"Cand sunt slab, atunci sunt tare"
"Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc.Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine;si mi-a zis:iti este de-ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune."(II Corinteni, 12, 7)
"Puterea Mea se desavarseste in slabiciune"...Paradoxal lucru, ca de altfel toate lucrurile in care se implica Dumnezeu.Cu aceste cuvinte Hristos intoarce lumea pe dos, desfiinteaza tot ceea ce ratiunea si simtul comun au infiintat, anume ca e bine cand iti merge bine, cand toate-s pe placul inimii tale, cand esti sanatos si nu prea duci lipsa de nimic.Acesta este si idealul vietii sociale.Iar a fi sanatos este pentru noi cel mai de pret lucru:"Sanatate, ca-i mai buna ca toate", zice o urare romaneasca.Iata insa ca suntem pe dinafara idealului crestin si ca avem de-a face cu Dumnezeul Care te cauta atunci cand nu ti-e bine, cand esti in lipsuri, cand dai de boala.Cand iti merge struna n-are nicio treaba cu tine, pentru ca tu n-ai nicio treaba cu El.Si chiar de-ai fi un om interesat de viata duhovniceasca, ramai caldicel si moale daca nu dai ochii cu neputinta dureroasa, cu nevoia, cu stramtorarea, cu boala, cu posibilitatea pierderii de sine.Si acestea sunt cele care vadesc autencitatea sau neautencitatea vietii tale duhovnicesti.Omul e linistit pana cand vine necazul.Apoi se tulbura peste masura, se razvrateste, huleste, deznadajduieste si-L pune la indoiala pe Cel Ce Este.Umbla mahnit pentru nedreptatea ce i se face si cade din starea lui ce-i parea buna.Acum rateaza sansa ce i se pune inainte de a primi sa locuiasca in el puterea lui Hristos.Caci Hristos vrea sa te desavarseasca, te vrea strans in tine insuti atintit spre El cu toata inima cand nu mai stii ce sa faci, cand nu mai ai unde sa te duci.
Necazul il loveste pe cel ce nu stie de Dumnezeu ca si pe cel care se roaga.Insa unuia ii va fi spre nenorocire, celuilalt spre desavarsire.Ne rugam sa ne fie bine si acesta e lucrul cel mai firesc.Si Sf.Apostol Pavel s-a rugat sa-i fie bine, sa-l vindece Dumnezeu de "ghimpele" din trup.Insa dupa raspunsul primit nu mai vrea vindecare, chiar incepe sa fie fericit de nefericire.N-a stiut de la sine cum stau lucrurile, caci judeca omeneste.Dar plecandu-si mintea inaintea absurdului si asumandu-l, ajunge sa spuna:"...foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare."(idem)
Slabiciunea Il cheama pe Hristos si El vine negresit..."Si a fost Domnul scapare saracului, ajutor la vreme potrivita in necazuri(...) Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale , caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.(Psalm 9) Sfanta Scriptura e plina de fagaduinte catre cei slabi, incat ai zice ca e mai de dorit sa fii dintre acestia.Chiar este de dorit, dar numai pentru acela care-L doreste Dumnezeu "precum doreste cerbul izvoarele apelor", pentru acela care e convins ca "mai buna este mila Ta decat viata".E greu sa ajungi la o asa convingere, desi rational e limpede:daca te legi de materie, de locuri, de oameni in mod absolut, vei ajunge in neantul deznadejdii cand vei privi cum toate se pierd, ca "totul este desartaciune";daca te legi de Dumnezeu in mod absolut, ajungi se te bucuri acum si in eternitate de Cel dorit si in plus, in El nu ramai cu lipsuri, caci toate sunt in El, in Logosul divin si le regasesti pe cele indragite, pe toate dupa firescul lor, in firescul placerii de ele.Insa din necunoastere, din necredinta sau din nestatornicie nu ne asumam vietuirea aceasta si intelegerea noastra asupra existentei se ingusteaza la sfera intereselor egocentrice.Si atunci te chinui ca nu-ti ajung banii, ca nu-ti place serviciul, ca te barfesc colegii, ca ai probleme cu stomacul, ca ai facut amigdalita.Si nu stii ca exact atunci te faci potrivit ca sa locuiasca in tine puterea lui Hristos.Slabiciunea si necazul sunt prilejuri de primire a Dumnezeului Om Care lacrimeaza, Se mahneste, Se induioseaza de durerea omeneasca, cunoscand-o, luand parte la ea, tamaduind-o.(Sfanta Manastire Pantocrator, G.Popa)(Powered by active CSM-31.03.2012)
"Puterea Mea se desavarseste in slabiciune"...Paradoxal lucru, ca de altfel toate lucrurile in care se implica Dumnezeu.Cu aceste cuvinte Hristos intoarce lumea pe dos, desfiinteaza tot ceea ce ratiunea si simtul comun au infiintat, anume ca e bine cand iti merge bine, cand toate-s pe placul inimii tale, cand esti sanatos si nu prea duci lipsa de nimic.Acesta este si idealul vietii sociale.Iar a fi sanatos este pentru noi cel mai de pret lucru:"Sanatate, ca-i mai buna ca toate", zice o urare romaneasca.Iata insa ca suntem pe dinafara idealului crestin si ca avem de-a face cu Dumnezeul Care te cauta atunci cand nu ti-e bine, cand esti in lipsuri, cand dai de boala.Cand iti merge struna n-are nicio treaba cu tine, pentru ca tu n-ai nicio treaba cu El.Si chiar de-ai fi un om interesat de viata duhovniceasca, ramai caldicel si moale daca nu dai ochii cu neputinta dureroasa, cu nevoia, cu stramtorarea, cu boala, cu posibilitatea pierderii de sine.Si acestea sunt cele care vadesc autencitatea sau neautencitatea vietii tale duhovnicesti.Omul e linistit pana cand vine necazul.Apoi se tulbura peste masura, se razvrateste, huleste, deznadajduieste si-L pune la indoiala pe Cel Ce Este.Umbla mahnit pentru nedreptatea ce i se face si cade din starea lui ce-i parea buna.Acum rateaza sansa ce i se pune inainte de a primi sa locuiasca in el puterea lui Hristos.Caci Hristos vrea sa te desavarseasca, te vrea strans in tine insuti atintit spre El cu toata inima cand nu mai stii ce sa faci, cand nu mai ai unde sa te duci.
Necazul il loveste pe cel ce nu stie de Dumnezeu ca si pe cel care se roaga.Insa unuia ii va fi spre nenorocire, celuilalt spre desavarsire.Ne rugam sa ne fie bine si acesta e lucrul cel mai firesc.Si Sf.Apostol Pavel s-a rugat sa-i fie bine, sa-l vindece Dumnezeu de "ghimpele" din trup.Insa dupa raspunsul primit nu mai vrea vindecare, chiar incepe sa fie fericit de nefericire.N-a stiut de la sine cum stau lucrurile, caci judeca omeneste.Dar plecandu-si mintea inaintea absurdului si asumandu-l, ajunge sa spuna:"...foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare."(idem)
Slabiciunea Il cheama pe Hristos si El vine negresit..."Si a fost Domnul scapare saracului, ajutor la vreme potrivita in necazuri(...) Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale , caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.(Psalm 9) Sfanta Scriptura e plina de fagaduinte catre cei slabi, incat ai zice ca e mai de dorit sa fii dintre acestia.Chiar este de dorit, dar numai pentru acela care-L doreste Dumnezeu "precum doreste cerbul izvoarele apelor", pentru acela care e convins ca "mai buna este mila Ta decat viata".E greu sa ajungi la o asa convingere, desi rational e limpede:daca te legi de materie, de locuri, de oameni in mod absolut, vei ajunge in neantul deznadejdii cand vei privi cum toate se pierd, ca "totul este desartaciune";daca te legi de Dumnezeu in mod absolut, ajungi se te bucuri acum si in eternitate de Cel dorit si in plus, in El nu ramai cu lipsuri, caci toate sunt in El, in Logosul divin si le regasesti pe cele indragite, pe toate dupa firescul lor, in firescul placerii de ele.Insa din necunoastere, din necredinta sau din nestatornicie nu ne asumam vietuirea aceasta si intelegerea noastra asupra existentei se ingusteaza la sfera intereselor egocentrice.Si atunci te chinui ca nu-ti ajung banii, ca nu-ti place serviciul, ca te barfesc colegii, ca ai probleme cu stomacul, ca ai facut amigdalita.Si nu stii ca exact atunci te faci potrivit ca sa locuiasca in tine puterea lui Hristos.Slabiciunea si necazul sunt prilejuri de primire a Dumnezeului Om Care lacrimeaza, Se mahneste, Se induioseaza de durerea omeneasca, cunoscand-o, luand parte la ea, tamaduind-o.(Sfanta Manastire Pantocrator, G.Popa)(Powered by active CSM-31.03.2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu