Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

duminică, 17 februarie 2013

Pentru cel ce judecă pe aproapele 

Vezi vreun păcat mai greu, decât a judeca pe aproapele? Care, dar, este mai greu decât acela? Că aşa îl urăşte Dumnezeu şi Se întoarce de la unul ca acesta, precum urăşte cineva pe un vrăjmaş al său. 
Deci, oare, nu suntem datori a ne cutremura şi a ne teme? Că ştiţi ce s-a întâmplat stareţului aceluia care, auzind de un frate ce căzuse în desfrânare, zisese: „O, rău a făcut!”. 
Dar oare, nu ştiţi cât de înfricoşător grăieşte de dânsul în Pateric? Că a adus îngerul sufletul fratelui ce greşise şi i-a zis lui: „Vezi, cel pe care l-ai osândit, a adormit. Deci, unde porunceşti ca să-l pun, întru Împărăţie sau la osândă?” Şi, iarăşi, a zis îngerul către stareţul acela: „De vreme ce tu eşti judecător drepţilor şi păcătoşilor, spune, ce porunceşti pentru acest smerit suflet? Oare, îl vei milui pe el sau chinurilor îl vei da?” 
Şi aşa, acel stareţ se minuna şi se înspăimânta de o hotărâre îngerească, precum aceea. Şi şi-a petrecut în multe lacrimi şi suspine cealaltă vreme a vieţii sale, rugându-se lui Dumnezeu ca să-l miluiască pentru păcatul acela. Şi căzând el cu faţa sa la picioarele sfântului înger a primit iertare.
Şi, iarăşi, i-a zis lui îngerul: „Iată, ţi-a arătat ţie Dumnezeu ce este mai greu, adică, aceasta de a judeca pe fratele tău şi niciodată, să nu mai faci lucrul acesta. Iată, de acum iertat eşti.”
Şi dintr-acea zi, niciodată nu a mai contenit sufletul bătrânului a plânge până ce a murit.

Apoi, ce vom lua noi, osândind pe aproapele? Că, ni se cade nouă, fiecăruia, fraţilor, a lua aminte la noi înşine pentru ale noastre păcate. Că, lui Dumnezeu Unuia este cu putinţă a ierta sau a osândi, El ştiind aşezarea şi puterea fiecăruia. Că într-un fel îl va judeca pe episcop, şi într-alt fel pe domn şi pe boier; într-un fel pe egumen, şi într-alt fel pe ucenic; într-un fel pe bătrân, şi în alt fel pe tânăr; într-un fel pe bolnav, şi în alt fel pe cel sănătos. Şi cine va putea să ştie acele judecăţi ale lui Dumnezeu, fără numai El Singur, Cel ce a făcut toate şi le ştie toate?
Sursa: Vieţile Sfinţilor Ortodoxiei. Îndrumări duhovniceşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu