Sfantul Ierarh Nectarie

CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI

Un creştin odinioară Tot se căina mereu: Grea mai este Crucea asta Ce mi-a dat-o Dumnezeu. Cum o dau nu-mi iese bine De necazuri nu mai scap Şi muncesc din greu ca boul Până cad lângă proţap! Iaca alţii sunt mai leneşi şi trăiesc mai în belşug Numai mie (vorba ceea) “boii nu-mi mai trag la jug”. Şi ofta creştinul nostru şi mereu era cârtind Nimeni nu putea odată să-l audă mulţumind. Însă Cel de sus Părinte, care ajută pe mişel Căutând din cele sfinte, cercetatu-l-au pe el: A trimis la el un înger Noaptea când dormea trudit Şi luând pe om de mână L-a urcat pe deal la Schit. Se făcea că este ziuă Şi erau numai ei doi Între nişte Cruci frumoase Felurite după soi. Unele erau de aur, Altele de fier şi lemn, De argint şi de aramă, Fiecare cu un semn. Zice îngerul atuncea: “Ia-ţi o Cruce care vrei Numai potriveşte-o bine şi te-ntoarce la bordei”. Lacom el apucă-n grabă, cea de aur mai întâi Încercând s-o tăbârcească pe voinici umerii săi. Dar nu-i chip ca s-o urnească şi privind la ea cu jind Se pogoară mai la vale, la o Cruce de argint.

De prea multă strălucire Nu te poţi uita la ea, Dar voind el s-o ridice Vede că-i grozav de grea. Se mai uită, iar încearcă Până ce îşi ia de seamă Să-şi aleagă altă Cruce, Tot frumoasă, de aramă. Dar în ciuda lui şi aceea pentru dânsul este grea Cea de marmoră mai tare, cea de fier cam tot aşa. Lângă ele, mai la vale, vede sub un copăcel, Cruce de stejar uşoară, numai bună pentru el. O ridică deci şi pleacă, Iară îngerul pe drum Îl întreabă pentru Cruce, dacă-i mulţumit acum. Slavă Domnului, răspunde, Tare-s mulţumit cu ea, Căci din toate numai asta Este după vlaga mea! Îngerul atunci îi zice: Omule nemulţumit, Pentru Crucea vieţii tale Totdeauna ai cârtit! Astăzi te-am adus anume Ca să-ţi fie ţie semn Că nici una nu poţi duce Decât Crucea cea de lemn. Asta este “Crucea vieţii” dată ţie de când eşti Deci lui Dumnezeu dă slavă şi de-acum să nu cârteşti. Cele de metaluri scumpe sunt a oamenilor sfinţi Care sufăr pân’la sânge, întru grele nevoinţi. Iară tu cu sărăcia lesne te vei mântui, Dacă vei păzi credinţa şi răbdând vei mulţumi!