De la neghină la grâu
Un puşti de nouă ani se întoarce de la şcoală cu o veste rea: a murit profesorul care le preda anul trecut. Era un om iubit de toată lumea, cu o inimă extraordinară şi un adevărat dascăl.
Auzind vestea, mamei lui i-a scăpat un comentariu ca un fel de reproş:
-Şi Dumnezeu ăsta... mereu îi strânge pe cei mai buni.
Copilul – nouă ani – îi răspunse îndată:
-Mamă, Dumnezeu îi poate lua la dânsul pe cei buni când vrea. Cu cei răi mai aşteaptă să vadă dacă se fac buni.
Făcând aluzie la parabola neghinei din grâu, spunea odată un sfânt preot că, atunci când neghina este omul, poate sfârşi prin a fi grâu. De aceea Dumnezeu aşteaptă.
Câtă neghină, de convertit în grâu există încă în viaţa mea! O, de-ar fi ca Dumnezeu să nu obosească în a aştepta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu