Ridica-te si mergi!
Fiecare om are de dus o cruce: unii mai grea, altii mai usoara. De retinut faptul ca aceia care au crucea mai grea sunt mai puternici, ceea ce inseamna ca fiecaruia i se da spre purtare o cruce pe masura posibilitatilor lui. Dar atunci cand crucea devine insuportabila, Dumnezeu nu intarzie sa dea ajutorul Sau, asa cum Simon l a ajutat pe Hristos. Asadar putem spune ca fiecare om este ajutat de catre ceilalti in mod providential. De cate ori nu spune omul in viata sa „Doamne, nu mai pot!”, impovarat fiind de greutatea crucii sale. Atunci Dumnezeu intervine si ii da omului acel suflu de putere; omul se ridica, isi ia crucea si merge mai departe.
Bucurati-va! Bucurati-va in boala si suferinta! Omule, esti nebun, cum sa ma bucur in durere si neputinta, ar spune mucalitul! Ma bucur cand am sanatate, cand ma casatoresc, cand naste sotia, cand castig la loto etc. Da, dar sa nu uitam ca bucuria se poate manifesta in moduri diferite, iar in viata nimic nu este intamplator! De pilda, orice boala vine cu un mesaj de la Dumnezeu. Important este ca noi sa putem intelege acel mesaj. Oricum, comoara omului este sufletul, iar daca ati vazut un om in suferinta mergeti si cereti binecuvantare deoarece acolo unde este suferinta, acolo este Harul Duhului Sfant, acolo este Dumnezeu!
Se spune ca trebuie sa calcam cu sfiala pe locurile unde au avut loc suferinte grele ale fiintei umane. De ce aceasta? Pentru ca sunt locuri binecuvantate de Dumnezeu, luminate de lucrarea energiilor necreate si sfintitoare prin lucrarea Duhului Sfant, locuri care produc stari sufletesti inaltatoare si mantuitoare. In acest sens, este destul de elocvent Sfantul Mormant de la Ierusalim, loc emblematic pentru crestinism, unde fiecare crestin ar trebui sa ajunga, cel putin o data in viata.
Un alt loc binecuvantat de Dumnezeu si reprezentativ pentru crestinism este drumul crucii de pe dealul Golgotei, cel care a pecetluit calea catre mantuire: suferinta. De altfel, se si spune ca daca esti in suferinta esti pe cale. Unii dintre Sfintii Parinti, ostenitori si iubitori de viata duhovniceasca imbunatatita, atunci cand nu erau in suferinta se intristau, deoarece, spuneau ei, nu ii mai cerceteaza Dumnezeu.
Jertfa de pe Golgota, ca orice jertfa facuta pentru un ideal, a capatat atunci, in clipa trista a rastignirii, autoritatea si valoarea fortei creatoare a dumnezeirii insesi. De aceea, totdeauna, orice fapta mareata, menita sa inalte omenirea pe culmile desavarsirii si ale sfinteniei se incheaga numai din sacrificiu. Exemplul adevaratei jertfe creatoare este, pe de o parte, cel al Tatalui Ceresc, Care din iubire a trimis pe Fiul Sau in lume, iar pe de alta parte, cel al Fiului Care a urcat pe drumul Golgotei pentru izbavirea noastra a oamenilor… O astfel de jertfa nu are egal in lume.
Dar nu numai anumite locuri sunt binecuvantate de Dumnezeu, ci si anumiti oameni, in special cei care poarta pecetea suferintei, dar nu numai, sunt binecuvantati de Dumnezeu cu anumite daruri: cel al viziunii, al prorocirii, al dragostei, al milostivirii, al primirii de straini, al propovaduirii etc. De aceea, nu-i ocoliti pe cei aflati in diferite suferinte si neputinte umane, pentru ca au suflete induhovnicite, au ceva de transmis fiecarui om in parte, au experienta esentei vietii si cheia cu care se poate deschide usa catre Hristos: iertarea.
Din pacate, majoritatea oamenilor zilelor noastre nu mai au bunavointa, credinta si rabdarea de a purta pecetea lui Hristos, ci poarta mai degraba, uneori, cu atata staruinta si osteneala cruci faurite de catre oameni sub asistenta neobosita a diavolului. Si aceste cruci sunt: orbirea morala, egoismul, invidia, indiferenta, violenta, minciuna, ura, disperarea dusa pana la sinucidere.
Asadar, daca povara crucii tale este grea, gandeste-te ca in alt colt al lumii sunt persoane care o duc mult mai greu decat tine si nu se plang niciodata, iar daca ai cazut, ridica-te si mergi mai departe, daca nu poti sa te mai ridici, nu dispera pentru ca se va ridica sufletul, in locul tau, la Dumnezeu.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Bucurati-va! Bucurati-va in boala si suferinta! Omule, esti nebun, cum sa ma bucur in durere si neputinta, ar spune mucalitul! Ma bucur cand am sanatate, cand ma casatoresc, cand naste sotia, cand castig la loto etc. Da, dar sa nu uitam ca bucuria se poate manifesta in moduri diferite, iar in viata nimic nu este intamplator! De pilda, orice boala vine cu un mesaj de la Dumnezeu. Important este ca noi sa putem intelege acel mesaj. Oricum, comoara omului este sufletul, iar daca ati vazut un om in suferinta mergeti si cereti binecuvantare deoarece acolo unde este suferinta, acolo este Harul Duhului Sfant, acolo este Dumnezeu!
Se spune ca trebuie sa calcam cu sfiala pe locurile unde au avut loc suferinte grele ale fiintei umane. De ce aceasta? Pentru ca sunt locuri binecuvantate de Dumnezeu, luminate de lucrarea energiilor necreate si sfintitoare prin lucrarea Duhului Sfant, locuri care produc stari sufletesti inaltatoare si mantuitoare. In acest sens, este destul de elocvent Sfantul Mormant de la Ierusalim, loc emblematic pentru crestinism, unde fiecare crestin ar trebui sa ajunga, cel putin o data in viata.
Un alt loc binecuvantat de Dumnezeu si reprezentativ pentru crestinism este drumul crucii de pe dealul Golgotei, cel care a pecetluit calea catre mantuire: suferinta. De altfel, se si spune ca daca esti in suferinta esti pe cale. Unii dintre Sfintii Parinti, ostenitori si iubitori de viata duhovniceasca imbunatatita, atunci cand nu erau in suferinta se intristau, deoarece, spuneau ei, nu ii mai cerceteaza Dumnezeu.
Jertfa de pe Golgota, ca orice jertfa facuta pentru un ideal, a capatat atunci, in clipa trista a rastignirii, autoritatea si valoarea fortei creatoare a dumnezeirii insesi. De aceea, totdeauna, orice fapta mareata, menita sa inalte omenirea pe culmile desavarsirii si ale sfinteniei se incheaga numai din sacrificiu. Exemplul adevaratei jertfe creatoare este, pe de o parte, cel al Tatalui Ceresc, Care din iubire a trimis pe Fiul Sau in lume, iar pe de alta parte, cel al Fiului Care a urcat pe drumul Golgotei pentru izbavirea noastra a oamenilor… O astfel de jertfa nu are egal in lume.
Dar nu numai anumite locuri sunt binecuvantate de Dumnezeu, ci si anumiti oameni, in special cei care poarta pecetea suferintei, dar nu numai, sunt binecuvantati de Dumnezeu cu anumite daruri: cel al viziunii, al prorocirii, al dragostei, al milostivirii, al primirii de straini, al propovaduirii etc. De aceea, nu-i ocoliti pe cei aflati in diferite suferinte si neputinte umane, pentru ca au suflete induhovnicite, au ceva de transmis fiecarui om in parte, au experienta esentei vietii si cheia cu care se poate deschide usa catre Hristos: iertarea.
Din pacate, majoritatea oamenilor zilelor noastre nu mai au bunavointa, credinta si rabdarea de a purta pecetea lui Hristos, ci poarta mai degraba, uneori, cu atata staruinta si osteneala cruci faurite de catre oameni sub asistenta neobosita a diavolului. Si aceste cruci sunt: orbirea morala, egoismul, invidia, indiferenta, violenta, minciuna, ura, disperarea dusa pana la sinucidere.
Asadar, daca povara crucii tale este grea, gandeste-te ca in alt colt al lumii sunt persoane care o duc mult mai greu decat tine si nu se plang niciodata, iar daca ai cazut, ridica-te si mergi mai departe, daca nu poti sa te mai ridici, nu dispera pentru ca se va ridica sufletul, in locul tau, la Dumnezeu.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu