Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

miercuri, 17 octombrie 2012


CUVANT ORTODOX ( cuvant de intelepciune - o ruga si un sfat )


 



FERESTRELE NOASTRE

Razele soarelui se revarsă din cer în aceeaşi măsură pretutindeni. În casele oamenilor însă, lumina e totuşi diferită, precum diferite sunt şi ferestrele prin care au să treacă razele de lumină. Şi aceasta, deoarece unul are la ferestre sticlă transparentă, altul sticlă mată sau colorată, iar altul celofan. Şi aşa mai departe. 
Unii îşi fac ferestre mari, pentru că le place lumina, alţii, dimpotrivă.
La unii apoi, mai sunt ferestrele pline şi de praf sau murdărie… De aceea, pe când afară soarele surâde cu multă putere, în unele case domneşte totuşi un semiîntuneric, iar în altele un întuneric adânc. În astfel de case nici nu se poate lucra, iar bolile sunt la ele acasă. 

Aşa se întâmplă însă şi în viaţă!... Cel ce trăieşte în întuneric, adică în păcate, nu poate nici vedea, nici înţelege care este voia lui Dumnezeu cu el. Este cu totul lipsit de ajutor, ajutor pe care nu-l poate afla decât numai de la Dumnezeu, care luminează în aceeaşi măsură pretutindeni. Câtă lumină primim… depinde de „ferestrele” noastre.



RUGĂCIUNE A IEROSCHIMONAHULUI ANATOLIE DE LA OPTINA

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică!
Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.
 

GlitterPhoto  

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ,,SPORIREA GRÂNELOR" (15 OCTOMBRIE)

Cu Ce cununi de laude vom împodobi icoana Ta, Preacurată, a Celei Ce ai purtat în pământul pântecelui Tău pe Rodul Cel dulce al mântuirii lumii ? Binecuvintează spicele gândurilor noastre ca să aducă rod îmbelşugat de înţelegeri dumnezeieşti, prin care să ne luminăm cu înţelepciunea cea de sus. Cu adevărat, Tu eşti nădejdea cea mare a lucrătorilor smeriţi şi Ceea ce în hambarele inimii aşezi grâul cel curat al virtuţilor lucrate în sudoarea rugăciunii. Pentru aceasta, umbreşte-ne şi pe noi cu darul Tău.
Spinii patimilor mele îi arde cu focul rugăciunii Tale şi mă arată pe mine nevătămat de mrejele ispitelor. Ară pământul inimii mele cu plugul smeritei rugăciuni şi fă roditoare seminţele Cuvântului trimiţând la bună vreme ploaia cea dulce a milostivirii Tale. 
În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi în mâinile vrăjmaşilor mei, ci păzeşte sufletul meu sub acoperământul Tău. Alungă de la faţa mea toate vicleniile demonilor şi mă arată nevătămat de toate răutăţile lumii. 
Pe cei ce se ostenesc cu lucrarea pământului îi binecuvintează, ca să strângă rod bogat spre hrană şi celor din nevoi ajută. Pe cei săraci îi hrăneşte cu bunătatea Ta şi celor din întristări trimite-le bucuria izbăvirii. Fii călăuză celor orbi prin pământul mântuirii şi cu roua îndurărilor Tale şterge zapisul păcatelor noastre. Nu Te depărta de robii Tăi în necazuri, ci cele de folos ni le rânduieşte cu a ta mijlicire neâncetată către Dătătorul de viaţă, a Cărui slavă fie în veci. Amin. 



RUGACIUNE

O! Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, Preamilostiva Stapana, Imparateasa cerului si a pamantului, Bineranduitoarea a toata casa si familia crestineasca, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogatia necheltuita a celor nevoiasi, Hranitoarea tuturor orfanilor si vaduvelor si a tuturor oamenilor! Hranitoarea noastra, ceea ce ai nascut pe Hranitorul lumii, si sporitoare a granelor noastre, tu, Stapana, trimiti blagoslovenia ta de Maica cetatilor si satelor noastre, campurilor si tarinilor si fiecarei case ce are nadejde catre tine. Drept aceea cu evlavie si cu inima infranta te rugam cu smerenie: fii noua pacatosilor si nevrednicilor robilor tai, Iconoama inteleapta, bine oranduind viata noastra; iar toata obstea, toata casa si familia pazeste-o intru cucernicie si dreapta slavire, intru unire de cuget, ascultare si indestulare. Pe saraci si nevoiasi hraneste-i, batranetele sprijina-le, pe copii creste-i si pe toti intelepteste-i sa strige fara incetare catre Domnul: "Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Pazeste, Maica Preacurata, pe poporul Tau de toata nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toata intamplarea cea rea si toata neoranduiala. Manastirii noastre (satului nostru), caselor si familiilor si oricarui suflet crestinesc si intregii noastre tari mijloceste pace si pare mila, ca sa Te slavim pe Tine, Preamilostiva noastra Hranitoare si Indestulatoare, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


 



IUBIREA DIVINA

,, Când furtunile vieţii uneori îţi întunecă seninul din ochii tăi , lăsându-ţi privirile aţintite spre pământ, iar sufletul obosit îşi opreşte pentru o clipă zborul spre cer , când priveşti în jur şi observi că florile tinereţii se scutură încet ,iar stâncile din cale îşi răsucesc pasul uşor fără să poţi face ceva,aruncă-ţi ancora pe ţărmul iubirii. Îndreaptă-ţi pasul spre cer şi ochii spre ţărmul veşniciei .

Acolo unde durerile pier şi lacrimile dispar,acolo te aşteaptă IUBIREA… Adu-ţi aminte aici , acum de cuvintele Iubirii Divine : ,,Am suferit întristările tale , am trecut demult prin ceea ce treci tu acum , prin luptele şi ispitele tale , am gustat durerea şi suferinţa din plin.Cunosc lacrimile tale; şi Eu am fost lovit ;şi Eu am fost adeseori singur. Să nu crezi că eşti singură şi părăsită. Eu care pentru tine am ales să mor , nu te voi părăsi niciodată, cu nici un chip…,, 

Pot să se mute munţii , pot să se clatine dealurile , dar dragostea Mea nu se va îndepărta de la tine şi nici legământul meu nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine…” Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El!! Ai încredere! Şi această iubire care-ţi este oferită , niciodată , o..niciodată nu te va dezamăgi ! Ea va fi puterea vieţii tale , puterea sufletului tău , puterea credinţei tale ..Pentru că Iubirea….Iubirea este….IiSUS 

   



PREOT SAU POPĂ? 

Nu puţini sunt aceia care cred că fie spui "preot", fie spui "popă", de fapt, te referi la aceeaşi persoană, la aceaşi slujire, la aceeaşi formare duhovnicească a aceluiaşi om, pentru că cele două cuvinte sunt sinonime. FALS!
Pentru a înţelege de ce nu sunt sinonime cele două cuvinte, iată pe scurt portretul celor doi:

PREOT: 
• slujitor prin vocaţie,
• urmează Teologia şi îmbrăţişează preoţia din convingere
• slujeşte din dragoste, fără a face diferenţe între oameni
• nu uită că este slujitor al Domnului, purtându-se ca atare în orice împrejurare
• scopul său este de a aduce pe cât mai mulţi pe Calea lui Dumnezeu
• predică prin propria lui viaţă pe Hristos, vorbind din inimă ceea ce el însuşi crede şi trăieşte

POPA:
• slujitor prin circumstanţe
• urmează Teologia şi calea preoţiei din interes
• socoteşte preoţia un "job" ca oricare altul şi de multe ori îl veţi auzi spunând: "sunt preot numai cât sunt în biserică, în rest sunt şi eu ca ceilalţi oameni"
• nu poarta reverenda, decât la biserica, pentru a nu se "da de gol"
• scopul său principal este de a obţine câştiguri trecătoare pentru sine
• predică numai din cărţi şi tratate teologice, idei citite, nu trăite 

Şi cu toate acestea, trebuie sa ştiţi ca Tainele săvârşite după tipic sunt valide indiferent dacă slujitorul este "preot" sau "popă".
Diferenţa nu se face la acest capitol ci la un altul foarte important numit: Judecata lui Hristos, când toţi vom da seama !
Acest scurt articol nu este o invitaţie la judecarea slujitorului de la Sfântul Altar ci doar o explicaţie duhovnicească a celor doi termeni folosiţi atât de des. 

Cu dragoste Părintele Ciprian!



CEL MAI LUNG CUVÂNT...

Mai mulţi tineri erau adunaţi în sala de festivităţi a unei staţiuni. Acolo ei povesteau lucruri interesante din domeniul artei, culturii, tehnicii. Numai un bătrân între ei stătea tăcut deoparte. 
Fiecare căuta să spună câte ceva, numai bătrânul tăcea cu răbdare şi îi asculta, la urmă însă le-a spus şi el:
- Vă voi pune şi eu o întrebare. Ia să-mi spuneţi voi mie cuvântul cu cea mai mare lungime şi apoi pe cel cu cea mai scurtă lungime, dintre toate câte există!... 
Şi tinerii au început să înşire care mai de care la cuvinte, nimeni însă nu a ştiut care sunt acestea, şi atunci l-au rugat pe bătrân să le spună el răspunsul, iar el le-a răspuns: 
- Cel mai lung cuvânt e ,,veşnicie”, iar cel mai scurt este ,,acum”. Eu nu m-am referit la lungimea lor pe hârtie, la numărul de litere, ci la lungimea lor în timp...

Şi bătrânul a avut dreptate. 
CUVÂNTUL ,,VEŞNICIE”, N-ARE SFÂRŞIT, ÎN TIMP CE CUVÂNTUL ,,ACUM”, DUREAZĂ NUMAI O CLIPĂ.
Să nu uităm, mai ales, cuvântul acesta "veşnicie". Şi de vrem, şi de nu vrem, într-o zi vom păşi în veşnicie, pe o cale sau pe alta. Depinde de noi şi de "acum".
 


De două feluri este ispita : sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iaraşi chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.

Sfantul Vasile Cel Mare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu