei întristaţi, cu cei ce sunt în pragul stricăciunii vieţii din cauza păcatului şi a morţii sau aduc bucurie celor pe care îi ajută. În această privinţă, există azi o mulţime de femei credincioase care veghează la căpătâiul bolnavilor în spitale, o mulţime de profesoare de religie, o mulţime de asistente medicale, de asistente sociale, o mulţime de femei care lucrează în instituţii de cultură şi de solidaritate socială, purtând în sufletul lor şi arătând în jurul lor lumina şi bucuria Învierii lui Hristos.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învăţăm de la femeile mironosiţe curajul de a-L căuta pe Hristos în rugăciune, credinţa puternică în Învierea Lui şi bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare duminică şi sărbătoare în Biserica Sa, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire. Amin! 



O, florile Credinţei Sfinte,
ce-ncununaţi un chip slăvit,
spre Cinstea Celui ce vă cheamă
purtaţi-vă desăvârşit!
Dac-aţi primit chemarea sfântă
să-I fiţi podoabe la altar,
frumos în suflet, ca lumina,
păstraţi al curăţiei har!
Dac-aţi primit chemarea sfântă
şi grea, de mame ori soţii,
purtaţi în jurul crucii voastre
cununa sfintei curăţii!
Dac-aţi primit chemarea sfântă
de lucrătoare-a’ lui Iisus,
purtaţi pe toată viaţa voastră
sfinţirea Chipului de Sus!
Purtaţi mai scump ca ochii voştri
al sufletului alb veşmânt;
mai bine vă lipsiţi de viaţă,
decât cădeţi din legământ!
Căci voi sunteţi cununa Celui
în veci Cântat şi Preaiubit;
pentru Hristos şi pentru lume
purtaţi-vă desăvârşit!

Va doresc multa sanatate,impliniri si bucurii in toate.
Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze.
Hristos a Inviat!

RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA ŞI CEA DE O FIINŢĂ TREIME 
A LUI IOAN DIACONUL, CARE A FOST FRATE AL LUI MARCU, MITROPOLITUL EFESULUI, ŞI NOMOFILAX AL MARII BISERICI



Cela ce Te proslăveşti întru închinata Treime , Părinte , Fiule ş i Duhule Sfinte , Firea cea fericită, Fiinţa cea mai presus de fiinţă . Bunătate a ce a ne măsurată , Vistieria bunătăţilo r ce a nedeşertată , Adâncul milostivirii cel nemărginit , Noianul iubirii de oameni cel nepovestit Treimea cea Preasfântă 
şi începătoare de viaţă , Care numai din bunătate ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă toată zidirea cea mai presus de lume şi cea din lume şi porţi grijă şi o ţii , Care ai izbăvit lumea de înşelăciune cu bunăvoinţă a lui Dumnezeu-Tatăl şi cu însăşi lucrarea Cuvântului şi cu venirea Duhului Sfânt 
şi firea noastră de păcat o ai izbăvit.
T u m ă luminează , Dumnezeule Cel mai presus de lumină . Tu m ă sfinţeşte , Domnul Cel mai sus de sfinţenie. Tu mă curăţeşte, Cel unul curat şi nestricăcios. îmbunătăţeşte-mă, Dumnezeule Cel în trei ipostasuri, Cel unul bun şi mai presus de bunătate. indumnezeieşte-mă pe mine cu Darul Tău prin împărtăşire", Cel unul adevărat Dumnezeu. întăreşte-mâ, Cel tare, înviază-mă Cel viu şi fără de moarte, înţelepţeşte-mă, Cel preaînţelept, întrari- pează-mă spre dumnezeiasca dorinţă a dragostei Tale, cu Tine mă împrieteneşte, Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă, mai presus de viaţă şi mai presus de lumină, şi nu mă înstrăina de bunătatea Ta pentru nevrednicia mea.
Mulţumesc Ţie, Stăpâne Dumnezeule atotputernice, că dintru nefiinţă întru fiinţă m-ai adus pe mine. că m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Căci „minunată s-a făcut cunoştinţa Ta dintru mine"45 , pentru că după chipul Tău şi după asemănare m-ai făcut, buna credinţă mi-ai dăruit, cu Tainele Bisericii m-ai sfinţit, şi din tinereţe mă hrăneşti cu toate bunătăţile Tale, Cel ce „deschizi mâna Ta şi umpli toată vietatea de bunăvoinţă'"0. Că Tu eşti Dumnezeu şi izvor al bunătăţilor, începutul şi sfârşitul a toate. Tu, Doamne, eşti şi stăpân al sufletelor şi al trupurilor noastre, al vieţii şi al morţii şi suflarea tuturor este în mâna Ta. Bucuri făcând bine şi înţelepţeşte sfătuind. Usturând, mâhneşti ca un înţelept Doctor, dar vindeci ca un Iconom minunat. Pedepseşti părinteşte şi mângâi iarăşi cu blândeţe, ridicând lenevirea noastră. Slavă înţelepciunii Tale celei multe. Slavă proniei şi puterii Tale celei negrăite. Slavă iubirii Tale de oameni celei nemărginite. Izbăveşte-ne pe noi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Mântuieşte-ne pe noi de toată ispita. întinde mână bună, ajutătoare, tare, care să ne scoată pe noi din apele cele adânci, din valurile mari'7 ale lumii, din fundul deznădăjduirii celei cumplite. Ocârmuieşte viaţa noastră, Cel ce eşti Iconomul cel mare şi Povăţuitorul cel minunat Facă-se voia Ta, preabunule, şi peste noi, precum în cer, aşa şi pe pământ Mângâie inima mea cu dulceaţa Ta cea nespusă, Cel ce eşti bucuria cea minunată a îngerilor. Uşurează sufletului meu înţelegerea bucuriei şi a desfătării Tale celei veşnice ce va să fie. învredniceşte-mă şi acum şi după viaţa aceasta să fiu impreună cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, ca să văd bogăţia bunătăţii Tale şi să dobândesc împărăţia Ta, să mă umplu de bunătăţile Tale şi să privesc faţa Ta totdeauna. 
Aşa, împărate sfinte, Dumnezeule Preabunule, Cel în trei ipostasuri, Făcătorul meu şi Ziditorul a toate, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri celor cu chip dumnezeiesc şi ale tuturor sfinţilor celor din veac. Căci Tu eşti începutul şi izvorul „a tot darul cel desăvârşit şi a toată darea cea bună"", Mintea cea fără de început, Părintele Luminilor. Şi Tu eşti Cuvântul cel iubitor de oameni, Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai izbăvit lumea şi neamul omenesc de vrăjmăşia potrivnicului. Şi Tu eşti Dumnezeul cel mângâietor, Duhul cel Sfânt, de la Care toată darea bunătăţilor izvorăşte la toată zidirea.Deci Tie, unuia Dumnezeu cel laudat in trei închinate ipostasuri, slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827), 



Doamne, Tu, stăpânu-acestui cer nemărginit
și-albastru
către Tine mi se-nalță iarăși gândul meu sihastru.

Către Tine se ridică iarși glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare,
Domnul nopților cu stele.

Tu ești împăratul nostru,
Tu ești Domnul nostru mare
Tu ești Stânca păcii noastre,
Turnul nostru de scăpare!

De nădejdea-n Tine, Doamne,
toată viața ni se-alină,
viața noastră-atât de tristă, suferindă și streină.

Mângâierea vieții triste ni-e Cuvântul Cărții Tale
El ne-a șters de lacrimi ochii,
ne-a scos sufletul din jale,

Și ne-a fost mereu în viață adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntunerec, de cărare.

Azi ne-a-mpresurat durerea cât a mării apă multă,
nimeni chinul nu ni-l vede,
nimeni glasul nu ne-ascultă,

Numai Tu ne ești nădejde în aceste clipe grele,
numai Mâna Ta mai poate să ne mântuie din ele,

Numai Tu ai milă, Doamne,
Dumnezeul nostru mare
Tu ești stânca izbăvirii,
- dăruiește-ne scăpare!

Duminica a treia dupa Inviere este Duminica Femeilor Mironosite si - in acelasi timp - a tuturor femeilor crestine.

Fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi sunt urmasele Mironositelor din vremea lui Hristos si poarta in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine.



Prietene dragi in Hristos ,
Fie ca Dumnezeu sa va binecuvinteze cu Harul Sau si sa va sporeasca darurile, sa va bucurati de sanatate deplina, sa va dea putere si rabdare, ca sa puteti duce mai departe flacara credintei, si sa intretineti caldura dragostei si a bunei intelegeri in familie, la locul de munca, in biserici si in lume.
Sa va intareasca Bunul Dumnezeu in efortul de a alerga cu evlavie la biserica, impreuna cu copiii si nepotii dumneavoastra, precum alergau odinioara sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos, ca sa va impliniti datoria de femei crestine, purtatoare de credinta si de mir cu buna mireasma duhovniceasca!

La multi ani! In Hristos cel Inviat!