Sfantul Teofan Zavoratul:Catre cei ce neaga libertatea morala din om
Intalnim multi oameni care neaga cu desavarsire invatatura crestina despre libertate sau, cel putin, socotesc aceasta problema foarte discutabila.Oamenii acestia de obicei spun:"Fiecare dintre noi, in mare parte, procedeaza intr-un fel sau altul dupa cum este constrans de imprejurari; foarte adesea unul si acelasi om in conditii de viata favorabile lui este si cinstit, si drept, si devotat datoriei morale, dar, indata ce aceste conditii se schimba si devin nefavorabile, omul se schimba, deseori intr-atat, incat nu mai poate fi recunoscut.Unde este - intreaba ei - libertatea aici?Mai degraba putem spune ca fiecare dintre noi este sclavul imprejurarilor".Ca profund ganditor crestin, Sfantul Teofan cu admirabila simplitate si claritate da in vileag minciuna acestei conceptii omenesti si prin exemple vii ii da fiecaruia de inteles, intrucat, in esenta lucrurilor, problema aceasta, pe care nu se stie de ce foarte multi o considera discutabila, este foarte simpla ca rezolvare.
- Atacati libertatea, zicand:parca totul este oranduit in asa fel incat vrem, nu vrem, trebuie sa lucram.Trebuie numai sa va cercetati cu mai multa atentie faptele voastre, timp de o zi sau o jumatate de zi, si veti vedea ca faceti totul singuri si faceti pentru ca asa voiti.Cine v-a adus in Visa[pustia unde se afla preasfintitul]?V-a adus cineva legati ori singuri v-ati hotarat si ati venit?Ceea ce numiti constrangere este indemnul fara de care faptele libere nu pot fi savarsite.Insa indemnul nu este necesitatea de a lucra, ci propunerea de a lucra.Fapta este propusa, sufletul chibzuieste daca sa o faca sau nu si hotaraste.Nimeni nu poate constrange sufletul sa ia aceasta hotarare.Singur hotarasete.Aici nici puterea lui Dumnezeu nu intervine si prin nici un semn nu leaga libertatea sufletului.
Protoparintii au cazut...De ce?Au gasit ca este mai bine sa nu implineasca porunca si au incalcat-o.Sarpele a propus.Eva a chibzuit si a gasit ca nu propune ceva rau si potrivit acestei judecati a hotarat sa rupa fructul si sa guste din el.Nimeni nu a constrans-o sa ia aceasta hotarare.
La fel au facut si duhurile;au cazut, desigur, in urma judecatii si a hotararii personale potrivit careia era mai bine sa nu-L asculte pe Dumnezeu, ci sa traiasca dupa priceperea lor.Au judecat asa si au cazut de la Dumnezeu.Nimeni nu i-a constrans sa ia aceasta hotarare.
Si asa face fiecare suflet.Indemnuri pot exista multe si foarte puternice, dar hotararea intotdeauna depinde de vointa sufletului.El poate hotari si impotriva tuturor indemnurilor oricat de puternice ar fi ele.Luati-ii ca exemplu pe mucenici.Inaintea lor se aflau instrumentele de tortura, li se fagaduia o viata linistita, uneori stateau de o parte si de cealalta mama si tatal si incercau sa-i convinga sa arunce putina tamaie in jaratec inaintea idolilor, alteori, in afara de acestia, stateau alaturi si sotia cea tanara si draga si inca copilul.Cate constrangeri! Iar mucenicul hotara cu totul impotriva lor.Nu era el liber?! Asadar, cine cade - cade din proprie decizie.
Intelegand, astfel, ca hotararea libera intotdeauna depinde de noi, trebuie sa retineti ca atotcunoasterea lui Dumnezeu nu are influienta hotaratoare asupra ei.Iar aceasta problema a fost rezolvata de mult si in chip foarte multumitor.Anume:Dumnezeu prevede hotararile noastre libere.Aceste hotarari alcatuiesc obiectul atotcunoasterii si il alcatuiesc in felul in care se prezinta - anume, ca hatarari libere.Dumnezeu nu tot ceea ce prevede hotaraste.Teologii deosebesc in Dumnezeu hotararea si ingaduinta.Ceea ce hotaraste Dumnezeu, aceea se si intampla, dupa cum hotaraste El, iar ceea ce ingaduie, aceea poate nici sa nu se intample, chiar daca Dumnezeu prevede ca se va intampla ceva.
Asa a fost caderea protoparintilor si a duhurilor.Ei au cazut in mod liber, chiar daca Dumnezeu a prevazut acest lucru.Din partea lui Dumnezeu s-a facut totul pentru ca ei sa nu cada.
Protoparintilor li s-a spus clar: sa nu mancati.Si urmarile au aratat ca nu au ascultat.Cam asa trebuie sa gandim si despre duhurile cazute.
Nu au ascultat - cine este vinovat? Pentru ce a ingaduit Dumnezeu acest lucru? Pentru ca altfel ar fi trebuit sa ia libertatea sau sa nimiceasca in lume faptura cea libera.Insa fara aceasta lumea ar fi fost mult mai prejos decat este acum.Si Dumnezeu i-a ingaduit sa cada, oranduind chipul ridicarii din cadere.Noi mergem spre ridicare pe calea luptei cu lucrurile potrivnice.Asa este legea! Si toti cei care o urmeaza sunt incununati de succes.
- Oricat de puternice ar fi convingerile, toata hotararea lucrurilor ii apartine persoanei care actioneaza si fiecare simte momentul cand rosteste inlauntru: trebuie sa fac asta si asta.Tocmai in aceasta consta esenta libertatii.Si nici o putere nu o poate scoate din suflet.
- Daca omul voieste de unul singur sa se lase in voia lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu incepe cu harul Sau sa lucreze in el.Daca totul ar depinde de Dumnezeu, intr-o clipa toti ar deveni sfinti.Un singur semn de la Dumnezeu - si toti s-ar schimba.Insa legea este asa incat omul trebuie sa vrea si sa caute singur - si atunci harul nu-l va mai lepada, numai sa-i ramana devotat.
- Atacati libertatea, zicand:parca totul este oranduit in asa fel incat vrem, nu vrem, trebuie sa lucram.Trebuie numai sa va cercetati cu mai multa atentie faptele voastre, timp de o zi sau o jumatate de zi, si veti vedea ca faceti totul singuri si faceti pentru ca asa voiti.Cine v-a adus in Visa[pustia unde se afla preasfintitul]?V-a adus cineva legati ori singuri v-ati hotarat si ati venit?Ceea ce numiti constrangere este indemnul fara de care faptele libere nu pot fi savarsite.Insa indemnul nu este necesitatea de a lucra, ci propunerea de a lucra.Fapta este propusa, sufletul chibzuieste daca sa o faca sau nu si hotaraste.Nimeni nu poate constrange sufletul sa ia aceasta hotarare.Singur hotarasete.Aici nici puterea lui Dumnezeu nu intervine si prin nici un semn nu leaga libertatea sufletului.
Protoparintii au cazut...De ce?Au gasit ca este mai bine sa nu implineasca porunca si au incalcat-o.Sarpele a propus.Eva a chibzuit si a gasit ca nu propune ceva rau si potrivit acestei judecati a hotarat sa rupa fructul si sa guste din el.Nimeni nu a constrans-o sa ia aceasta hotarare.
La fel au facut si duhurile;au cazut, desigur, in urma judecatii si a hotararii personale potrivit careia era mai bine sa nu-L asculte pe Dumnezeu, ci sa traiasca dupa priceperea lor.Au judecat asa si au cazut de la Dumnezeu.Nimeni nu i-a constrans sa ia aceasta hotarare.
Si asa face fiecare suflet.Indemnuri pot exista multe si foarte puternice, dar hotararea intotdeauna depinde de vointa sufletului.El poate hotari si impotriva tuturor indemnurilor oricat de puternice ar fi ele.Luati-ii ca exemplu pe mucenici.Inaintea lor se aflau instrumentele de tortura, li se fagaduia o viata linistita, uneori stateau de o parte si de cealalta mama si tatal si incercau sa-i convinga sa arunce putina tamaie in jaratec inaintea idolilor, alteori, in afara de acestia, stateau alaturi si sotia cea tanara si draga si inca copilul.Cate constrangeri! Iar mucenicul hotara cu totul impotriva lor.Nu era el liber?! Asadar, cine cade - cade din proprie decizie.
Intelegand, astfel, ca hotararea libera intotdeauna depinde de noi, trebuie sa retineti ca atotcunoasterea lui Dumnezeu nu are influienta hotaratoare asupra ei.Iar aceasta problema a fost rezolvata de mult si in chip foarte multumitor.Anume:Dumnezeu prevede hotararile noastre libere.Aceste hotarari alcatuiesc obiectul atotcunoasterii si il alcatuiesc in felul in care se prezinta - anume, ca hatarari libere.Dumnezeu nu tot ceea ce prevede hotaraste.Teologii deosebesc in Dumnezeu hotararea si ingaduinta.Ceea ce hotaraste Dumnezeu, aceea se si intampla, dupa cum hotaraste El, iar ceea ce ingaduie, aceea poate nici sa nu se intample, chiar daca Dumnezeu prevede ca se va intampla ceva.
Asa a fost caderea protoparintilor si a duhurilor.Ei au cazut in mod liber, chiar daca Dumnezeu a prevazut acest lucru.Din partea lui Dumnezeu s-a facut totul pentru ca ei sa nu cada.
Protoparintilor li s-a spus clar: sa nu mancati.Si urmarile au aratat ca nu au ascultat.Cam asa trebuie sa gandim si despre duhurile cazute.
Nu au ascultat - cine este vinovat? Pentru ce a ingaduit Dumnezeu acest lucru? Pentru ca altfel ar fi trebuit sa ia libertatea sau sa nimiceasca in lume faptura cea libera.Insa fara aceasta lumea ar fi fost mult mai prejos decat este acum.Si Dumnezeu i-a ingaduit sa cada, oranduind chipul ridicarii din cadere.Noi mergem spre ridicare pe calea luptei cu lucrurile potrivnice.Asa este legea! Si toti cei care o urmeaza sunt incununati de succes.
- Oricat de puternice ar fi convingerile, toata hotararea lucrurilor ii apartine persoanei care actioneaza si fiecare simte momentul cand rosteste inlauntru: trebuie sa fac asta si asta.Tocmai in aceasta consta esenta libertatii.Si nici o putere nu o poate scoate din suflet.
- Daca omul voieste de unul singur sa se lase in voia lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu incepe cu harul Sau sa lucreze in el.Daca totul ar depinde de Dumnezeu, intr-o clipa toti ar deveni sfinti.Un singur semn de la Dumnezeu - si toti s-ar schimba.Insa legea este asa incat omul trebuie sa vrea si sa caute singur - si atunci harul nu-l va mai lepada, numai sa-i ramana devotat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu