Sfantul Ierarh Nectarie

PILDE DIN PATERICUL EGIPTEAN – 2

Posted on 1 august 2012by cristi r

“A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc. Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.

Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie si daca ii venea gand sa se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia lui, caci nu avea ceva din lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care despica smicelele de finic, caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru hrana lui.

A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu pocainta. Iar el, dupa ce l-a sfatuit cu multe cuvante, a zis catre dansul : spune-mi, iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos si o port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina, lui Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?

Zis-a avva Xantie : talharul pe Cruce era si dintr-un cuvant s-a indreptat. Si Iuda cu apostolii era impreuna numarat si intr-o noapte a prapadit toata osteneala si s-a pogorat din ceruri in iad. Drept aceea, nimeni facand bine, sa nu se faleasca, caci toti cei ce s-au nadajduit in sinesi, au cazut.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult este. Si a adaugat : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.

A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia intr-insa se afla.

Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru este insa sa le stai impotriva.

Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti, caci cand este omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat, care sta deasupra unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il arunca lesne jos, iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat care este departe de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce jos, pana cand il trage si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui ajutor.

A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra

Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de Dumnezeu.

Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.

Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati, se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau ? Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele ? I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste. Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand : plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a tacea ? I-a raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face si cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.

A mai zis: “Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta”. Fratele a intrebat: “Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?”. Batranul a zis: “Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui”.

A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele – caci multe sunt – si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

Zis-a avva Teodor al Fermii: alta fapta buna nu este decat nedefaimarea.

Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand: spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis batranul: sezi in chilia ta si de-ti este foame, mananca, iar de ti-e sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti!

Zis-a maica Theodora: Bine este a ne linisti, caci barbatul intelept liniste aduce. Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri, apoi ingreuneaza si trupul cu boli, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica: sunt slab si nu imi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Ca era un calugar si cand venea vremea sa-si faca pravila, il apuca raceala si fierbinteala, si capul tare i se supara. Si asa isi zicea lui-si: iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu mor si sa imi fac pravila. Si dupa ce inceta pravila, incetau si frigurile. Si iarasi cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa a biruit pe vicleanul.

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul:nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti – Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

A zis iarasi: dorind sa te rogi cum se cuvine, sa nu mahnesti vreun suflet. Iar de nu, in zadar te rogi.

Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.

Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe: Care este calea care duce la smerenie? zis-a batranul: calea smereniei aceasta este: infranarea si rugaciunea si a te avea pe tine dedesubtul a toata zidirea.

Zicea de multe ori avva Pimen: nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.

Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand: M-a parasit Dumnezeu si nu m-a cercetat.

Odata preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinta bisericeasca. Dupa ce s-a intors si a venit la Schit, il intrebau fratii zicand: Cum ai umblat, avvo? Ce ai vazut in oras? Raspuns-a lor: Eu fratilor, alta fata nu am vazut in cetate, decat pe arhiepiscopul. Iar ei, auzind aceasta, se minunau si, dupa acest cuvant al lui, au inceput toti fratii foarte tare a pazi acest obicei, adica a-si pazi ochii lor de vederile nefolositoare.

A mai zis avva Isidor preotul: daca va nevoiti postind dupa randuieli nu va ingamfati. Daca va infumurati cu asta, mai bine mancati carne. Caci e mai bine omul sa manance carne, decat sa se mandreasca si sa se faleasca.

A mai spus avva Macarie: daca ti se face dispretul ca lauda si saracia ca averea, si lipsa ca belsugul, nu vei muri. Ca e cu neputinta ca cel care crede bine si lucreaza cu evlavie sa cada in necuratia patimilor si in ratacirea demonilor

Un iubitor de Hristos, mergand pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si, facandu-i-se mila de dansul, i-a daruit lui haina sa. Iar saracul ducandu-se, a vandut-o. Iar acela instiintandu-se de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare, Hristos a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o a zis:” Nu te scarbi, ca iata, port ceea ce Mi-ai dat!”

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu? A zis batranul: dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenilor sa faca aceasta, nu mai vartos va face? Caci a poruncit lui Petru, zicand: Iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau!

Un frate s-a dus la avva Silvan, pe muntele Sinai si, vazandu-i pe fratii de acolo lucrand, i-a zis batranului: “Nu lucrati pentru hrana pieritoare, caci Maria si-a ales partea buna“. Batranul ii zice ucenicului sau: “Zaharia, da fratelui o carte si pune-l in chilie fara nimic altceva”. Pe la ceasul al noualea, fratele a inceput sa traga cu ochiul spre usa, daca nu trimit pe cineva sa-l cheme la masa. Dar cum nimeni nu l-a chemat, s-a sculat si a venit sa-l intrebe pe batran: “Avva, fratii n-au mancat astazi?”. Batranul ii zice: “Ba da”. Fratele: “Si de ce nu m-ati chemat si pe mine?”. Batranul: “Fiindca tu esti un induhovnicit, nu ai nevoie de mancarea asta [pieritoare]. Noi, oameni trupesti fiind, vrem sa mancam si de aceea lucram. Tu ti-ai ales partea buna, citind toata ziua si nepoftind hrana trupeasca”. Cand a auzit aceasta fratele s-a inchinat si a zis: “Iarta-ma, avva”. Batranul ii zice: “Maria are neaparat nevoie de Marta, caci datorita Martei este laudata si Maria”.

Zis-a avva Antonie: parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore, vindeca-te mai intai pe tine.

Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor: pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.

Spuneau unii despre avva Macarie Egipteanul, ca suindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand: Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot! Si indata s-a aflat langa rau.

Odata un pescar a mers la Cuviosul Parinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, si i-a dus peste proaspat pentru hramul chiliei lui. Deoarece era Duminica, Staretul l-a întrebat cu uimire pe pescar când i-a prins.
- Azi dimineata, a raspuns acela. Sunt foarte proaspeti.
Atunci parintele Mina i-a spus:
- Fiule, nu îi pot cumpara, caci sunt afurisiti deoarece i-ai prins Duminica.
Dar pescarul nu putea sa priceapa aceasta. Atunci Staretul i-a spus:
- Vrei sa te încredintezi de aceasta? Da un peste la pisica si vei vedea de îl va mânca.
Intr-adevar, pisica n-a mâncat pestele, ci s-a scârbit de el. Asta, fireste, l-a cutremurat pe pescar si de atunci înainte cinstea Duminicile si sarbatorile.
Parintele Mina era foarte calugaros si se distingea prin evlavie si nevointa.
Mânca odata pe zi, dupa ceasul al noulea (ora trei dupa amiaza) mâncare fara untdelemn. Asadar, era firesc sa se salasluiasca în el harul dumnezeiesc, de vreme ce era si foarte smerit.

Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand: cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea: pustnicul! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand: acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis: pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand: iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut! Si au zis parintii ei: nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i: vinde-le si le da femeii mele sa manance! Si ziceam in gandul meu: Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasă să nască, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu năstea. Si i-au zis ei: ce este aceasta? Iar ea a zis: eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cel ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul, ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand catre el: ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar el auzind, a zis: sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis: parinte, roaga-te pentru noi!

Se spune că odată, doi călugări au vrut să treacă peste un râu nu prea adânc, dar peste care nu se afla nici un pod. Pe mal, o tânără fată nu îndrăznea să se încumete în lupta cu apa. Văzând-o, unul dintre călugări a luat-o în braţe, a trecut-o pe celălalt mal, apoi şi-a văzut mai departe de drum.
Cel de-al doilea călugăr nu i-a spus nimic, dar spre seară, când au ajuns, în sfârşit, între zidurile mânăstirii, a răbufnit:
– Cum este posibil să ridici în braţe o fată, când noi, călugării, nu avem voie nici măcar să le privim?
Liniştit, celălalt i-a răspuns:
– Eu am lăsat fata acolo, tu, însă, o mai porţi şi acum cu tine …

“Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.” – părintele Paisie Olaru

Spunea un batran, ca era un frate care traia in liniste si tacere in chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani. Dupa aceea, intr-una din zile, i-a venit o umilinta si un gand ca sa iasa si sa mearga in pustie, sa petreaca in liniste fara de galceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult.
Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga in pustie. Mergand spre pustie, l-a intalnit avva Isac, care l-a intrebat, zicand : unde mergi, fiule ? Fratele i-a raspuns : douazeci de ani sunt de cand pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si invataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa incep si eu lucrul, poruncile si invataturile pe care le-am citit. Batranul facand rugaciune l-a blagoslovit, zicand : Domnul Dumnezeu sa te blagosloveasca, fiule, sa te indrepteze si sa te povatuiasca, ca sa mergi si pe urma sfintilor parinti la calea mantuirii !

Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si nu graiesc, nici vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt tacuti pentru lauda si slava omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru Dumnezeu si aceasta este cu adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.

Inca ne spunea noua si aceasta, zicand : intr-una din zile, ne citeam noi pravila dupa obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit si am sarit un cuvant dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba, mi-a zis batranul : eu, fiule, cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa umble mintea si gandul meu incoace si incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand citeai psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi ? Nu stii, ca in vremea cand iti faci rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti ?

Zis-a un batran : fratilor, imbuibarea pantecelui este maica curviei, iar postul si infranarea este bogatia sufletului, deci aceasta sa ne silim sa o castigm cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si de lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor.

Zis-a iarasi : fiilor, trebuie ca noi mai mult cu cuvintele cele dumnezeiesti sa ne hranim si cu invataturile sfintilor parinti sa praznuim, nu numai pantecele sa-l hranim si sa-l saturam si de suflet sa nu purtam grija, ci duhovniceste sa praznuim veselindu-ne.

Zis-a un batran oarecare, ucenicului sau, invatandu-l : fiule, pazindu-te, poarta grija ca niciodata sa nu iasa cuvant rau si necuvios din gura ta.

Un frate a zis lui avva Antonie : Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul : nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu