Duminica a patra după Învierea Domnului
Biserica Ortodoxă se va afla mâine în Duminica a patra după Sfintele Paşti. La Sfânta Liturghie se va citi pericopa din Evanghelia după Ioan, capitolul 5, versetele de la 1 la 15, în care se relatează minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.
„Omul acesta, ne spune Sfânta Evanghelie, suferea de mult timp, de 38 de ani şi încerca într-un chip chinuitor, târându-se probabil, să ajungă în acest spaţiu, la Scăldătoarea Vitezda, unde, spune Sfântul Ioan Evanghelistul, că se producea anumite minuni. Vrei să te faci sănătos, îl întreabă Mântuitorul Iisus Hristos. Iniţiativa vine din partea Mântuitorului şi omul răspunde Da Doamne, dar nu am om care să mă arunce în scăldătoare? Apoi, Mântuitorul l-a vindecat”, a precizat pentru TRINITAS TV pr. Marian Cojoc de la Facultatea de Teologie din Craiova.
În sinaxarul acestei Duminici se spune: „În această zi, Duminica a patra după Paşti, facem pomenirea slăbănogului şi prăznuim, minunea vindecării lui, făcută de Domnul.
S-a aşezat în această zi şi pomenirea minunii acesteia, fiindcă Hristos a săvârşit-o în vremea Cincizecimii iudeilor. Astfel, suindu-se în Ierusalim, cu prilejul sărbătorii acesteia, a venit la scăldătoarea cea cu cinci pridvoare, pe care o zidise Solomon, şi căreia i se mai spunea şi scăldătoarea oilor pentru că aici se spălau măruntaiele oilor înjunghiate spre jertfă la templu; cel ce intra în ea, după ce îngerul tulbura apa, venind o dată pe an, se făcea sănătos.
Şi venind acolo, a aflat un om zăcând de treizeci şi opt de ani, pentru că nu avea pe nimeni care să-1 arunce în apă. Din acest fapt învăţăm, mai întâi cât de bună este răbdarea şi aşteptarea; şi apoi, pentru că Dumnezeu avea să dăruiască Botezul curăţitor de toate păcatele, rânduise în Legea Veche să se săvârşească minuni prin mijlocirea apei, astfel încât, atunci când avea să vină Botezul, să poată fi primit cu uşurinţă. Deci, Iisus a venit la acel slăbănog ce se numea Iaron şi 1-a întrebat: «Vrei să te vindeci?», dar acesta I-a răspuns că n-are cine să-l ajute. Iar Iisus ştiind bine că suferinţa acestuia durează de atâta timp, i-a zis: «Ridică-ţi patul tău şi umblă». Şi slăbănogul îndată s-a ridicat însănătoşit, şi luându-şi patul pe umeri a pornit spre casa lui, pentru ca fapta aceasta să nu pară o nălucire. Dar fiind zi de sâmbătă, era împiedicat de iudei să meargă. El însă aducea în sprijinul său pe Cel care îl vindecase şi Care îi spusese să umble sâmbăta, cu toate că nu ştia cine era Acela. Căci Iisus, după cum se spune, pentru că acolo se adunase mulţime multă, S-a dat la o parte, îndepărtându-Se.
După aceasta Iisus l-a găsit în templu, şi i-a zis: «Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie mai rău». Unii zic, fără să aibă însă dreptate, că Hristos ar fi spus aceasta deoarece acesta avea să-L lovească mai târziu peste obraz, atunci când Iisus se va găsi în faţa arhiereului Caiafa, şi că, din cauza aceasta, el urma să primească pedeapsa focului veşnic, mai rea decât aceea pe care o avusese mai înainte, mergând în ea, nu numai treizeci şi opt de ani, ci în veac muncindu-se. Mai adevărat este însă că, prin aceste cuvinte, Domnul a arătat că suferinţa slăbănogirii i-a venit acestuia de pe urma păcatelor, căci nu toată suferinţa vine de pe urma păcatelor, ci şi din boală naturală, din lăcomia de mâncare, din nepăsare, ca şi din multe alte pricini.
Deci, slăbănogul, cunoscând că Cel ce l-a însănătoşit este Iisus, s-a dus şi a spus acestea iudeilor, care, întărâtându-se de mânie, căutau să ucidă pe Hristos, pentru că, vezi Doamne, strica odihna sâmbetei. Iar Hristos le-a grăit lor multe, arătându-le că este un lucru drept a face bine şi sâmbăta; şi că El este Cel ce a poruncit să fie păzită sâmbăta,ca Unul care este asemenea Tatălui, şi că, precum Tatăl încă lucrează, tot aşa lucrează şi El (Ioan, cap. V).
Să se ştie apoi că acest slăbănog este altul decât acela din Evanghelia de la Matei (cap. IX). Căci vindecarea aceluia s-a petrecut în casă, ajutat fiind de oameni, iar Domnul, cu acest prilej a grăit: «Iartă-ţi-se ţie păcatele»; pe când vindecarea acestuia s-a săvârşit în pridvor, şi acesta nu a avut om care să-l arunce în scăldătoare, precum spune Sfânta Evanghelie, ci şi-a ridicat singur patul, ca şi acela.
Vindecarea slăbănogului se prăznuieşte acum, fiindcă şi ea s-a petrecut în vremea Cincizecimii; ca şi a orbului şi ca şi întâmplarea cu samarineanca.
Astfel prăznuim pe Toma şi pe Mironosiţe, spre dovedirea învierii lui Hristos din morţi; iar pe celelalte, petrecute până la înălţare, le prăznuim fiindcă au fost săvârşite în chip deosebit, în timpul prăznuirii de către iudei a Cinci-zecimii. Şi pentru că cel puţin astfel, le aminteşte Sfânta Evanghelie de la Ioan”.
Săptămâna viitoare, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a V-a după Paşti, închinată Femeii Samarinence.
„Omul acesta, ne spune Sfânta Evanghelie, suferea de mult timp, de 38 de ani şi încerca într-un chip chinuitor, târându-se probabil, să ajungă în acest spaţiu, la Scăldătoarea Vitezda, unde, spune Sfântul Ioan Evanghelistul, că se producea anumite minuni. Vrei să te faci sănătos, îl întreabă Mântuitorul Iisus Hristos. Iniţiativa vine din partea Mântuitorului şi omul răspunde Da Doamne, dar nu am om care să mă arunce în scăldătoare? Apoi, Mântuitorul l-a vindecat”, a precizat pentru TRINITAS TV pr. Marian Cojoc de la Facultatea de Teologie din Craiova.
În sinaxarul acestei Duminici se spune: „În această zi, Duminica a patra după Paşti, facem pomenirea slăbănogului şi prăznuim, minunea vindecării lui, făcută de Domnul.
S-a aşezat în această zi şi pomenirea minunii acesteia, fiindcă Hristos a săvârşit-o în vremea Cincizecimii iudeilor. Astfel, suindu-se în Ierusalim, cu prilejul sărbătorii acesteia, a venit la scăldătoarea cea cu cinci pridvoare, pe care o zidise Solomon, şi căreia i se mai spunea şi scăldătoarea oilor pentru că aici se spălau măruntaiele oilor înjunghiate spre jertfă la templu; cel ce intra în ea, după ce îngerul tulbura apa, venind o dată pe an, se făcea sănătos.
Şi venind acolo, a aflat un om zăcând de treizeci şi opt de ani, pentru că nu avea pe nimeni care să-1 arunce în apă. Din acest fapt învăţăm, mai întâi cât de bună este răbdarea şi aşteptarea; şi apoi, pentru că Dumnezeu avea să dăruiască Botezul curăţitor de toate păcatele, rânduise în Legea Veche să se săvârşească minuni prin mijlocirea apei, astfel încât, atunci când avea să vină Botezul, să poată fi primit cu uşurinţă. Deci, Iisus a venit la acel slăbănog ce se numea Iaron şi 1-a întrebat: «Vrei să te vindeci?», dar acesta I-a răspuns că n-are cine să-l ajute. Iar Iisus ştiind bine că suferinţa acestuia durează de atâta timp, i-a zis: «Ridică-ţi patul tău şi umblă». Şi slăbănogul îndată s-a ridicat însănătoşit, şi luându-şi patul pe umeri a pornit spre casa lui, pentru ca fapta aceasta să nu pară o nălucire. Dar fiind zi de sâmbătă, era împiedicat de iudei să meargă. El însă aducea în sprijinul său pe Cel care îl vindecase şi Care îi spusese să umble sâmbăta, cu toate că nu ştia cine era Acela. Căci Iisus, după cum se spune, pentru că acolo se adunase mulţime multă, S-a dat la o parte, îndepărtându-Se.
După aceasta Iisus l-a găsit în templu, şi i-a zis: «Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie mai rău». Unii zic, fără să aibă însă dreptate, că Hristos ar fi spus aceasta deoarece acesta avea să-L lovească mai târziu peste obraz, atunci când Iisus se va găsi în faţa arhiereului Caiafa, şi că, din cauza aceasta, el urma să primească pedeapsa focului veşnic, mai rea decât aceea pe care o avusese mai înainte, mergând în ea, nu numai treizeci şi opt de ani, ci în veac muncindu-se. Mai adevărat este însă că, prin aceste cuvinte, Domnul a arătat că suferinţa slăbănogirii i-a venit acestuia de pe urma păcatelor, căci nu toată suferinţa vine de pe urma păcatelor, ci şi din boală naturală, din lăcomia de mâncare, din nepăsare, ca şi din multe alte pricini.
Deci, slăbănogul, cunoscând că Cel ce l-a însănătoşit este Iisus, s-a dus şi a spus acestea iudeilor, care, întărâtându-se de mânie, căutau să ucidă pe Hristos, pentru că, vezi Doamne, strica odihna sâmbetei. Iar Hristos le-a grăit lor multe, arătându-le că este un lucru drept a face bine şi sâmbăta; şi că El este Cel ce a poruncit să fie păzită sâmbăta,ca Unul care este asemenea Tatălui, şi că, precum Tatăl încă lucrează, tot aşa lucrează şi El (Ioan, cap. V).
Să se ştie apoi că acest slăbănog este altul decât acela din Evanghelia de la Matei (cap. IX). Căci vindecarea aceluia s-a petrecut în casă, ajutat fiind de oameni, iar Domnul, cu acest prilej a grăit: «Iartă-ţi-se ţie păcatele»; pe când vindecarea acestuia s-a săvârşit în pridvor, şi acesta nu a avut om care să-l arunce în scăldătoare, precum spune Sfânta Evanghelie, ci şi-a ridicat singur patul, ca şi acela.
Vindecarea slăbănogului se prăznuieşte acum, fiindcă şi ea s-a petrecut în vremea Cincizecimii; ca şi a orbului şi ca şi întâmplarea cu samarineanca.
Astfel prăznuim pe Toma şi pe Mironosiţe, spre dovedirea învierii lui Hristos din morţi; iar pe celelalte, petrecute până la înălţare, le prăznuim fiindcă au fost săvârşite în chip deosebit, în timpul prăznuirii de către iudei a Cinci-zecimii. Şi pentru că cel puţin astfel, le aminteşte Sfânta Evanghelie de la Ioan”.
Săptămâna viitoare, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a V-a după Paşti, închinată Femeii Samarinence.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu