Sfantul Ierarh Nectarie

Din "Jurnalul fericirii " al monahului de la Rohia - Nicolae Steinhardt

Credinciosul e fericit, asadar aparat, insa e si vulnerabil, expus ca un convalescent, ca un jupuit de viu.E in casa de sticla, il vad toti, si-n situatiile cele mai intime.
Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat: dar nu numai in Cel de slava, ci si in Cel al durerii si abjectiei, cel palmuit de sluga arhiereului, pus cu fata acoperita sa ghiceasca cine il imbranceste, indemnat sa se bucure de catre cei care ingenunchind inaintea Lui isi bateau joc de El.
Cine va bea sangele meu si va manca trupul meu, Eu voi fi cu el; dar sangele care a curs de pe cruce si trupul sfartecat prin rastignire.
Nu numai ca trebuie sa ne inaltam pe noi, ci si scanteia divina din noi trebuie s-o aprindem.
Orice teofanizat participa la cele doua suferinte ale Mantuitorului:batjocura si rastignirea.Trebuie sa stie ca in ochii multora pare de un ridicol irezistibil si mai trebuie sa stie ca s-a infratit cu durerea, trainic frate de cruce.

.............................................................................................................................................................................................................

Pana in clipa in care Il primim pe Hristos nu stim ce-i cu lumea.Si dupa aceea: nu stim ce va fi cu noi, la sfarsit.Angoasa e semnul speciei umane, numarul nostru cromozomic pe plan psihic.

- Dumnezeu Tatal ne-a dat pe Moisi si pe prooroci; Hristos ne-a dat Revelatia si Evangheliile.Dar hotararea, de fiecare data, pana la urma tot noi trebuie s-o luam. Hans Fallada:tot omul moare pentru sine.Hotararea e tot atat de insingurata ca si moartea.
Hristos ne ajuta prin Cuvantul sau, dar ne lasa liberi a decide.Si cum sa decidem?Avem la indemana doua puteri: invatatura Sfintei Biserici si dreapta socotinta, care-i act de libertate potrivit definitiei lui Denis Rougemont:libertatea nu-i un drept, e un risc pe care trebuie sa-l asumam.
Suntem ajutati, sfatuiti, miluiti, calauziti; dar in sfarsit, tot eul vorbeste, adica tot duhul, care e liber.

O fraza cu totul crestina a lui J.P.Sartre:"Important nu este sa spui:Iata ce au facut din mine, ci: Iata ce am facut eu din ceea ce au facut din mine."

.........................................................................................................................................................................................................

Un biolog, H.Laborit, a descoperit(?) o substanta, AG 256 care - in organism - nu face decat sa transmita durerile la creier.
Materialitatea aceasta neasteptata, departe de a duce apa la moara ateistilor, ii infunda.E de neconceput s-o credem intamplatoare.Imposibil sa se fi iscat din senin o substanta specializata in transmiterea durerilor.Adaugandu-se colac peste pupaza desavarsitei angrenari a functiunilor, alunga ideea hazardului cu maturoiul.
Caci daca, la urma urmei, am fi dispusi sa admitem ca prin simplul joc al intamplarii particulele elementare (si starile materiei )s-au aglomerat alcatuind atomi care la randul lor prin imbinare au format molecule (cu putere selectiva!), care si ele s-au strans in celule, apoi in micelii care prin alta aglomerare au dat nastere la tesuturi care si ele s-au adunat in organe care au alcatuit apoi aparate care au creat sisteme ce s-au inchegat in fiinta, daca tot acest lant continuu, aglomerat si aglutinat ar putea fi eventual privit ca simplu produs al intamplarilor, apoi e foarte greu (si prea putin probabil) de conceput ca tot din intamplare s-au ivit substante specializate, purtatoare ale durerii.
Tocmai materialitatea aceasta imi dovedeste existenta unui plan, unor intentii, unui program - realizat cu acelasi material - de un creator.De vreme ce rezultatele (d.ex.:durerea) nu sunt efecte secundare (joc secund), ci prevazute, prezenta unui creator e implicata.
Creator, fireste, si nu doar atat:mare arhitect, demiurg, mare anonim.Hristos Mantuitorul, Unul din Treimea cea de o fiinta si nedespartita, e altceva.Pe El nimic nu-l dovedeste in sens judiciar, nu-L dezvaluie prin logica; e in afara logicii sistemului; e neasteptatul, paradoxul; la El ajungem prin libera si ne- socotita credinta.El si naruie totodata orice explicatie strict materiala, in care nu incape."Cred intru Tine, dar ma rog Tie intareste credinta mea.Te iubesc, dar ma rog Tie sporeste dragostea mea..."