Se povesteste despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Intr-o zi geroasa de iarna, un boier se duse sa-i faca o vizita. Intrand in casa, boierul ramase uimit de ceea ce vazu in camera de primire a preotului. Mobila era foarte simpla si putina de tot, iar peretii erau simplu varuiti si fara tablouri sau covoare. Boierul, intru uimirea lui, il intreba pe preot: - Parinte, ce este saracia aceasta din odaie ? Cu multa dragoste, parintele ii raspunse, zicand: - Pai, cand intru iarna in casa, peretii nu mi se plang niciodata ca nu au podoabe pe ei sau ca le este frig. Saracii insa, care intra pe poarta casei mele, primesc intotdeauna cate o mancare calda si cate o haina, care ii poate apara de frig.
Trandavia aduna ispitele
Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat, zicand: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor ? Fericitul Ieronim i-a raspuns astfel: - Nu fii trandav. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc.
Sa nu exageram intru nimic
Vazand avva Antonie cel Mare cat de tare era incordata sageata cugetarii mintii fratilor in arcul nevointelor duhovnicesti, a hotarat sa se pogoare fratilor, glumind cu ei, tocmai cand avea sa se apropie de ei un vanator ratacit prin pustiu. In soborul fratilor, acest necunoscut se sminteste de avva Antonie, nestiind pedagogia duhovniceasca si filocalica a marelui parinte. De aceea, plin de intelepciune si luminat de Duhul Sfant, Sfantul Antonie cel Mare ii da acestuia o lectie folosindu-se tocmai de unelte sau armele lui. - Pune sageata in arcul tau si intinde. Si indata, ascultand vanatorul, s-a supus poruncii sfantului, iar la al treilea cuvant a zis: - De-l voi intinde peste masura, se frange arcul. Raspuns-a avva Antonie, marele invatator al dreptei socoteli, al intelepciunii si discernamantului: - Asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cate putin si cateodata a ne pogora fratilor. Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor.
Omul cu nadejde in Dumnezeu
In timpul unei furtuni pe mare, cand corabia se invaluia de valurile naprasnice, sotia unui ofiter zise catre sotul ei: - Cum poti fi tu atat de linistit in mijlocul unei astfel de furtuni? Atunci ofiterul si-a scos sabia, a indreptat-o cu varful spre pieptul sotiei si a intrebat-o: - De ce esti linistita si nu ti-e frica? - De ce sa-mi fie frica, raspunse sotia, caci sabia se gaseste in mana barbatului meu, care ma iubeste si nu poate sa-mi poata vreun rau. - Daca este asa, raspunse sotul, cugeta la Acela in care credem noi si vezi ca vantul si valurile sunt in mana Lui. Oare ce motiv sa am sa fiu nelinistit si cuprins de frica?
Grija pentru mantuire
Un frate l-a intrebat pe un batran: - Ce lucru bun sa faptuiesc si sa traiesc din el? Batranul a raspuns: - Dumnezeu stie ce-i bun, dar am auzit ca un parinte l-a intrebat pe avva Nistheroos cel Mare, prietenul avvei Antonie: "Ce lucru sa fac?" El i-a zis: "Nu sunt toate lucrurile egale? Scriptura zice ca Avraam era iubitor de oaspeti, si Dumnezeu era cu el; Ilie iubea linistea, si Dumnezeu era cu el; David era smerit si Dumnezeu era cu el. Fa ce vezi ca sufletul tau isi doreste, ca sa-i fie drag lui Dumnezeu si ai grija de inima ta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu