Sfantul Ierarh Nectarie

Hristos vrea sa Se odihneasca doar in inima omului

 

Ganditi-va la Hristos, viata tuturor, Creatorul universului, ganditi-va la
Hristos, Singurul din toate veacurile nascut fara intinaciune, fara pacat,
lasat singur intr-un mormant obisnuit ; a ramas singur, a intrat si a
ramas singur. Singur in gunoaiele animalelor necuvantatoare, singur in
Ierusalim, singur chiar si intre apostolii care nu L-au inteles vreodata asa
incat le spunea : « Inca n-ati inteles ? »(Mc 8,17).
Singur in patimirea Sa, singur la sudorile Lui - caci ei dormeau - , singur in
mormantul in care L-au pus, singur acolo - caci toti au fugit - peste tot
singur. De ce ? Ca sa inveti ca trebuie sa ramai singur, tu si cu
Dumnezeu, si sa devii numai al Lui.

Hristos a primit sa Se faca strainul, strainul de care cantam in dimineata
Sambetei Mari : « Iosif din Arimateea s-a dus la Pilat sa ceara
trupul lui Iisus : « Da-mi pe acest strain care n-a avut unde
sa-si plece capul » ». A ramas strain. Strain. Strain. Ce inseamna
« strain » ? Singuratatea Lui? Vrea sa ne arate ca a refuzat
toate justificarile.

Hristos strain ? Daca ar face o simpla miscare, ar imbratisa toate: pe
Tatal Sau Cel ceresc, pe Duhul Sfant, stelele, ingerii, ar imbratisa numaidecat
toate. Ochii Lui cuprind universul. Strain. A refuzat orice si a
zis : « Refuz sa primesc o odihna obisnuita. Singura mea odihna
va fi sufletul tau, copilasul meu, asa incat sa stii ca Eu, Hristos, Ma golesc
pe Mine Insumi, ca tu sa devii umplerea Mea. Intru in tine si ca sa Ma umpli tu. Iti fac cinstea, viermisor
intinat, sa devii mireasa Mea, camara Mea de nunta, sa devii plinirea Mea, sa
devii desavarsirea Mea. Asa cum barbatul te alege ca sa devii plinirea
existentei lui, asa te aleg pe tine, suflete, fiica din flori a pamantului, si
te fac ce este mai frumos. Te fac dumnezeu. Te fac ce sunt Eu, Dumnezeu, te fac
dumnezeul meu. N-am lipsa de nimic, n-am nevoie de nimic. Si Ma cobor cu
dezbracarea Mea, cu exilul Meu, cu setea Mea, cu foamea Mea, refuzand orice
satisfactie, ca sa pot sa fiu satisfacut numai de tine ».

Exista mii de femei si eu te aleg pe tine ca sa fii sotia mea.Din clipa
aceea, nu pot sa mai traiesc fara tine. Prin urmare, devii totul pentru mine.
Moartea ta e moartea mea. Mahnirea ta e mahnirea mea. Surade sotia mea, surad
si eu. Se mahneste ea, ma mahnesc si eu. Ea devine totul. Pana acolo se coboara
Dumnezeu! Ca sa ne arate cat de mult ne-a cinstit, cat de mult S-a golit pe
Sine Insusi de orice satisfactie si de orice plinatate si de orice justificare,
ca sa intelegem ca El e justificarea noastra si noi suntem justificarea Lui.

Ce inseamna « am fost
strain, am flamanzit, am insetat », samd ? « Ca Eu, Hristos, am primit toate refuzand
toate. Hrana Mea, bautura Mea, haina Mea, acoperisul Meu, odihna Mea “e
in sufletele voastre”, e in voi. Vistieria
care le ascunde e sufletul tau. Numai daca Eu, Domnul, voi veni la tine, sufletelul
meu, Ma voi odihni si satura ». Acesta este sensul lui “bat la usa”. Intelegem
insa acest lucru? Cine bate la usa ? Cel care poate sa intre si fara cheie
si este inauntru si pretutindeni, bate totusi la usa. Va amintiti cum am tradus
dupa textul ebraic versetul « nu ai nevoie de bunatatile mele »(Ps
15,2) ? »Binele meu nu este dincolo de Tine ».Binele meu esti
Tu, Tu esti visul meu.

Inchipuiti-va pe cineva care e indragostit. Orice va face, se gandeste la
iubirea lui. Nu la mama lui, nu la tatal lui, nici la el insusi, la nimic. La
ea. La ea. Visul lui e cum zambeste ea, cum va privi ea, cum se va imbraca ea,
cum va veni ea, ce vrea ea...ce flori sa-i aduca. Nu o alta, nimic altceva.
Nimic ; numai ea.

« Asadar » - spune Hristos – « binele Meu esti tu, sufletul
Meu. Copilul Meu esti tu. Nimic inaintea ta si nimic in urma ta, nici la
dreapta, nici la stanga. Numai pe tine te iubesc. Numai pe tine te vreau. Numai
pe tine te primesc sa Ma umplu si sa fiu unit ». Caci mancarea,
bautura, haina, acoperisul si odihna Lui e in sufletele noastre.Bate, asadar,
mereu, vrand sa intre la noi. Sa-L primim, asadar, si sa-L ducem inauntrul
nostru. Sa-L primim si sa vina in inima noastra. Are nevoie de aceasta
Dumenzeu ? Daca-L alungi, numaidecat Se va gasi impreuna cu ingerii si cu
arhanghelii. « Ingerilor Sai le va porunci »(Ps 90,11) si se vor
aduna toti, toate puterile cerului si ale pamantului. Daca-L vei alunga, tu vei
pierde. Ia seama sa nu-L pierzi.

 

Sa-L primim, asadar, si sa-L ducem inauntrul nostru, pentru ca El este
si hrana, si bautura, si viata noastra vesnica. Fiindca, in realitate, cel
strain, cel singur, cel flamand nu este El, esti tu. Prin urmare, daca pentru
El esti totul, atunci si pentru tine hrana, viata, bautura si viata cea
vesnica, prezentul si viitorul « sunt El ». Prin urmare, nu poti sa
faci nimic fara El. Numai daca te vei instraina cu totul de toate si de tine
insuti, numai atunci vei putea sa-L faci viata ta.

 

Si orice suflet care nu-L primeste inauntru acum si nu-L odihneste, sau mai
degraba nu se odihneste intru El, nu va avea mostenire impreuna cu sfintii in
Imparatia cerurilor si nu va putea intra in cetatea cereasca. De ce, insa, va
intreb, nu avem toata aceasta senzatie de odihna? De ce suntem in aceasta
stare? Nu apartinem lui Hristos. Nu ne-am insingurat, nu ne-am instrainat de
sinele nostru. Nu vrem ca El sa se indrepteze in cuvintele Lui, ci ca noi sa ne
indreptam in cuvintele noastre, in mintea noastra, in inima noastra, in iubirea
noastra, in visul nostru, in orice altceva.

Si, numaidecat, se iveste o simpla intrebare : « Am primit
pe Hristos ? L-am odihnit in inima mea ? Sunt si eu talharul cel
ranit, sunt si eu Lazar cel mort? Sunt si eu Adam care I-a spus lui
Dumnezeu : Du-Te, Dumnezeul meu, ca nu cumva sa ma judeci si sa ma
osandesti ? Sunt eu cel ratat ? Nu cumva sunt cel fericit ? L-am
odihnit pe Dumnezeu ? »

As spune ca e usor sa intelegi daca L-ai odihnit pe Hristos, daca traiesti
pentru tine insuti, daca traiesti pentru Hristos. Sa te intreb : Te
odihnesti ? Esti pe deplin fericit ? Esti pe deplin in pace ?
Atunci esti in ordine. Nu cumva exista ceva care atrage ca un magnet mintea ta,
inima ta, gandirea ta, lupta ta ? Nu cumva ceva te raneste, nu cumva ceva
te mahneste, nu cumva ceva te loveste, nu cumva cauti ceva, nu cumva visezi
ceva, nu cumva e ceva ? Daca exista ceva, nu te-ai odihnit in El.
Traieste si imparateste eul tau. Esti bogat, esti satul, esti imbracat. Dar cu
ce? Cu tine insuti. Hristos nu exista pentru tine.

 

Viata in Duh - Arh. Emilianos Simonopetritul