Parintele Efrem Athonitul :Sfaturi din Sfantul Munte
Parintele Efrem Athonitul este un "parinte al pustiei" contemporan, ale carui viata si invataturi sunt pline de duhul si traditia vechilor sfinti ai pustiei.Aceasta dovedeste ca invataturile si practicile parintilor din vechime nu numai ca exista si acum, dar sunt si la fel de relevante prin ceea ce trateaza pentru credinciosul din ziua de azi la fel cum erau in acele vremuri.Parintele Efrem a fost staretul manastirii Filoteu din Sfantul Munte.
DESPRE LUME SI FAMILIE
Fie ca un inger al Domnului, copilul meu, sa iti urmeze si sa iti arate calea catre Dumnezeu si catre mantuire.Amin.Ma rog ca Domnul sa iti dea sanatatea sufletului, caci este un mare dar al Fiului, ce este daruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin inchinarii si dragostei fata de Dumnezeu.
Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pamantesti au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit sa isi gaseasca locul, sa isi afle scopul in viata si datoria ce il cheama."Prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu.Cine va voi deci sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu"(Iacov 4:4).Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru vesnicie, caci atat El cat si sufletele noastre sunt pentru vesnicie.Nu exista comparatie intre bucuriile lumii si bucuriile curate ale lui Dumnezeu.
Bucuriile lumii sunt obtinute cu jertfe si costuri, si dupa bucuria lor vremelnica, sunt urmate de felurite consecinte, astfel ca li se zice in mod gresit placeri.Bucuriile lui Dumnezeu, insa, nu au astfel de urmari, deoarece bucuriile duhovnicesti aici jos pe pamant sunt cele dintai roade ale unei serii nesfarsite de bucurii si incantari in Imparatia Cerurilor.Pe cand, in mod contrar, cel ce a fost stricat de placerile lumii este silit sa se indrepte spre osanda vesnica cu primul indrumator spre stricaciune, diavolul.
V remea vietii noastre, copilul meu, ne-a fost data precum o suma de bani astfel incat fiecare din noi sa se poata ocupa de mantuirea sa, si in functie de cum am incheiat aceasta afacere, vom deveni fie bogati, fie saraci.Daca folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovniceasca, atunci intr-adevar vom fi negustori intelepti, si vom auzi vocea binecuvantata:"Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau"(Matei 25:23).
La capatul vietii noastre, o socoteala precisa va fi ceruta de la fiecare din noi: cum si unde am cheltuit banii vremii, si vai noua daca i-am risipit in cinematografe, in distractii, in desfrau, in vise desarte, in placeri trupesti.Caci ce aparare va putea limba noastra amutita sa gaseasca, si cum vom putea noi sa ridicam ochii si sa ne privim Hristosul, in timp ce El insira binefacerile fara de numar pe care dragostea Sa nemarginita le-a revarsat asupra noastra?
Acum cat avem timp, acum cat banii vremii inca nu s-au cheltuit cu totul si inca ii mai avem la dispozitie, sa cugetam cu atentie la lumea ratacitoare care cauta sa ne fure.sa o impingem deoparte ca pe un les de caine putrezit, si cu acei bani sa mergem degraba sa cumparam lucruri de pret care, incercate cu focul, vor deveni foarte luminoase - daruri de pret ale Dumnezeului Cel Sfant, bune spre a fi folosite ca podoaba a sfantului Ierusalim Ceresc. Noi sa nu cumparam pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, caci vom cobori cu aceasta in focul vesnic al osandei, unde multimea de oameni care n-au dat pret darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sadit!Saditi lucruri bune cu lacrimi, si apoi veti veni sa culegeti roadele bucuriei vietii vesnice!
DESPRE MANIE
Fii bland si nu te mania, caci mania este rodul egoismului si al voii proprii, pe cand blandetea este roada unei inimi smerite si al taierii voii de sine.Cand cineva se manie, mintea isi pierde discernamantul, si, prin urmare, isi pierde echilibrul si este purtata in rosti vorbe necuvenite.
Chiar daca Sfintii Parinti au asemanat toate patimile cu betia, au asemanat cu aceasta indeosebi mania, caci atunci cand cineva este beat, isi pierde demnitatea si se face de ras in fata tuturor - la fel se petrece cand o persoana irascibila isi iese din fire.
Domnul ne spune:"Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre"(Matei 11:29).Pentru a ne afla pacea constiintei, trebuie sa inabusim si sa starpim fiara maniei, al carei ascunzis este egoismul.
Cand cineva se intampla sa te cririce, fie cu dreptate, ori din lipsa de tact, controleaza-te, stapaneste-ti tulburarea dinlauntru, inchide-ti gura, si incepe sa rostesti rugaciunea launtrica, si dintr-o data vei vedea fiara ca se inabusa! Dar fiecare izbanda are trebuinta de lupta.Daca vrei sa-ti supui si sa starpesti patimile, invata sa iubesti smerenia si osandirea de sine.Doar asa pot fi patimile slabite si nimicite.
Cand esti cuprins de manie, trebuie sa realizezi ca tu esti cel ce o hraneste, doar spre a o afla, data viitoare, mai puternica.Dar, daca atunci cand se ridica, o inabusi asa cum am spus mai sus, atunci vei constientiza ca o infometezi, asa incat data viitoare cand se va ridica, va fi mai slaba, iar data urmatoare si mai slaba, si, putin cate putin, te vei tamadui de mania ta.
Sursa :http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ sfaturi_din_sfantul_munte.htm
DESPRE LUME SI FAMILIE
Fie ca un inger al Domnului, copilul meu, sa iti urmeze si sa iti arate calea catre Dumnezeu si catre mantuire.Amin.Ma rog ca Domnul sa iti dea sanatatea sufletului, caci este un mare dar al Fiului, ce este daruit doar acelor suflete ce s-au dedicat pe deplin inchinarii si dragostei fata de Dumnezeu.
Lumea atrage tinerii precum un magnet; lucrurile pamantesti au mare putere asupra unui suflet nou luminat, ce tocmai a pornit sa isi gaseasca locul, sa isi afle scopul in viata si datoria ce il cheama."Prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu.Cine va voi deci sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu"(Iacov 4:4).Dumnezeu a pus deoparte bucuriile pentru vesnicie, caci atat El cat si sufletele noastre sunt pentru vesnicie.Nu exista comparatie intre bucuriile lumii si bucuriile curate ale lui Dumnezeu.
Bucuriile lumii sunt obtinute cu jertfe si costuri, si dupa bucuria lor vremelnica, sunt urmate de felurite consecinte, astfel ca li se zice in mod gresit placeri.Bucuriile lui Dumnezeu, insa, nu au astfel de urmari, deoarece bucuriile duhovnicesti aici jos pe pamant sunt cele dintai roade ale unei serii nesfarsite de bucurii si incantari in Imparatia Cerurilor.Pe cand, in mod contrar, cel ce a fost stricat de placerile lumii este silit sa se indrepte spre osanda vesnica cu primul indrumator spre stricaciune, diavolul.
V remea vietii noastre, copilul meu, ne-a fost data precum o suma de bani astfel incat fiecare din noi sa se poata ocupa de mantuirea sa, si in functie de cum am incheiat aceasta afacere, vom deveni fie bogati, fie saraci.Daca folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovniceasca, atunci intr-adevar vom fi negustori intelepti, si vom auzi vocea binecuvantata:"Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau"(Matei 25:23).
La capatul vietii noastre, o socoteala precisa va fi ceruta de la fiecare din noi: cum si unde am cheltuit banii vremii, si vai noua daca i-am risipit in cinematografe, in distractii, in desfrau, in vise desarte, in placeri trupesti.Caci ce aparare va putea limba noastra amutita sa gaseasca, si cum vom putea noi sa ridicam ochii si sa ne privim Hristosul, in timp ce El insira binefacerile fara de numar pe care dragostea Sa nemarginita le-a revarsat asupra noastra?
Acum cat avem timp, acum cat banii vremii inca nu s-au cheltuit cu totul si inca ii mai avem la dispozitie, sa cugetam cu atentie la lumea ratacitoare care cauta sa ne fure.sa o impingem deoparte ca pe un les de caine putrezit, si cu acei bani sa mergem degraba sa cumparam lucruri de pret care, incercate cu focul, vor deveni foarte luminoase - daruri de pret ale Dumnezeului Cel Sfant, bune spre a fi folosite ca podoaba a sfantului Ierusalim Ceresc. Noi sa nu cumparam pleava, care este lucrul de pedeapsa al intunecimii, caci vom cobori cu aceasta in focul vesnic al osandei, unde multimea de oameni care n-au dat pret darurilor lui Dumnezeu vor culege ceea ce au sadit!Saditi lucruri bune cu lacrimi, si apoi veti veni sa culegeti roadele bucuriei vietii vesnice!
DESPRE MANIE
Fii bland si nu te mania, caci mania este rodul egoismului si al voii proprii, pe cand blandetea este roada unei inimi smerite si al taierii voii de sine.Cand cineva se manie, mintea isi pierde discernamantul, si, prin urmare, isi pierde echilibrul si este purtata in rosti vorbe necuvenite.
Chiar daca Sfintii Parinti au asemanat toate patimile cu betia, au asemanat cu aceasta indeosebi mania, caci atunci cand cineva este beat, isi pierde demnitatea si se face de ras in fata tuturor - la fel se petrece cand o persoana irascibila isi iese din fire.
Domnul ne spune:"Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre"(Matei 11:29).Pentru a ne afla pacea constiintei, trebuie sa inabusim si sa starpim fiara maniei, al carei ascunzis este egoismul.
Cand cineva se intampla sa te cririce, fie cu dreptate, ori din lipsa de tact, controleaza-te, stapaneste-ti tulburarea dinlauntru, inchide-ti gura, si incepe sa rostesti rugaciunea launtrica, si dintr-o data vei vedea fiara ca se inabusa! Dar fiecare izbanda are trebuinta de lupta.Daca vrei sa-ti supui si sa starpesti patimile, invata sa iubesti smerenia si osandirea de sine.Doar asa pot fi patimile slabite si nimicite.
Cand esti cuprins de manie, trebuie sa realizezi ca tu esti cel ce o hraneste, doar spre a o afla, data viitoare, mai puternica.Dar, daca atunci cand se ridica, o inabusi asa cum am spus mai sus, atunci vei constientiza ca o infometezi, asa incat data viitoare cand se va ridica, va fi mai slaba, iar data urmatoare si mai slaba, si, putin cate putin, te vei tamadui de mania ta.
Sursa :http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ sfaturi_din_sfantul_munte.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu