Crampeie de intelepciune
CEA MAI MICA PAINE.
Odata a fost o o foamete atat de cumplita, incat multi oameni ramasesera fara nimic de mancare.Intr-un mic orasel care era bantuit de lipsa mancarii, se afla un om bogat care era si milostiv.El a randuit un slujbas de al sau sa numere cate sunt familiile sarace care au si copii mici.Slujitorul a implinit porunca, iar stapanul a dat porunca sa se faca atatea paini cate familii erau.Pana cand a trecut foametea, cate un copil din familiile sarace venea in fiecare zi si primea cate o paine de la casa bogatului. Din prima zi, omul cel milostiv le-a zis: - Mai copii, in cosul acesta e cate o paine pentru voi. Sa veniti in fiecare zi sa va luati painisoara, pana ce s-o indura Dumnezeu si ne va trimite zile mai bune.Copiii au dat navala la cos, intrecandu-se fiecare sa apuce painea care i se parea mai mare si mai frumoasa si apoi plecara, fara sa multumeasca binefacatorului lor. Dintre toti, numai o fetita, imbracata foarte modest, a stat deoparte.A luat painea cea mai mica ce ramasese in cos, apoi a multumit binefacatorului si s-a intors foarte bucuroasa la casa ei.
A doua zi, copiii au venit iarasi si s-au purtat la fel ca si in prima zi. Biata fetita a ramas si de aceasta data la urma si a luat o paine ce era abia pe jumatate fata de a celorlalti.
Cand a adus painea acasa la mama sa, care era bolnava, si ea a frant-o in doua, au cazut o multime de bani de argint. Atunci mama i-a spus fetei:
- Du-te degraba si du banii inapoi.Acesti bani au cazut in aluat din grseala.
Fetita a alergat repede si i-a intins banii binefacatorului lor. Atunci el o privi lung si ii spuse:
- Ia-ti banii, fetito. Nu e nici o greseala...Dinadins am spus sa se puna acesti bani in painea cea mai mica, pentru a rasplati cumintenia ta. Fii si de aici inainte tot asa de buna, tot asa de blanda si de modesta, iar intr-o zi, la fel ca si aceasta paine, viata iti va aduce multe daruri.
E mai frumoasa bogatia, Cand ti-o aduce modestia.
LUMINA SOARELUI
O mama impreuna cu copiii sai, o fetita si un baiat, se intorceau intr-o seara de la o ruda de-a lor, dupa ce statusera acolo toata ziua. Ajunsi in curtea casei, au vazut prin fereastra ca lumina era aprinsa. Atunci fetita a zis:
- Cum se poate una ca asta? Nimeni dintre ai nostri nu a fost acasa. Cine a aprins lumina?
Atunci fratele mai mare a raspuns:
- Poate ca tata a ajuns acasa!
Copiii au intrat in casa si s-au bucurat foarte mult cand au vazut ca intr-adevar tatal sosise acasa.
A doua zi era Duminica si au mers cu totii la biserica. Era o zi frumoasa si insorita, iar la intoarcerea spre casa s-a infiripat o convorbire intre copii si parinti. Tatal le zise:
- Dragii mei, ieri seara ati ghicit de indata ca eu am aprins lumina in casa. Acum, cand vedeti pe cer aceasta lumina stralucitoare a soarelui, puteti ghici cine a aprins-o?
Atunci baiatul a raspuns:
- Da! Daca nici macar o lumanarica nu se poate aprinde singura, a trebuit sa fie cineva care sa dea si soarelui lumina. Iar Acela nu poate fi decat Sfantul Dumnezeu, Cel Care a facut si Cerul si pamantul.
Soarele cand straluceste, lumina sa tuturora o arata,
Asa este si Dumnezeu prin bunatatea Sa nemasurata.
STRALUCIREA UNEI STELE
Intr-o seara, dupa apusul soarelui, doi frati stateau la fereastra si priveau cum incepeau sa rasara stelele.Atunci Tudor i-a spus surorii sale:
- Priveste, Andreea, cat de frumoasa este steaua aceea. Ea a rasarit cea dintai si uite ce tare straluceste!
Fetita i-a raspuns:
- Da, asa este, insa steaua diminetii este cu mult mai frumoasa decat aceasta!
De aici s-a incins o cearta intre cei doi copii. Tatal, auzind toata discutia lor, i-a chemat la el si le-a zis:
- Aceasta neintelegere a voastra arata ca sunteti nestiutori. Voi credeti ca vorbiti de doua stele diferite, insa in realitate este una singura. Ea este numita luceafarul diminetii inainte de rasaritul soarelui si luceafarul serii cand se arata dupa apus.
Auzind unele ca acestea, copiilor le-a parut rau ca s-au certat, dar s-au bucurat pentru ca le placea una si aceeasi stea.
Inteleptul nu vorbeste, pana cand nu se gandeste.
Mama lor, auzind si ea toate cele vorbite, s-a apropiat si a zis:
- Intrucatva poate ca si Andreea are dreptate. Este adevarat ca luceafarul straluceste tot atat de frumos dimineata ca si seara, insa dimineata suntem mai voiosi si cu mintea mai limpede, de aceea ni se pare mai frumos decat seara. Dragii mei, ce bine ar fi daca ati tine minte intotdeauna ca e mai bine sa se culce omul seara de timpuriu si sa se scoale de dimineata. Dimineata avem mai multa putere si mai mult spor in tot ceea ce face.
Cel care de dimineata strezeste In tot lucrul sau sporeste.
Odata a fost o o foamete atat de cumplita, incat multi oameni ramasesera fara nimic de mancare.Intr-un mic orasel care era bantuit de lipsa mancarii, se afla un om bogat care era si milostiv.El a randuit un slujbas de al sau sa numere cate sunt familiile sarace care au si copii mici.Slujitorul a implinit porunca, iar stapanul a dat porunca sa se faca atatea paini cate familii erau.Pana cand a trecut foametea, cate un copil din familiile sarace venea in fiecare zi si primea cate o paine de la casa bogatului. Din prima zi, omul cel milostiv le-a zis: - Mai copii, in cosul acesta e cate o paine pentru voi. Sa veniti in fiecare zi sa va luati painisoara, pana ce s-o indura Dumnezeu si ne va trimite zile mai bune.Copiii au dat navala la cos, intrecandu-se fiecare sa apuce painea care i se parea mai mare si mai frumoasa si apoi plecara, fara sa multumeasca binefacatorului lor. Dintre toti, numai o fetita, imbracata foarte modest, a stat deoparte.A luat painea cea mai mica ce ramasese in cos, apoi a multumit binefacatorului si s-a intors foarte bucuroasa la casa ei.
A doua zi, copiii au venit iarasi si s-au purtat la fel ca si in prima zi. Biata fetita a ramas si de aceasta data la urma si a luat o paine ce era abia pe jumatate fata de a celorlalti.
Cand a adus painea acasa la mama sa, care era bolnava, si ea a frant-o in doua, au cazut o multime de bani de argint. Atunci mama i-a spus fetei:
- Du-te degraba si du banii inapoi.Acesti bani au cazut in aluat din grseala.
Fetita a alergat repede si i-a intins banii binefacatorului lor. Atunci el o privi lung si ii spuse:
- Ia-ti banii, fetito. Nu e nici o greseala...Dinadins am spus sa se puna acesti bani in painea cea mai mica, pentru a rasplati cumintenia ta. Fii si de aici inainte tot asa de buna, tot asa de blanda si de modesta, iar intr-o zi, la fel ca si aceasta paine, viata iti va aduce multe daruri.
E mai frumoasa bogatia, Cand ti-o aduce modestia.
LUMINA SOARELUI
O mama impreuna cu copiii sai, o fetita si un baiat, se intorceau intr-o seara de la o ruda de-a lor, dupa ce statusera acolo toata ziua. Ajunsi in curtea casei, au vazut prin fereastra ca lumina era aprinsa. Atunci fetita a zis:
- Cum se poate una ca asta? Nimeni dintre ai nostri nu a fost acasa. Cine a aprins lumina?
Atunci fratele mai mare a raspuns:
- Poate ca tata a ajuns acasa!
Copiii au intrat in casa si s-au bucurat foarte mult cand au vazut ca intr-adevar tatal sosise acasa.
A doua zi era Duminica si au mers cu totii la biserica. Era o zi frumoasa si insorita, iar la intoarcerea spre casa s-a infiripat o convorbire intre copii si parinti. Tatal le zise:
- Dragii mei, ieri seara ati ghicit de indata ca eu am aprins lumina in casa. Acum, cand vedeti pe cer aceasta lumina stralucitoare a soarelui, puteti ghici cine a aprins-o?
Atunci baiatul a raspuns:
- Da! Daca nici macar o lumanarica nu se poate aprinde singura, a trebuit sa fie cineva care sa dea si soarelui lumina. Iar Acela nu poate fi decat Sfantul Dumnezeu, Cel Care a facut si Cerul si pamantul.
Soarele cand straluceste, lumina sa tuturora o arata,
Asa este si Dumnezeu prin bunatatea Sa nemasurata.
STRALUCIREA UNEI STELE
Intr-o seara, dupa apusul soarelui, doi frati stateau la fereastra si priveau cum incepeau sa rasara stelele.Atunci Tudor i-a spus surorii sale:
- Priveste, Andreea, cat de frumoasa este steaua aceea. Ea a rasarit cea dintai si uite ce tare straluceste!
Fetita i-a raspuns:
- Da, asa este, insa steaua diminetii este cu mult mai frumoasa decat aceasta!
De aici s-a incins o cearta intre cei doi copii. Tatal, auzind toata discutia lor, i-a chemat la el si le-a zis:
- Aceasta neintelegere a voastra arata ca sunteti nestiutori. Voi credeti ca vorbiti de doua stele diferite, insa in realitate este una singura. Ea este numita luceafarul diminetii inainte de rasaritul soarelui si luceafarul serii cand se arata dupa apus.
Auzind unele ca acestea, copiilor le-a parut rau ca s-au certat, dar s-au bucurat pentru ca le placea una si aceeasi stea.
Inteleptul nu vorbeste, pana cand nu se gandeste.
Mama lor, auzind si ea toate cele vorbite, s-a apropiat si a zis:
- Intrucatva poate ca si Andreea are dreptate. Este adevarat ca luceafarul straluceste tot atat de frumos dimineata ca si seara, insa dimineata suntem mai voiosi si cu mintea mai limpede, de aceea ni se pare mai frumos decat seara. Dragii mei, ce bine ar fi daca ati tine minte intotdeauna ca e mai bine sa se culce omul seara de timpuriu si sa se scoale de dimineata. Dimineata avem mai multa putere si mai mult spor in tot ceea ce face.
Cel care de dimineata strezeste In tot lucrul sau sporeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu