Sfantul Ierarh Nectarie

Martirii Neamului - Constantin Oprisan (Autor: Diana Crainiceanu )

Desi regimul comunist a incercat sa-i reduca la tacere, sa-i afunde in necunoscut, Martirii Neamului tasnesc in constiintele noastre prin minunile pe care le savarsesc in ultimul timp,  tot mai des... Moastele sfintilor de la Aiud izvorasc rauri de mir, si de vindecari, pentru neputintele noastre trupesti si sufletesti... Alaturi de mucenicii Aiudului, vegheaza din ceruri, asupra noastra, sufletele tuturor martirilor ucisi la Pitesti, Gherla, Jilava, Canal, Tg. Ocna, sufletele cele mai curate pe care Neamul le-a daruit, ca jerfa de ispasire.

Printre ei, a stralucit una din cele mai luminoase figuri a tineretului legionar intemnitat: Constantin Oprisan. Nascut in anul 1921, in judetul Bacau, a facut parte din Legiune inca dinaintea anului 1940, unde a avut functii administrative. Dupa lovitura de stat din anul 1941, C. Oprisan a ajuns in Germania, unde a fost internat in lagarul de exterminare Buchenwald, de unde, scapand cu viata in urma bombardamentului aliatilor, impreuna cu cativa camarazi, reuseste in anul 1945 sa  treaca granita Ungariei clandestin si sa revina in tara. 
In anul 1948, detinand functia de sef al Fratiilor de Cruce din intreaga tara,  este arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica. Inchis initial la Jilava, este mutat ulterior la Pitesti ( unde va trece prin iadul demascarilor conduse de Turcanu) , apoi la Gherla, si din nou la Jilava, de unde va pleca in Imparatia Cerurilor in anul 1958.
Personalitatea lui Oprisan ne este revelata de cei care l-au cunoscut indeaproape, printre care preotii marturisitori Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dumitru Bordeianu, N. Popa, Eugen Magirescu.
Acestia ni-l descriu ca pe un geniu, un om de o complexitate covarsitoare, in mintea caruia filosofia, matematica si logica se imbinau armonios cu poezia si trairea religioasa. Dupa supliciile indurate in camera 4 Spital, la Pitesti, se imbolnaveste de TBC.
"A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bataie pentru fiecare tanar legionar, cu un eroism de durata, neegalat". (D. Bordeianu- Marturisiri din mlastina disperarii)
"Pe Costache Oprisan l-au chinuit ca pe Hristos, saptamani de-a randul, obligandu-i pe toti cei ce au fost oarecand in subordinea lui si care il divinizau, caci el chiar merita aceasta, sa-l bata, sa-l scuipe, sa-l chinuie si sa spuna minciuni despre el, sa se dezica, sa-si denigreze ideile si sa declare ca a fost un farsor.
L-am vazut odata, cand ne-au scos la aer. Isi daduse camasa jos, si spinarea lui toata era zebrata in forme regulate, ca si cum at fi fost jupuit de viu, ars cu foc sau bici, rastignit, stie Dumnezeu!" * (Eugen Magirescu - Moara dracilor)
Suferintele traite in inchisoare i-au slabit si imbolnavit trupul - fostii colegi de celula marturisesc cum ca ajunsese piele si os, iar musculatura se atrofiase cu totul - dar sufletul sau s-a curatat si s-a adancit in cunoasterea lui Dumnezeu... Dupa ani de suferinta, transfigurat, scrie versuri de o impresionanta adancime:

"Si cad, plangandu-mi vina, pe bratele luminii, 
Ci poarta-ti suferinta, prin ea te-ai mantuit!
Obrazul I se pleaca, si simt pe fata spinii,
Si ploua Harul pacii, pe sufletu-mi smerit..." *   (Intalnirea cu Iisus)

Intr-unul din interviurile acordate, pr. Ghe. Calciu-Dumitreasa marturiseste despre maturitatea duhovniceasca la care ajunsese prietenul sau, Costache:

"Era complet dedicat omului. (...)
El era ca un sfant.Era pentru prima data cand intram in contact cu un astfel de om.
El nu vorbea mult (...) Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant - numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. (...) Puteam citi in ochii sai lumina spirituala si dragoste. Fata lui era ca o revarsare de dragoste" * (6 noiembrie 1996-California)

In urma acestor marturisiri, consemnate in revista The Orthodox Word - revista bilunara a calugarilor ortodocsi din Platina, California, numele si viata martirului au devenit cunoscute pe continentul american. Monahii ortodocsi din America i-au adaugat fotografia alaturi de icoanele sfintilor, cinstindu-i suferintele indurate pentru credinta in Hristos...
Inca de la inceputul detentiei, Oprisan si-a avertizat camarazii, intuind ca va fi una din cele mai grele batalii de ordin spiritual pe care le vor avea de purtat cu fiara comunista. A realizat ca se vor folosi cele mai violente metode pentru a distruge din sufletele tinerilor legionari credinta, unirea, fratia si camaraderia. Cuvintele de imbarbatare adresate lor, dezvaluie dimensiunea sufleteasca a martirului: "Fiti pregatiti pentru lupta care se va da in mlastina disperarii. Fiecare va iesi, din inclestarea acestei lupte singur, neajutat decat de mila lui Dumnezeu si de ce are mai bun in el. Lupta va fi de lunga durata, si cine va avea tarie si rabdare - convins fiind ca ea este dreapta - se va prabusi, si iar se va ridica! Astfel ca nu ne mai ramane decat sa ne ascutim sabiile duhovnicesti ale dragostei, ale unirii si ale camaraderiei" (D. Bordeianu - Marturisiri din mlastina disperarii)
Iar dupa lunga sa suferinta, inainte de a muri, a spus: "Voi muri, dar ma voi ruga lui Dumnezeu pentru voi". Fie ca rugaciunile lui sa ne insoteasca pretutindeni. Fie ca pilda jerfei lui sa ne intareasca sufletele in credinta. Fie ca sangele lui, varsat ca jertfa pe altarul Neamului, sa aduca roade. Fie ca Dumnezeu sa-l proslaveasca impreuna cu sfintii sai.
Martirii ne vegheaza din ceruri... pentru rugaciunile lor, Doamne, Iisuse Hristoase, mantuieste-ne pe noi!

http://www.joomlatune.com" target="_blank" title="JComments