Un tânăr crescut într-o familie de sectanti a fost botezat în Biserica Ortodoxă. Îi plăceau slujbele, îi plăceau cărtile duhovnicesti, dar nu vroia să se spovedească. Rămăsese cu o îndoială, nu credea că prin Taina Spovedaniei se iartă păcatele. Cădea în păcatul curviei destul de des, dar, după ce păcătuia, se ruga la Dumnezeu să îl ierte.
Si tot asa s-a întâmplat vreme de câteva luni. Odată i s-a arătat un drac care i-a spus:
- Nu ti-e rusine să te mai rogi, după ce păcătuiesti atât? Ce, crezi că Dumnezeu e orb, că nu vede cât de desfrânat esti?
Tânărul i-a răspuns:
- Ba vede, si tot asa vede si pocăinta mea. Si până o să mor, o să îi cer iertare pentru fiecare din căderile mele...
- Să îi ceri, că degeaba îi ceri... a spus dracul, dispărând.
Speriat, tânărul s-a dus la biserică, să vorbească cu un preot. După ce a ascultat întâmplarea, preotul i-a spus:
- Degeaba Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte dacă nu vrei să întelegi că păcatele săvârsite după Botez se iartă prin Taina Spovedaniei. Dacă nu te spovedesti, nu ti se iartă. Abia după spovedanie sufletul are puterea de a birui păcatul. Altfel, bunăvointa sufletului de a se îndrepta este repede îngenuncheată de diavol.
După ce tânărul s-a spovedit, dracul i s-a arătat iar:
- Te-a iertat Dumnezeu, dar iarăsi o să te dobor. Si iarăsi o să te spovedesti, si iarăsi o să te dobor.
Tânărul i-a spus:
- Asa să fie până pe patul de moarte, iar să cad, si iar să mă spovedesc, si tot nu o să mă dau bătut. Dar cred lui Dumnezeu că îl va lumina pe duhovnic să îmi dea sfaturile si canonul potrivit pentru a mă vindeca, si că mă va întări să nu mai cad în cursele tale.
Si dracul i-a zis:
- Nu te voi mai ispiti atunci, ca să nu îti agonisesti cunună.
Si de atunci, tânărul a dus cum trebuie războiul duhovnicesc. Alerga la duhovnic imediat ce vreo ispită îi întuneca mintea. Si nu astepta să păcătuiască cu trupul pentru a se spovedi.
Un frate oarecare, petrecând multe ispite de la neprietenul, cădea totdeauna în curvie si petrecea nevoindu-se a nu-si lăsa chipul călugăresc, ci făcea câte putină slujbă si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicând: "Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mântuieste-mă!". Si zicea acestea în toate zilele, si de cădea în curvie, si de nu cădea. Odată a căzut în obiceiul păcatului noaptea si s-a sculat si îndată a început a cânta un canon. Iar dracul se mira de nădejdea lui si de nemâhnirea lui si i s-a arătat în vederea ochilor si i-a zis când cânta: "Cum nu te rusinezi cu totul a sta înaintea lui Dumnezeu, sau a pomeni numele Lui?".
I-a zis fratele: "Stii că limba aceasta este nicovală, odată vei lovi cu ciocanul si odată vei lua, iar eu voi răbda luptându-mă cu tine până la moarte, oriunde te voi ajunge în ziua de apoi si cu jurământ îti fac tie încredintare, că asa să-mi ajute Cel ce a venit să mântuiască pe păcătosi, că nu voi înceta pârându-te pe tine lui Dumnezeu până ce vei înceta a te lupta cu mine, si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu". Dacă a auzit dracul acestea, a zis către dânsul: "Într-adevăr, de acum nu mă voi mai lupta cu tine, ca să nu-ti agonisesc tie cunună, luptându-mă pentru răbdarea ta". Si s-a dus dracul. (29-299)
Si tot asa s-a întâmplat vreme de câteva luni. Odată i s-a arătat un drac care i-a spus:
- Nu ti-e rusine să te mai rogi, după ce păcătuiesti atât? Ce, crezi că Dumnezeu e orb, că nu vede cât de desfrânat esti?
Tânărul i-a răspuns:
- Ba vede, si tot asa vede si pocăinta mea. Si până o să mor, o să îi cer iertare pentru fiecare din căderile mele...
- Să îi ceri, că degeaba îi ceri... a spus dracul, dispărând.
Speriat, tânărul s-a dus la biserică, să vorbească cu un preot. După ce a ascultat întâmplarea, preotul i-a spus:
- Degeaba Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte dacă nu vrei să întelegi că păcatele săvârsite după Botez se iartă prin Taina Spovedaniei. Dacă nu te spovedesti, nu ti se iartă. Abia după spovedanie sufletul are puterea de a birui păcatul. Altfel, bunăvointa sufletului de a se îndrepta este repede îngenuncheată de diavol.
După ce tânărul s-a spovedit, dracul i s-a arătat iar:
- Te-a iertat Dumnezeu, dar iarăsi o să te dobor. Si iarăsi o să te spovedesti, si iarăsi o să te dobor.
Tânărul i-a spus:
- Asa să fie până pe patul de moarte, iar să cad, si iar să mă spovedesc, si tot nu o să mă dau bătut. Dar cred lui Dumnezeu că îl va lumina pe duhovnic să îmi dea sfaturile si canonul potrivit pentru a mă vindeca, si că mă va întări să nu mai cad în cursele tale.
Si dracul i-a zis:
- Nu te voi mai ispiti atunci, ca să nu îti agonisesti cunună.
Si de atunci, tânărul a dus cum trebuie războiul duhovnicesc. Alerga la duhovnic imediat ce vreo ispită îi întuneca mintea. Si nu astepta să păcătuiască cu trupul pentru a se spovedi.
Un frate oarecare, petrecând multe ispite de la neprietenul, cădea totdeauna în curvie si petrecea nevoindu-se a nu-si lăsa chipul călugăresc, ci făcea câte putină slujbă si se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicând: "Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc, mântuieste-mă!". Si zicea acestea în toate zilele, si de cădea în curvie, si de nu cădea. Odată a căzut în obiceiul păcatului noaptea si s-a sculat si îndată a început a cânta un canon. Iar dracul se mira de nădejdea lui si de nemâhnirea lui si i s-a arătat în vederea ochilor si i-a zis când cânta: "Cum nu te rusinezi cu totul a sta înaintea lui Dumnezeu, sau a pomeni numele Lui?".
I-a zis fratele: "Stii că limba aceasta este nicovală, odată vei lovi cu ciocanul si odată vei lua, iar eu voi răbda luptându-mă cu tine până la moarte, oriunde te voi ajunge în ziua de apoi si cu jurământ îti fac tie încredintare, că asa să-mi ajute Cel ce a venit să mântuiască pe păcătosi, că nu voi înceta pârându-te pe tine lui Dumnezeu până ce vei înceta a te lupta cu mine, si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu". Dacă a auzit dracul acestea, a zis către dânsul: "Într-adevăr, de acum nu mă voi mai lupta cu tine, ca să nu-ti agonisesc tie cunună, luptându-mă pentru răbdarea ta". Si s-a dus dracul. (29-299)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu