Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

sâmbătă, 12 mai 2012


Cat de minunata este iubirea!


123Friendster.Com



Cat de minunata este iubirea!
O mica povestioara foarte frumoasa, sper sa va placa:

A fost o data ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Cunoasterea si toate celelalte, inclusiv Iubirea….

Intr-o zi, au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toata lumea si-a reparat barcile si a plecat.Iubirea a fost singura care a ramas.

Iubirea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.

Cand insula era aproape inundata in intregime, Iubirea s-a decis sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare eleganta.

Iubirea i-a spus:

“Poti sa ma iei si pe mine cu tine?”

Bogatia a raspuns:

“Nu, nu pot.Am barca plina de aur si argint.Nu mai este nici un loc pentru tine aici.”

Iubirea a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea deasemeni intr-o barca frumoasa:

“Vanitate, te rog, ajuta-ma!”

“Nu pot sa te ajut, Iubire.Esti uda fleasca si asta ar putea sa-mi strice barca,” a raspuns Vanitatea.

Tristetea era prin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul:

“Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine.”

“Oh…..Iubire, sunt asa de trista incat am nevoie sa fiu singura!”

Fericirea a trecut si ea pe langa Iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit cand a strigat-o Iubirea.Deodata, s-a auzit o voce:

“Vino Iubire, Te voi lua cu mine.” Era un batranel.

Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.

Cand au ajuns pe uscat, batranul si-a vazut de drumul lui.

Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere:

“Cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul,” a raspuns Cunoasterea.

“Timpul?” a intrebat Iubirea. “Dar de ce m-a ajutat Timpul?”

Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:

“Deoarece numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata este Iubirea.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu