Sfantul Ierarh Nectarie

Povete patristice despre rugaciune

Lucrarea rugaciunii lui Iisus nu este doar pentru o zi, doua, ci dureaza vreme indelungata si pentru multi ani, remarca dumnezeiescul Hrisostom."Caci multa lupta si timp sunt necesare pentru ca diavolul sa fie alungat si pentru ca Hristos sa-Si faca locas in noi...Dedicati-va rugaciunii, prin urmare, si asteptati-L pe Domnul, Dumnezeul nostru, pana cand isi va face mila cu noi.Sa nu cautati altceva dacat mila Domnului slavei, cu o inima smerita si vrednica de mila.Strigati de dimineata pana seara si, daca e posibil, toata noaptea: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma".Si forteaza-ti mintea sa implineasca aceasta lucrare pana la moarte.Toti Parintii nostri ne dau sfaturi asemanatoare, fiecare in felul sau propriu si cu propriile sale cuvinte, in functie de experienta sa de razboi si victorie asupra vrajmasului - care este literalmente descurajat si complet slabit de neincetata rugaciune a mintii.



"Fratilor, pururi respirati-L pe Hristos" ne indeamna Sf.Antonie cel Mare, Dascalul Pustiei."Aminteste-ti mereu de Dumnezeu si mintea ta se va face cer", declara Sf.Nil Inteleptul.Cu cat mai mult se sileste omul in rugaciune, cu atat mai mult i se curata inima, cu atat mai luminata ii este mintea, cu atat mai buna ii este starea sa duhovniceasca si cu atat mai mult imparatia lui Dumnezeu isi raspandeste bucuria si prezenta inlauntru omului, care se face dupa asemanarea lui Dumnezeu si pentru care Dumnezeu - omul Iisus v-a acoperit toate marginile cerului si ale pamantului cu virtutile Sale, cu Patima Sa si cu Invierea Sa.



Un om care-si desensibilizeaza simtul gustului prin asceza, care-si infraneaza simturile de la placerile lumii si care sta neclintit pana la sfarsit impotriva influientelor stapanului acestei lumi, va dobandi aici, in aceasta viata, o pregustare a lucrurilor celor bune ale imparatiei cerurilor:pacea gandurilor, a inimii, suvoi dulce de lacrimi, rapirea mintii, cunoasterea tainelor, o supraimbelsugare a dragostei, vederea lui Dumnezeu, desavarsirea "pe cat este cu putinta firii omenesti".Toate acestea sunt dobandite printr-o sistematica, continua, permanenta, neinfranta lupta pentru rugaciunea mintii.Dar pentru ca aceasta meditatie mentala neincetata sa poata fi auzita de Dumnezeu, un om care se roaga trebuie sa implineasca si indatoririle monahale (si, in general, crestine) ale vietii duhovnicesti, care, la randul lor, ajuta rugaciunea.Cat despre un monah - ucenic, e nevoie din partea acestuia de o ascultare de neclintit fata de Batranul sau, care reprezinta modelul vizibil al vietii Mantuitorului Hristos.



Cat despre toti crestinii, este necesar ca ei sa-si orienteze vietile lor dupa sfaturile duhovnicilor lor si sa asculte de canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe, asa incat fiecare om sa nu rataceasca pe propriul sau drum de dorinte, asa precum Sfintele Scripturi ne povatuiesc sa luam aminte.



Parerea foarte simpla si plina de inteles a Avvei Minoos este citata in "Cuvintele de folos ale Parintilor Pustiei"(Pateric);"Ascultare in schimbul ascultarii:atunci cand cineva asculta de Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe unul ca acesta".Iar Avva Isaia elucideaza acestea mai pe larg:"Este cu neputinta ca Dumnezeu sa nu-l asculte pe om, daca acel om nu este nesupus fata de Dumnezeu ;caci El nu este departe de om , ci din cauza vointei noastre El nu ne asculta rugaciunea".Daca te rogi si nu esti auzit, sa fii sigur ca nu esti pe deplin ascultator.Daca te rogi noaptea si nu ai grija de felul cum te porti in timpul zilei, este ca si cum ai construi si ai distruge in acelasi timp.



Daca esti nepasator in cele mai marunte, cu siguranta ca vei sucomba si vei cadea in cazul lucrurilor importante.Ia aminte la tine insusti:Dumnezeu nu-Si va trimite permanent harul Sau intr-o inima care nu-si inalta un zid impotriva dorintelor sale, sau intr-o minte care nu da nici un semn ca se infraneaza de la ratacirile sale fara sens.La inceput Dumnezeu ne daruieste Harul Sau spre a ne ajuta, pentru a ne trezi, spre a indulci simturile sufletului nostru, spre a ne atrage.Dar daca noi nu cooperam cu el, harul nu va avea nici un fel de efect si se va retrage.Pofta vine mancand si rugaciunea vine rugandu-te.Te afli in ascultare, la lucrul tau?Aminteste-ti ce isi spuneau Sfintii Parinti in timp ce lucrau:"Trupule, lucreaza ca sa poti fii hranit; suflete, fii treaz ca sa poti fii mantuit". Rataceste cumva mintea?Spune rugaciunea in soapta si nu grai in desert, caci ii vei vatama si pe altii, inclusiv pe tine insuti, prin grairea in desert.Avva Filimon spunea:"Multi Sfinti Parinti au putut vedea ingerii pazindu-i, lucru pentru care ei se ingradeau cu tacerea si nu vorbeau cu nimeni".In loc sa-ti pierzi timpul, spune rugaciunea.Si cu cat indiferenta si apatia vin mai vartos asupra ta, cu atat mai mult ar trebui sa te temi de amenintarea pe care Domnul a proferat-o catre sluga cea vicleana si lenesa(Mt.25, 26).Daca lasi zilele si noptile sa treaca intr-o nepasare crescanda, curand vei sfarsi prin a deveini cu totul nepasator.



Te vei fali tu oare cu nepasarea ta, in vreme ce altii vor dobandi cununi pentru truda si strdaniile lor?Frate, nevoieste-te putin in rugaciune si trezvie si vei vedea bucuria tasnind in inima ta si lumina mijind pe cerul mintii tale:nu acea bucurie care dispare inainte de a te impartasi de ea, ci acea dulce bucurie, asemanatoare cu dulceata ingerilor si lumina cea neinserata a lumii ce va sa fie, pe care Hristos, lumina lumii, o va revarsa deasupra ta inainte de a pleca din aceasta lume si care vine din rugaciune.



Nu oare aceasta li s-a intamplat Parintilor nostril si nu ni se poate intampla acelasi lucru si noua daca cumva lipsa de credinta si nepasarea nu-l vor impiedeca?Batranul meu obisnuia sa spuna:"Trudeste putin ca sa ti-L faci pe Dumnezeu dator si cu timpul El iti va trimite mult mai mult decat ai trudit sau ai semanat".Dar nu uita cuvintele Sf.Isac Sirul:"Mai intai diavolul lupta sa alunge rugaciunea neincetata a inimii si apoi sa il convinga pe monah sa ignore ceasurile sorocite de rugaciune si pravila sa de rugaciune care se face cu inchinaciuni si metanii".Deci, nu luati aminte la soaptele de nepasare, iar daca vrei ca Dumnezeu sa-ti acopere greselile tale, si tu sa le acoperi pe cele ale fratelui si sa compatimesti cu el la vreme de ispite si incercari.Nu-l contrazice si nu-ti ascunde gandurile de parintele tau duhovnicesc, caci vei trudi toata viata in desert si rugaciunea ta va ramane neroditoare.Daca nu esti curatit prin spovedanie sincera, cum te vei apropia spre a primi  preacuratele si de viata facatoarele lui Hristos Taine?N-ai auzit ca ele dau viata celor ce se impartasesc cu vrednicie si moarte celor ce le primesc cu nevrednicie?Sa nu spui:"Sunt exact ca ceilalti", caci aceasta este nebunie, iar Judecatorul nu poate fi inselat.Orice gand care aduce deznadejde si suparare excesiva este de la diavolul, iar tu trebuie sa-l respingi imediat, caci el va intrerupe firul rugaciunii.Orice gand care produce suparare moderata in suflet, amestecata cu bucurie si lacrimi, este de la Dumnezeu.Harul lui Dumnezeu nu-l aduce pe om niciodata la deznadejde, ci il conduce doar la pocainta.(Sursa: Din Omiliile Avvei Efrem de la Muntele Athos)