Sfantul Ierarh Nectarie

O saptamana binecuvantata de Dmnezeu si Maicuta Domnului!

Psalmul pastorului 22 



Este psalmul cel mai plin de încredere, cel mai plin de înăltare, este psalmul bucuriei, al optimismului. Psalmistul îsi exprimă bucuria de a-L avea pe Dumnezeu aproape, si zice: „Domnul este păstorul meu si nimic nu-mi lipseste". Îl compară pe Dumnezeu cu un păstor de oi, cu un cioban, si spune, plin de încredere, că „Domnul este păstorul meu" si, pentru că este păstorul meu, „nimic nu-mi lipseste". 

Face apoi o comparatie între oile păstorite de un păstor bun si încrederea, bucuria pe care o dă Dumnezeu celui care-I slujeste: „La păsuni bune mă sălăsluieste si mă povătuieste la ape line". Păsunea si apa sunt două lucruri de căpetenie pe care le urmăreste păstorul pentru oile sale. Comparativ vorbind, Dumnezeu ne dă toate cele de trebuintă, exprimate în psalmul acesta prin păsunea cea bună si prin apa limpede. 

„Sufletul mi-l întăreste pentru numele Său si pe cărările dreptătii mă povătuieste". Psalmistul vorbeste acum despre el, despre unul care are suflet si care este mai presus decât oile cele necuvântătoare; „sufletul mi-l povătuieste, mi-l întăreste", adică Dumnezeu se preocupă nu numai de cele trebuitoare pentru viata fizică, ci se preocupă si de cele necesare vietii sufletesti, pentru că omul este fiintă cu suflet si are trebuinte mai presus de ale celor necuvântătoare. 

Siguranta că Dumnezeu este cu noi si că ne dăruieste toate cele de trebuintă este dusă până la aceea că se nimiceste orice temere: „De-as umbla pe valea umbrei mortii (de-as fi pândit de moarte), de rele nu m-as teme, căci Tu cu mine esti". Încredin-tarea prezentei lui Dumnezeu ne face hotărâti împotriva tuturor celor negative si, orice s-ar întâmpla, chiar de-am fi pânditi de moarte, având încredintarea si fiind pătrunsi de adevărul că Dumnezeu este cu noi, n-avem nici un fel de teamă. 

„Toiagul Tău si varga Ta, acestea sunt mângâierea mea". În cuvintele acestea, Psalmistul vrea să spună că Dumnezeu, în grija Sa pentru mântuirea noastră, pentru binele nostru, ne poate trimite si necazuri, dar si în cazul când am avea necazuri, avem totusi mângâiere din constiinta că necazurile ne vin ca din mâna lui Dumnezeu, pentru folosul nostru. 

„Tu-mi gătesti masă înaintea vrăjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu si cupa mi-e plină rasă". În aceste cuvinte arată belsugul bunătătilor lui Dumnezeu revărsate peste cei credinciosi, chiar în fata unor lucruri care ar inspira teama, chiar în fata vrăjmasilor. În fata vrăjmasilor avem belsug. Ne găteste Dumnezeu masă înaintea vrăjmasilor: „Tu-mi gătesti masă înaintea vrăjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu", adică îmi dai si cele care nu sunt de absolută trebuintă, îmi dai mai mult de cât as cere, de cât mi-ar trebui. „Cu untdelemn ungi capul meu" – cu untdelemnul cunostintei, „si cupa e plină rasă", adică nu există nici un fel de lipsă în legătura aceasta cu Dumnezeu, în belsugul pe care îl dă Dumnezeu. 

„Mila Ta, Doamne, să mă însotească în toate zilele vietii mele, ca să locuiesc zile multe în casa Domnului Dumnezeului meu". Este o rugăciune către Dumnezeu cel milostiv, Care ne cuprinde cu mila Sa, si avem încredintarea că Dumnezeu ne însoteste în toate zilele vietii noastre: „Mila Ta, Doamne, să mă însotească în toate zilele vietii mele, ca să locuiesc zile multe în casa Domnului Dumnezeului meu". 

Este cel mai senin psalm, un psalm al bucuriei, un psalm al încrederii, al încredintării. Noi repetăm niste gânduri ale altora si nu ajungem să le simtim pentru noi însine, pentru viata noastră. Umblăm după cantitate si nu suntem atenti la calitate. 

În Filocalia, vol. IV, se spune, că ucenicul l-a întrebat pe avva Filimon de ce citeste mai ales din Psaltire? Cuviosul Filimon a zis: „Frate, atâta bucurie am în sufletul meu din cuvintele psalmilor, ca si cum eu însumi i-as fi făcut". 

Să ne ajute bunul Dumnezeu să avem si noi constiinta că Psalmul 22 este psalmul nostru, psalmul pe care noi însine l-am făcut, psalmul în care ne revărsăm cel mai bine, în care ne ară-tăm cel mai bine încredintarea prezentei lui Dumnezeu în viata noastră, în care ne arătăm cel mai bine bucuria de prezenta lui Dumnezeu, în care se manifestă cel mai mult si cel mai bine multumirea si împlinirea sufletului nostru. 

Înaintea bunului Dumnezeu să ne facem mai buni, pentru că bunătatea cea mai multă se realizează în linistea sufletului. În linistea sufletului se realizează bucuria, se realizează constiinta prezentei lui Dumnezeu. Si unde este Dumnezeu cu darul Său, acolo nici un lucru nu este greu. Amin! 
Doamne ajuta!

 

 

Rugăciunea lui Antioh Monahul



Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihna trupului şi a sufletului; şi ne păzeşte de somnul cel întunecat al păcatului şi de toată patima cea întunecată şi de noapte a plăcerilor. 
Linişteşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile celui rău, cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug; zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc adoarme-l. 
Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, gând curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei netulburat. 
Scoală-ne în vremea rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale şi aducerea aminte de judecăţile Tale întru noi neîntreruptă avându-o. 
Cuvântare de preamărire toată noaptea ne dăruieşte, ca să lăudăm şi să binecuvântăm şi să preamărim preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preamărită, pururea Fecioară, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi roagă-l să mântuiască, pentru tine, sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Spirit, Treime Sfântă, mărire Ţie.
Toată nădejdea întru tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Pe cei ce ne urăsc şi ne fac strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţa veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă cercetează-i şi vindecare le dăruieşte. Pe cei de pe mare cârmuieşte-i. Cu cei călători împreună călătoreşte. Celor ce slujesc nouă şi se îndură de noi, iertare de păcate le dăruieşte. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mila Ta. Pomeneşte, Doamne, pe părinţii şi fraţii noştri cei mai înainte adormiţi şi-i odihneşte unde priveghează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei robiţi, şi-i scapă de orice ispită. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc prinoase şi fac bine în sfintele tale Biserici, şi dăruieşte-le lor cererile cele către mântuire şi viaţa cea veşnică. Pomeneşte-ne, Doamne şi pe noi umiliţii şi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne ajuta!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh !



Doamne Dumnezeule, Cel în Prea Sfânta Treime slăvit, miluieşte cu Mila Ta cea fără de sfârşit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe cei întemniţaţi, pe cei flămânzi, pe cei însetaţi, pe ce goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiţi, pe cei ocărâţi, pe cei prigoniţi din pricina Ta, pe cei rătăciţi, pe cei căzuţi, pe cei părăsiţi, pe cei învăluiţi în primejdii, pe cei ce Te caută şi pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriţi, pe cei nepricepuţi, pe cei neputincioşi, pe cei uitaţi, pe cei robiţi, pe cei lipsiţi de răbdare, pe cei deznădăjduiţi, pe cei ce plâng, pe cei osteniţi, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduţi, pe cei împovăraţi, pe cei zdrobiţi cu inima, pe cei atacaţi sau stăpâniţi de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte şi pe cei ce se însănătoşesc, pe cei descumpăniţi, pe cei aflaţi în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieţii lor, pe cei legaţi, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăşi durerile străine, pe cei ce iubesc şi pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiţi, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămisliţi în fărădelegi şi născuţi în păcate, pe cei obosiţi de mâhnire şi întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiţi, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiţi în mijlocul lumii, pe cei izgoniţi, pe părinţii fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiţi, pe cei dispreţuiţi, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiţi, pe cei asupriţi în judecăţi, pe cei ce sunt căzuţi în datorii grele, pe cei ce vin la tine în întâiul şi în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădaţi, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînţelepţi, pe cei împovăraţi de griji şi de păcate, pe cei ce-şi poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în faţa Ta, pe cei ce slăbesc în credinţă, pe cei încercaţi, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învaţă, pe cei supăraţi de farmece sau cuprinşi de năluciri, pe cei înviforaţi, pe cei descumpăniţi, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinţei, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă şi Te preaînalţă întru toţi vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii şi în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, pe cei ce pentru dreptate sunt prigoniţi, pe cei pe care nu-i iubeşte nimeni, pe cei ce ne iubesc şi pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.
Asemenea Doamne, miluieşte-i şi pe cei care-i cercetează şi-i miluiesc pe aceştia toţi. Întăreşte-i, vindecă-i, ridică-i, ocroteşte-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Prea Sfintei Treimi, binecuvintează-i şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel sfânt. Miluieşte-i, binecuvântează-i şi-i pomeneşte întru împărăţia Ta şi pe vrăjmaşii noştri, şi îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.
Doamne miluieşte şi ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În această rugăciune pustnicească, plină de-o iubire creştină nebiruită pentru întreaga zidire, noi păcătoşii, talpa şi prostimea ţării, care purtăm grele poveri, nu doar din pricina păcatelor noastre, ci şi din pricina unor abuzuri (ne)omeneşti cumplite (poverile acestea nefiind atinse nici măcar cu degetul de către fariseii şi mai-marii zilelor noastre) i-am pomeni statornic şi pe toţi cei ce s-au căţărat în dregătorii înalte şi foarte înalte, sacerdotale sau laice, din slavă deşartă şi părere de sine, dar nu sunt în stare să facă faţă responsabilităţilor ce le revin, în mod smerit, moral, jertfitor şi folositor celorlaţi, pentru că nu au fost chemaţi de Sus la acele dregătorii, ci le-au dorit ei cu orice preţ; pe toţi cei lepădaţi, neştiuţi sau pentru care nu se roagă nimeni, numiţi de Însuşi Mântuitorul „cei mici ai Mei”; pe toţi cei care nu-şi plătesc lucrătorii, ba chiar le fură cu cruzime şi fără urmă de ruşine plata muncii lor şi, mai cu seamă, pe toţi cei care uneltesc premeditat şi necontenit, prin bicisnice unghere antitrinitare şi hidoase sălaşuri idoleşti, împotriva Adevărului, a sufletelor noastre şi a sufletelor lor, dar şi pe toţi cei care strică aşezămintele monahale şi bisericeşti, călcând dintr-o trufie nebună Poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfânta Predanie şi Sfintele Canoane ale sfinţilor, numind răul, bine şi binele, rău. Amin.
(din Axa - testamentul-sfantului-cuvios-vasile-de-la-manastirea-poiana-marului)




 

 

Un om dormea în coliba lui, când dintr-o dată, ăntr-o noapte, camera s-a umplut de Lumină și I-a apărut Dumnezeu.

Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut. Mulți ani a muncit din greu, de la rasăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclinitit.

În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai când bărbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis să-și facă apariția în gândurile plicitisite ale acestuia :

- De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit.

Așa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.

“Adversarul” i-a spus:

- De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine. Bărbatul ostenit tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-și spună păsul lui Domnului.

- Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acuma, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce am eșuat?

Domnul i-a răspuns înțelegător:

- Prietene, când ți-am cerut să-mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști. Sarcina ta era doar să împingi. Și acum vii la Mine obosit spunând că ai eșuat. Dar chiar asta e realitatea ? Privește la tine… Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit solide și puternice. Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai.

Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea. Ceea ce ai și făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca. Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendința să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simplă ascultare și încredere în El. Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Dumnezeu este cel care îi mută din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”
de Arsenie Boca