Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

marți, 19 februarie 2013


Oboseala Sfintei Fecioare

O fetiţă, la vreo patru ani, privea împreună cu bunica sa la statuia Maicii Domnului de la Fatima care era purtată în procesiune. Privind la statuie îi spuse bunicii sale:
-Sărăcuţa de ea, se vede că este foarte obosită şi nu poate să umble. Pentru asta este purtată de alţii.
După aceea a mers cu bunica la biserică. Sosind momentul de a pleca, plângea pentru că voia să o ducă pe Sfânta Fecioară acasă la dânsa ca să se odihnească.

Şi noi, cei mari, de multe ori gândim asemenea micuţei: „Sfânta Fecioară este destul de obosită ca să mă mai audă, ca să-mi mai asculte cererile mele, eşecurile şi promisiunile mele…”
Un cântec foarte frumos închinat Mariei spune într-una din strofele sale: „Rugându-mă ţie am putut să înţeleg că o mamă nu se satură niciodată să aştepte…”. Nu se satură să aştepte, nu se satură să asculte, nu se satură să ajute, pentru că nu se satură să iubească.
Acesta este secretul său şi aceasta este garanţia noastră şi motivul încrederii noastre
Oboseala Sfintei Fecioare O fetiţă, la vreo patru ani, privea împreună cu bunica sa la statuia Maicii Domnului de la Fatima care era purtată în procesiune. Privind la statuie îi spuse bunicii sale: -Sărăcuţa de ea, se vede că este foarte obosită şi nu poate să umble. Pentru asta este purtată de alţii. După aceea a mers cu bunica la biserică. Sosind momentul de a pleca, plângea pentru că voia să o ducă pe Sfânta Fecioară acasă la dânsa ca să se odihnească. Şi noi, cei mari, de multe ori gândim asemenea micuţei: „Sfânta Fecioară este destul de obosită ca să mă mai audă, ca să-mi mai asculte cererile mele, eşecurile şi promisiunile mele…” Un cântec foarte frumos închinat Mariei spune într-una din strofele sale: „Rugându-mă ţie am putut să înţeleg că o mamă nu se satură niciodată să aştepte…”. Nu se satură să aştepte, nu se satură să asculte, nu se satură să ajute, pentru că nu se satură să iubească. Acesta este secretul său şi aceasta este garanţia noastră şi motivul încrederii noastre
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)