CURCUBEUL
Curcubeule din nori,
Ce secret ascunzi în tine
De-ai strâns ŞAPTE dragi culori
În mănunchi de raze line ?
Cum le strângi, cum le uneşti
Să formeze împreună
Sus în slăvile cereşti
Pentru Domnul o cunună ?
Voi, culori, formaţi Lumina
Care curge prin văzduh
Şi ne-a-mpodobit grădina
Unde-i Rege Sfântul Duh.
Fără voi n-ar mai fi viaţă
Nicăieri pe-acest pământ.
Şi-o eternă dimineaţă
Coborâţi din Cerul sfânt.
Roşu, tu izvor de sânge
Care curgi de pe Calvar,
Glasul tău mereu ne strânge
Ca să plângem cu amar
Vina noastră pentru care
A murit Iisus cândva
Să ne-aducă-n suflet soare
De pe dealul Golgota.
Tu mai reprezinţi iubirea
Care s-a jertfit atunci
Când ne-aduse izbăvirea
De-ale Legii vechi porunci.
Fluviul tău e-o mare taină
Şi el curge pentru noi
Să ne spele-a vieţii haină
Ce-a fost plină de noroi.
Tu, oranj, prezinţi puterea
Ce prin har ne-a renăscut
Când primit-am înfierea
Cu al mântuirii scut.
Duhul Sfânt ne dă vigoare
Să trăim ca şi Iisus
Cu dreptate şi-ndurare
Pentru sufletul răpus.
Să depunem mărturie
Pentru Domnul iar şi iar,
Oamenii la El să vie
Să le dea iertarea-n dar.
Galben, nimb de gelozie,
Tu ne spui că Dumnezeu
Vrea să fim cu bucurie
Doar ai Lui prin orice greu.
Să străbată tot văzduhul
Vestea că orice creştin
Este logodit prin Duhul
Cu Iisus, eternul Crin.
Verde, rază de speranţă
Tu neobosit ne spui
Că-n Iisus e siguranţă
Cum în nimeni altul nu-i.
Trec istorii de-orice limbă
Într-o lume de nevoi,
Însă Domnul ne Se schimbă
Şi va fi mereu cu noi.
Chiar şi cerul şi pământul
Într-o zi se vor schimba.
Dar Iisus cel sfânt, Cuvântul,
Este-n toate numai „Da!”
Tu, albastru, cum e zarea
Ce-o privim chiar de copii,
Pari să fii mereu cărarea
Către Cer şi veşnicii.
Traversând a ta câmpie
Se-nălţa precum un gând
Domnul, dar ce bucurie!,
El va reveni curând.
Indigo, credinţa noastră
Că din omul păcătos
Domnul face-o nouă glastră
Pentru-al Duhului folos.
Orice rugă prin credinţă
Se înalţă-n zborul lin,
Către Cer, dând biruinţă
Luptătorului creştin.
Ea, credinţa, prin iubire
Se jertfeşte-n ceasul greu
Şi aduce mântuire
Din Fiul lui Dumnezeu.
Violet, dreptatea morţii
Ce-a purtat-o sfântul Miel
Ca să schimbe-n viaţă sorţii
Celor ce vor crede-n El.
Nu există Înviere
Fără moartea lui Iisus.
Mângâiaţi-vă-n durere
Cu al păcii har de Sus!
Sfinte raze de lumină
Spuneţi Mirelui iubit
Că-L iubesc şi vreau să vină,
Şi-L aştept necontenit!...
Curcubeule din nori,
Ce secret ascunzi în tine
De-ai strâns ŞAPTE dragi culori
În mănunchi de raze line ?
Cum le strângi, cum le uneşti
Să formeze împreună
Sus în slăvile cereşti
Pentru Domnul o cunună ?
Voi, culori, formaţi Lumina
Care curge prin văzduh
Şi ne-a-mpodobit grădina
Unde-i Rege Sfântul Duh.
Fără voi n-ar mai fi viaţă
Nicăieri pe-acest pământ.
Şi-o eternă dimineaţă
Coborâţi din Cerul sfânt.
Roşu, tu izvor de sânge
Care curgi de pe Calvar,
Glasul tău mereu ne strânge
Ca să plângem cu amar
Vina noastră pentru care
A murit Iisus cândva
Să ne-aducă-n suflet soare
De pe dealul Golgota.
Tu mai reprezinţi iubirea
Care s-a jertfit atunci
Când ne-aduse izbăvirea
De-ale Legii vechi porunci.
Fluviul tău e-o mare taină
Şi el curge pentru noi
Să ne spele-a vieţii haină
Ce-a fost plină de noroi.
Tu, oranj, prezinţi puterea
Ce prin har ne-a renăscut
Când primit-am înfierea
Cu al mântuirii scut.
Duhul Sfânt ne dă vigoare
Să trăim ca şi Iisus
Cu dreptate şi-ndurare
Pentru sufletul răpus.
Să depunem mărturie
Pentru Domnul iar şi iar,
Oamenii la El să vie
Să le dea iertarea-n dar.
Galben, nimb de gelozie,
Tu ne spui că Dumnezeu
Vrea să fim cu bucurie
Doar ai Lui prin orice greu.
Să străbată tot văzduhul
Vestea că orice creştin
Este logodit prin Duhul
Cu Iisus, eternul Crin.
Verde, rază de speranţă
Tu neobosit ne spui
Că-n Iisus e siguranţă
Cum în nimeni altul nu-i.
Trec istorii de-orice limbă
Într-o lume de nevoi,
Însă Domnul ne Se schimbă
Şi va fi mereu cu noi.
Chiar şi cerul şi pământul
Într-o zi se vor schimba.
Dar Iisus cel sfânt, Cuvântul,
Este-n toate numai „Da!”
Tu, albastru, cum e zarea
Ce-o privim chiar de copii,
Pari să fii mereu cărarea
Către Cer şi veşnicii.
Traversând a ta câmpie
Se-nălţa precum un gând
Domnul, dar ce bucurie!,
El va reveni curând.
Indigo, credinţa noastră
Că din omul păcătos
Domnul face-o nouă glastră
Pentru-al Duhului folos.
Orice rugă prin credinţă
Se înalţă-n zborul lin,
Către Cer, dând biruinţă
Luptătorului creştin.
Ea, credinţa, prin iubire
Se jertfeşte-n ceasul greu
Şi aduce mântuire
Din Fiul lui Dumnezeu.
Violet, dreptatea morţii
Ce-a purtat-o sfântul Miel
Ca să schimbe-n viaţă sorţii
Celor ce vor crede-n El.
Nu există Înviere
Fără moartea lui Iisus.
Mângâiaţi-vă-n durere
Cu al păcii har de Sus!
Sfinte raze de lumină
Spuneţi Mirelui iubit
Că-L iubesc şi vreau să vină,
Şi-L aştept necontenit!...
“TOŢI OAMENII SE ASEAMĂNĂ PRIN CUVINTE… NUMAI FAPTELE ÎI DEOSEBESC!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu