CUVANT DE FOLOS !
Că se cuvine ca fapta bună întru ascuns a o lucra şi a nu o vădi, nici a ne făli pentru slavă-deşartă şi [sau] slavă omenească;
1. Dacă eşti întru vieţuire rău-pătimind cu trupul pentru Dumnezeu, iar omenirea te râvneşte[1] şi te cinsteşte pe tine pentru dânsa, las-o pe aceasta şi te apucă de alta, ca nu cumva zadarnică osteneala ta să se facă.
2. Iar de ai trecut de slava-deşartă, nu lua aminte la ceilalţi oameni, ştiind că întru ceea ce faci împreună se pleacă cu tine şi Dumnezeu.
3. Precum casa, neavând uşi şi ferestre, şi, care voieşte din cele târâtoare, intră într-însa, tot aşa este şi cel ce face osteneala sa şi nu o păzeşte pe dânsa.
4. Precum rugina roade fierul, tot aşa cinstea omenească, inima, de te vei pleca ei.
5. Precum volbura, împleticindu-se cu viţa, prăpădeşte rodul, tot aşa slava-deşartă prăpădeşte rodul monahului, de se va pleca ei.
6. Mare lucru şi cinstit socotesc că este biruirea slavei-deşarte şi sporirea întru cunoştinţa lui Dumnezeu. Că cel ce cade întru urâtele şi cumplitele patimi ale slavei-deşarte se înstrăinează de pace, şi cu inima se învârtoşează dinspre sfinţi, şi zavistia locuieşte întru dânsul, şi se junghie de draci, iar în sfârşitul relelor sale, întru înalta-cugetare cea fără de Dumnezeu cade.
7. Iar tu[3], o, credinciosule, să ai ascunse ostenelile tale şi grijeşte-te întru durerea inimii tale, ca să nu le prade pe acelea limba ta şi să fii dat vrăjmaşilor tăi;de voieşti de la Domnul a se acoperi păcatele tale (cf. Psalm 31: 1), nu face arătate oamenilor faptele tale cele bune; căci ceea ce facem noi cu faptele bune, aceea face şi Dumnezeu cu păcatele noastre.
8. Ascunzând fapta bună, nu te înălţa de ca şi cum ai fi săvârşind dreptate; că dreptatea nu este numai a ascunde faptele bune, ci şi nimic a gândi din cele oprite.
9. Păzeşte-ţi cuvântul de laude şi gândurile de înălţare, ca nu slobozit să fii a face cele potrivnice, că cele bune nu se isprăvesc numai de la oameni, ci şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Care le vede pe toate .
Sfantul Isaia
1. Dacă eşti întru vieţuire rău-pătimind cu trupul pentru Dumnezeu, iar omenirea te râvneşte[1] şi te cinsteşte pe tine pentru dânsa, las-o pe aceasta şi te apucă de alta, ca nu cumva zadarnică osteneala ta să se facă.
2. Iar de ai trecut de slava-deşartă, nu lua aminte la ceilalţi oameni, ştiind că întru ceea ce faci împreună se pleacă cu tine şi Dumnezeu.
3. Precum casa, neavând uşi şi ferestre, şi, care voieşte din cele târâtoare, intră într-însa, tot aşa este şi cel ce face osteneala sa şi nu o păzeşte pe dânsa.
4. Precum rugina roade fierul, tot aşa cinstea omenească, inima, de te vei pleca ei.
5. Precum volbura, împleticindu-se cu viţa, prăpădeşte rodul, tot aşa slava-deşartă prăpădeşte rodul monahului, de se va pleca ei.
6. Mare lucru şi cinstit socotesc că este biruirea slavei-deşarte şi sporirea întru cunoştinţa lui Dumnezeu. Că cel ce cade întru urâtele şi cumplitele patimi ale slavei-deşarte se înstrăinează de pace, şi cu inima se învârtoşează dinspre sfinţi, şi zavistia locuieşte întru dânsul, şi se junghie de draci, iar în sfârşitul relelor sale, întru înalta-cugetare cea fără de Dumnezeu cade.
7. Iar tu[3], o, credinciosule, să ai ascunse ostenelile tale şi grijeşte-te întru durerea inimii tale, ca să nu le prade pe acelea limba ta şi să fii dat vrăjmaşilor tăi;de voieşti de la Domnul a se acoperi păcatele tale (cf. Psalm 31: 1), nu face arătate oamenilor faptele tale cele bune; căci ceea ce facem noi cu faptele bune, aceea face şi Dumnezeu cu păcatele noastre.
8. Ascunzând fapta bună, nu te înălţa de ca şi cum ai fi săvârşind dreptate; că dreptatea nu este numai a ascunde faptele bune, ci şi nimic a gândi din cele oprite.
9. Păzeşte-ţi cuvântul de laude şi gândurile de înălţare, ca nu slobozit să fii a face cele potrivnice, că cele bune nu se isprăvesc numai de la oameni, ci şi cu ajutorul lui Dumnezeu, Care le vede pe toate .
Sfantul Isaia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu