Sfantul Nectarie de Eghina : Maretia si vrednicia Tainei Dumnezeiestii Impartasiri
Aristotel, stabilind modurile existentei lucrurilor fizice, le reduce pe acestea la zece, pe care le numeste categorii.Acestea sunt urmatoarele: fiinta/substanta, cantitatea, calitatea, relatia, spatiul, timpul, pozitia/starea, posesia, actiunea si pasivitatea.Taina Sfintei Euharistii depaseste toate categoriile firii amintite, fapt pentru care poate fi numita pe buna dreptate minunea minunilor.Si iata dovada.Este minune dupa substanta, fiindca Sfintele Daruri, desi mai inainte de binecuvantare sunt materia painii si vinului, dupa binecuvantare si sfintire sunt substanta Trupului si Sangelui lui Hristos.Este minune si dupa cantitate, fiindca intreg Trupul lui Hristos este intreg in Sfantul Artos si tot intreg in fiecare particica.Este minune si dupa calitate, fiindca simtim calitatea painii si a vinului, dar si mancam si bem Trupul si Sangele lui Hristos.Este minune si dupa legatura cu ceva, adica dupa relatie, fiindca in Dumnezeiasca Euharistie este Insusi Fiul, pe Care L-a nascut la plinirea vremii Fecioara Maria, numai ca aici nu Se naste din mama si din tata, ci Se savarseste ca Taina, incat in chipul prefacerii, adica al prefacerii painii si vinului in Trupul Lui, nu se face referire nici la tata, nici la mama. Este minune potrivit locului, fiindca acelasi Iisus Hristos este si in cer si pe pamant si acelasi este si in Sfantul nostru Altar.Este minune si dupa timp, fiindca in calitate de trup a lui Hristos este nestricacios si nemuritor; ca sange este izvorul vietii vesnice, dar proprietatile dumnezeiesti raman in Dumnezeiasca Euharistie, cat timp raman chipurile painii si vinului.Minune si dupa stare, fiindca la Dumnezeiasca Liturghie se contempla Iisus nascut, culcat in iesle, ca intins pe cruce, ca inviat si inaltat la ceruri si sezand la dreapta Tatalui, ca Fiu si Dumnezeu.Minune potrivit posesiei, fiindca trupul si sangele Domnului au un acoperamant exterior - chipurile painii si vinului.Este minune potrivit actiunii(sau lucrarii) fiindca impartasirea cu Sfintele Taine atinge simtirea, dar sfinteste si duhul.Minune desavarsita si dupa patimire, fiindca Sfantul Artos se taie in bucatele, dar ca Trup al lui Hristos nu se imparte.Se mananca, dar ca trup al lui Hristos nu se cheltuieste.De aceea Sfanta Euharistie, fiindca depaseste toate principiile/temeiurile sau toate categoriile sub care se prezinta legile firii, este mai mare decat toate minunile.De asemenea este si cea mai inalta, fiindca depaseste orice intelegere.Maretia acestei Taine va putea fi inteleasa daca vom avea in vedere o alta Taina.Nasterea din Fecioara Dumnezeu vesnic, ne gandim totusi ca Se naste, fiindca Il vedem pe El om desavarsit.Dar depaseste multe principii si multe categorii, insa raman si unele sub care Il putem cuprinde pe El.Totusi in Taina Dumnezeiestii Impartasiri se ascunde nu numai dumnezeirea, ci si omenitatea, astfel incat este Taina a tainelor, ascunsa dupa toate modurile, depasind toate legile cunoasterii naturale.Prin aceasta Taina Dumnezeu a aratat catre noi ca puternic, cea mai mare stapanie a dumnezeiestii Lui atotputernicii, ca intelept, cea mai mare inaltime a dumnezeiestii Lui atotbunatati.
Asa este Taina Dumnezeiestii Euharistii.Aratand marimea si vrednicia acestei Taine, deja trecem la aratarea modului in care trebuie sa ne apropiem de impartasirea de ea.
Această Sfântă Taină se mai numeste si Sfânta Euharistie ceea ce înseamnă multmnire, pentru că atunci când a asezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a multumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea si a o da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertfă de multumire către Dumnezeu adusa de Sfanta Biserică, de credinciosii ei, prin episcop sau preot.
RăspundețiȘtergereSfânta Impărtăsanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar îi uneste si între ei prin aceeasi credintă si prin dragoste crestinească ; ei sunt una si aceeasi obste crestinească în fata aceluiasi sfânt altar, împărtăsindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si aceiasi potir.
Sfânta împărtăsanie nu este numai o Taină, ci si o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sângelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfa de pe cruce este sângeroasă, pe cand cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, însă strâns unită cu cea de pe cruce pe care o actualizează până la sfârsitul veacurilor
Sfânta Impărtăsanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe însusi izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtăsindu-ne cu Trupul si Sângele Său.
Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau împărtăsanii în Joia înaintea mintuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea si binecuvântând-o, a frant-o si, dând-o ucenicilor Săi, a zis: «Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu. Si luând paharul si multumind, le-a dat, zicand : Beti dintru acesta toti, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei XXVI, 26—28). După aceea le-a poruncit : «Aceasta să faceti întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19).
Sfânta Taină a împărtăsaniei se savarseste numai de episcop si preot, în virtutea puterii date lor de Mântuitorul Hristos, prin sfintii apostoli (Luca XXII, 19) si numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul si centrul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt painea din grâu curat si dospită si vinul, tot curat, din struguri.
Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima către cer se roagă fierbinte :
\\\"Incă aducem Tie această slujbă duhovnicească si fără de sânge, si Te chemăm, Te rugăm si cu umilintă la Tine cădem : Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse înainte si fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt\\\".
In acest timp, la strană se cântă «Pe Tine Te lăudăm», iar credinciosii îngenunchează, căci acum se săvârseste prefacerea, iar nu atunci când se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine : «Luati mâncati... Beti dintru acesta toti...». Cum se petrece acest lucru, mintea noastră nu poate pricepe; se face în chip tainic, mai presus de întelegerea noastră.
In încercările lor de a deslusi măcar în parte această lucrare întru totul tainică, până si cei mai mari si mai alesi cugetători crestini nu au găsit cuvinte potrivite.
Dar trebuie să luăm aminte, înainte si mai presus de toate, că ceea ce se săvârseste la Sfânta Liturghie nu este doar o asemănare cu ceea ce s-a făcut la Cina cea de Taină, ci Insusi Mântuitorul Iisus Hristos este prezent aici sub chipul pâinii si al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a grăit limpede despre aceasta incă înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând : «Cel ce mănâncă Trupul Meu si bea Sângele Meu are viată vesnică, si Eu îl voi invia în ziua cea de apoi» (Ioan VI, 54). Căci «adevărat, adevăiat zic vouă, dacă nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viată în voi» (Ioan VI, 53 )