Un frate, luptat de poftele trupului, l-a intrebat odata pe un parinte calugar: - Ce sa fac parinte, caci nu mai pot suporta ispitele care au navalit asupra trupului meu ? Batranul ii raspunse, zicand: - Frate, astfel de ispitiri eu nu am avut, deci nu stiu ce sa iti zic. Mahnit pentru ca nu a gasit nici o cale spre a izbandi in luptele sale, fratele merse la un alt parinte. Acestuia, vorbindu-i despre luptele sale, ii spuse si despre raspunsul primit de la calugarul cel dintai. Parintele ii raspune si el, zicand: - Adevarat ti-a grait acela, dar intoarce-te la dansul si intreaba-l cum de nu a fost el ispitit. Intelegand fratele ca de la acela poate afla calea spre a nu mai fi luptat de trup, se reintoarse la el si ii zise: - Iarta-ma, parinte, ca indraznesc a te intreba iarasi, dar de ce in viata ta nu ai fost ispitit dinspre trup ? La aceasta, batranul ii raspunse: - De cand sunt calugar, niciodata nu m-am saturat de paine, apa si somn. Acest lucru m-a aparat de acele ispite pe care le amintesti ca dau navala asupra sufletului tau.
Osteneala cea odihnitoare
Un calugar din Muntele Sinai, desi avea foarte mult de lucru, in fiecare zi el trebuind sa gateasca mancare pentru cateva sute de oameni, totusi el nu era niciodata nacajit sau trist, ci intotdeauna luminos la chip, vesel si voios. Staretul sau il admira pentru aceasta buna dispozitie, iar odata ii si ceru sa-l lamureasca asupra voiosiei lui. Calugarul de la bucatarie ii raspunse, zicand: - Eu muncesc ca si cand tot ceea ce fac ar fi slujba pentru Dumnezeu, numind apoi cuvintele lui Hristos: "Tot ce ati facut unuia dintre acestia mai mici ai Mei, Mie mi-ati facut.“
"Monahul care nu zambeste e ca o fereastra fara lumina."
Parintele Arsenie Boca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu