RABDAREA SI . . . IERTAREA !
Rabdarea... Un cuvânt banal pe care multi îl ignora, din cauza simplitatii. La ce poate fi buna rabdarea? Este, cred, cel mai bun aliat al perseverentei. Rabdarea este un ingredient de baza al vietii de zi cu zi si al marilor proiecte, indiferent de natura lor. Esentialul este sa nu te avânti în lucruri majore, fara sa meditezi înainte asupra mai multor aspecte legate de ele. Obiectivele mici, concrete sunt cele care ar trebui sa ne preocupe în primul rând.E drept ca exista situatii în care rabdarea nu depinde în exclusivitate de noi. Sunt situatii în care oricâte obiective ti-ai fixa, atingerea lor nu depinde în exclusivitate de dorinta proprie. Solutia este sa relativizezi lucrurile si sa privesti partea pozitiva care întotdeauna exista, indiferent cât de mica este. Alteori, pierderea rabdarii duce la crize de nervi intense, accentuate de ideea ca un lucru banal nu poate fi înteles de cei din jur.
Rabdarea e chiar o virtute, daca o ai te ajuta, daca nu o ai poate sa te ajute si asta…cine stie poate sunt situatii in care trebuie sa actionezi fara sa gandesti si fara sa te gandesti la complicatii. Daca ai rabdare ajungi departe…nu mai tin minte cine mi-a zis asta..sau de cate ori mi-a fost zis, tot ce stiu ca se merita sa ai rabdare. Chiar daca pe moment ai impresia ca nu se merita, ca trebuie sa actionezi…e doar o impresie.
Cu dragoste si rabdare se pot face minuni! Toate framantarile celor din jur sunt si framantarile noastre, ale tuturor. Asa cum prin credinta ne gasim linistea, iertarea si lumina, stiinta despre suflet contribuie la consolidarea starii de sanatate a psihicului! Suntem tot mai incurcati in emotii nedefinite, ducem in spate poveri prea mari pentru noi (necazurile de zi ci zi care ni se aduna in spate!), nu ne mai intelegem unii cu altii, ne intalnim parca numai pentru a ne certa, sau pentru a ne rani! Nu mai stim ce inseamna bunatatea, uitam sa mai daruim o floare, ori sa fim buni!In primul rand trebuie sa te accepti asa cum esti, sa te cunosti mai bine, sa te bucuri pentru ce ai, sa nu dezvolti pretentii absurde si sa vrei sa schimbi mereu ceva...
Un frumos aforism spune: "A intelege totul inseamna sa ierti totul!". Daca invatati sa va schimbati un pic atitudinea, sa va conectati la o stare mereu speciala cu sinele, de acceptare si credinta, nu e totul pierdut!
Nu va mai plangeti ca viata v-a trantit usa in nas, ca nu sunteti fericiti! Fericirea e in voi si este forta pe care Dumnezeu ne-o daruieste ca pe un cec in alb chiar de la nastere! Cand aud pe cineva spunand viata este grea,sunt mereu tentata sa intreb..."In comparatie cu ce este grea?"...!Dumnezeu nu ne pune in fata un obstacol,fara a ne da si puterea de al depasi...!
Ce-nseamna prietenia, iubirea, ratiunea, iertarea, respectul de sine, credinta, speranta? Daca nu stim,va trebui sa invatam!...Deoarece daca nu ne vindecam interiorul,daca nu facem nitelusa curatenie spirituala,nu vom reusi sa intelegem...acele lucruri care,nu pot fi descrise in cuvinte...ci doar simtite si intelese tacit!
Omul pierde tot mai mult puterea de a iubi viata. Incarcati de intuneric sunt tot mai taciturni si incordati, abatuti si neincrezatori... traim si suntem martori la tot felul de drame,fiindca un psihic incarcat si bolnav,poate naste monstri!
Am uitat NOI prea devreme valorile pe care le respectam de mii de ani,am uitat noi oare sa fim intelepti...sa nu ne rezumam la aparenta?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu