Turist si pelerin pe urmele Sfantului Apostol Pavel in Grecia (partea a III-a)
Soarele sta sa apuna, iar Olympul s-a ascuns intr-o pacla deasa, ori, poate nori prevestitori de ploaie.Va fi chiar furtuna, pentru ca, iata, din cand in cand, Poseidon, zeul marilor, scapara fulgere in zig-zag peste golf.Marea e cenusie, dar inca linistita.O zapuseala ingreuneaza rasuflarea si glasul Apostolului e mai slab, mai departe...Deunazi l-au rugat sa le mai spuna inca despre Iisus cel inviat, despre invierea cea de obste, sa le intareasca nadejdea ca nici ei nu vor muri de tot...Iar el le-a zis doar atat:"...de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (sa credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El"(I Tesaloniceni 4-14).Asadar, doua sunt conditiile de implinit ca spaima de neantul unei morti definitive si totale sa dispara:sa credem in invierea lui Iisus si apoi, numai daca vom fi adormit intru Iisus (deci in credinta crestina) vom putea sa inviem si sa ne bucuram de privelistea Venirii Sale intru slava si marire.Dar, Apostolul le-a mai spus ceva, care i-a tulburat adanc:"(...)la glasul arhanghelului si intru trambita lui, Dumnezeu Se va pogori din cer si cei morti intru Iisus vor invia intai"(I Tesaloniceni 4, 16).Ochii il privesc pe Apostol si dincolo de el vad priveliste infricosatoare.Dar glasul lui, intarit, ii intoarce la clipa de fata:"Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh si asa pururea vom fi cu Domnul"(I Tesaloniceni 4, 17).Un singur pronume personal si doua atribute infioara adunarea:"noi, cei vii", adica ei si Apostolul, care tocmai le vorbeste:"care vom fi ramas"...,"un viitor II" al verbului "a ramane" sapa adanc in pamantul virgin al credintei neofitilor.Asadar, clipa aceea este aproape?!Aproape de ei, de segmentul lor de viata pamanteasca, trecatoare...?Ar vrea sa-l mai iscodeasca pe Apostol, cand va fi ziua aceea si ce se cuvine sa faca ei, cum s-o intampine? Nu putini se gandesc ca nu se cade decat sa se pregateasca pentru ea, lasand toate grijile si indatoririle catre viata aceasta trecatoare, cat vor mai avea de zabovit intru ea pe pamant, si, traind doar in rugaciune, post si asteptare amortita...Dar astazi inteleg ca nu vor mai afla nimic in plus.Apostolul a ridicat mainile a binecuvantare si, urmat, ca de obicei, de Sila, Timotei si alti cativa frati alesi, se departeaza, indreptandu-se catre casa lui Iason.
Norii de deasupra Olympului au coborat, pana s-au intalnit cu marea.Inca tematori de pedeapsa pentru pacatul tradarii vechii credinte elinii neofiti se furiseaza spre casele lor, fara a cuteza sa intoarca privirea inspre salasul idolilor parasiti.Un tunet puternic infioreaza palcurile de credinciosi risipiti pe ulitele cotite.In cateva clipe, o ploaie imbelsugata, dar cu grindina cat bobul de mazare, ii uda indata pana la piele.
...Urcam in autocarul care ne asteapta.Stropii mari si grei, abatuti asupra orasului, ne sperie.S-a inserat si luminile, in vale, pana la port, par un cer rasturnat pe pamant.De umezeala care ne invaluie, dar si de un fior interior, ne zgribulim in noi insine si intr-un prezent neinteles si potrivnic:"...iar despre ani si despre vremuri, fratilor,(...) voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur, noaptea...Voi, insa, fratilor nu sunteti in intuneric ca sa va apuce ziua aceea ca un fur..."(I Tesaloniceni 5, 1-2, 4)...Ei, cei de atunci, poate...Dar noi?!...
"CAND SUNT SLAB ATUNCI SUNT TARE..."(Atena)
"Iesit-a semanatorul sa samene samanta sa.Si pe cand semana el, una a cazut langa drum si a fost calcata in picioare[...]Si alta a cazut pe piatra;si daca a rasarit, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala [...]Samanta este cuvantul lui Dumnezeu,[...]Iar cea de pe piatra sunt aceia care primesc cu bucurie cuvantul cand il aud, dar acestia nu au radacina;[...]"
Vesela, luminoasa, aglomerata, zgomotoasa - Atena se asterne la picioarele Acropolei si la poalele colinei Likabet ca o mantie alba.Vazuta din avion - daca vom fi ales aceasta varianta pentru pelerinajul nostru - Atena pare un oras "de zahar", din pricina cladirilor albe, indiferent de arhitectura sau inaltimea lor.Din fericire, zgarie-norii inca n-au sufocat-o, ivindu-se doar ici-colo, in anumite zone, ca niste colti stingheri. Albul stralucitor al constructiilor contrariaza, intrucat suntem informati ca Atena este unul dintre cele mai poluate orase ale Europei.Am aflat, insa, ca tencuiala cladirilor are o calitate speciala de a nu absorbi smogul carburantilor folositi la maximum in traficul rutier.
Privita prin hubloul aeronavei, marea este de un albastru intens, de cerneala, si netulburata de nici un val.O nemiscare ca la inceputul lumii, iar pasarea gigantica, argintie, in care calatorim, "ne poarta", parca biblic, pe deasupra apelor...
*
"Faptele Apostolilor" - aceasta minunata cronica si totodata jurnal de calatorie, atribuita de cercetatori, in unanimitate, Sfantului Evanghelist Luca - ne spun ca Sfantul Apostol Pavel ar fi strabatut distanta de la Bereea la Atena pe mare, considerandu-se traseul mai scurt decat pe uscat, mai putin obositor si mai ales ocrotindu-l pe Sfantul Apostol de furia iudeilor din acea localitate, unde, impreuna cu ucenicii sai Timotei si Sila, infiripasera o comunitate crestina puternica.
Asadar, dupa ce a ocolit extremitatea sudica a Aticei - numita Cap Sounion - corabia a acostat in portul Pireu.
Pasagerii, printre care se afla si Apostolul Pavel, au debarcat si au pornit pe drumul cel mai scurt spre Atena.
*
Cap Sounion este si pentru vizitatorii de astazi ai Greciei un important obiectiv turistic, deoarece pe acest promontor se ofera privirii, in toata splendoarea, unul din cele mai impunatoare monumente ale antichitatii elene:templul lui Poseidon, zeul marii.Pentru corabierii acelor vremuri - apuse, dar nu uitate - maretul edificiu constituia si un important element orientativ.
Cu miraculoasa putere a inchipuirii, incercam sa-l insotim si noi pe Sfantul Apostol Pavel, imbarcati pe o corabie din acea vreme, sa privim prin ochii lui si ai echipajului minunatul tablou al unui amurg de toamna, care-si prelinge ultimile raze pe canelurile fine ale coloanelor de marmura constituie adeseori un indicator sigur pentru navigatori.
Istoria - sau legenda - relateaza ca, trecand de promontoriul Cap Sounion - in drum spre portul Pireu - corabierii isi atinteau privirile spre un alt reper:coiful de aur si varful de lance, aurit si el, al zeitei Atena Promachos(Razboinica), de pe Acropole, in latura de nord a Parthenonului atenian.
Dar, din pacate, ochii nostri nu mai vad astazi, nimic din toate acestea, decat colina inalta, stancoasa, purtand, insa, - ca pe o coroana de valoare inestimabila - ramasitele inca superbe, fie si in neintregul lor!, ale templelor care o impodobeau, cu doua milenii si jumatate in urma, in toata splendoarea cu care a fost incununata epoca apogeului acestora, epoca legata de numele unui mare barbat politic - Pericle! si caruia Atena ii datorase cea mai mare inflorire economica, politica si culturala (490-429 i. d.Hr.)
...Asadar, venind din Bereea, Apostolul neamurilor se indreapta spre Atena, unde ii va astepta pe ucenicii sai, Timotei si Sila, ramasi sa desavarseasca lucrarea inceputa acolo si, desigur, sa linisteasca spiritele tulburate de aceeasi indarjita opozitie a iudeilor.Se pare ca nici la Tesalonic si nici chiar la Filipi nu era liniste, astfel incat Apostolul ii trimisese, de asemeni, pe Sila si pe Timotei, la cetatile respective, in ajutorul tinerelor comunitati crestine proaspat constituie acolo.
Ajuns in Atena, singur, Sfantul Apostol Pavel incepe prin a vizita - ca turist, am zice astazi - importantul centru de cultura, leagan al gandirii filosofice celei mai inalte, cu vestigiile trecutului sau glorios, care isi pierduse, insa, suprematia economica, in favoarea Corintului, acesta din urma cunoscand pe vremea aceea o impresionanta dezvoltare materiala, dar si decadere morala pe masura...
Istoricii antichitatii presupun ca, la sosirea sa in Atena - deceniul cinci al primului mileniu crestin - Sfantul Apostol Pavel n-ar mai fi gasit decat o palida imagine a cetatii infloritoare din epoca lui Pericle.
La acest gand, ochii nostri, inchipuirea noastra, mai ales se intristeaza, caci ceea ce mai vedem noi astazi este infinit mai putin...!Incat ne aducem aminte de expresia folosita de Platon pentru a-si defini propria conceptie despre realitatea lumii vazute, numind-o drept o "umbra a umbrelor"...Si totusi...
(din cartea Adevarul fara plural..., de Lidia Popita Stoicescu)
Norii de deasupra Olympului au coborat, pana s-au intalnit cu marea.Inca tematori de pedeapsa pentru pacatul tradarii vechii credinte elinii neofiti se furiseaza spre casele lor, fara a cuteza sa intoarca privirea inspre salasul idolilor parasiti.Un tunet puternic infioreaza palcurile de credinciosi risipiti pe ulitele cotite.In cateva clipe, o ploaie imbelsugata, dar cu grindina cat bobul de mazare, ii uda indata pana la piele.
...Urcam in autocarul care ne asteapta.Stropii mari si grei, abatuti asupra orasului, ne sperie.S-a inserat si luminile, in vale, pana la port, par un cer rasturnat pe pamant.De umezeala care ne invaluie, dar si de un fior interior, ne zgribulim in noi insine si intr-un prezent neinteles si potrivnic:"...iar despre ani si despre vremuri, fratilor,(...) voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur, noaptea...Voi, insa, fratilor nu sunteti in intuneric ca sa va apuce ziua aceea ca un fur..."(I Tesaloniceni 5, 1-2, 4)...Ei, cei de atunci, poate...Dar noi?!...
"CAND SUNT SLAB ATUNCI SUNT TARE..."(Atena)
"Iesit-a semanatorul sa samene samanta sa.Si pe cand semana el, una a cazut langa drum si a fost calcata in picioare[...]Si alta a cazut pe piatra;si daca a rasarit, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala [...]Samanta este cuvantul lui Dumnezeu,[...]Iar cea de pe piatra sunt aceia care primesc cu bucurie cuvantul cand il aud, dar acestia nu au radacina;[...]"
Vesela, luminoasa, aglomerata, zgomotoasa - Atena se asterne la picioarele Acropolei si la poalele colinei Likabet ca o mantie alba.Vazuta din avion - daca vom fi ales aceasta varianta pentru pelerinajul nostru - Atena pare un oras "de zahar", din pricina cladirilor albe, indiferent de arhitectura sau inaltimea lor.Din fericire, zgarie-norii inca n-au sufocat-o, ivindu-se doar ici-colo, in anumite zone, ca niste colti stingheri. Albul stralucitor al constructiilor contrariaza, intrucat suntem informati ca Atena este unul dintre cele mai poluate orase ale Europei.Am aflat, insa, ca tencuiala cladirilor are o calitate speciala de a nu absorbi smogul carburantilor folositi la maximum in traficul rutier.
Privita prin hubloul aeronavei, marea este de un albastru intens, de cerneala, si netulburata de nici un val.O nemiscare ca la inceputul lumii, iar pasarea gigantica, argintie, in care calatorim, "ne poarta", parca biblic, pe deasupra apelor...
*
"Faptele Apostolilor" - aceasta minunata cronica si totodata jurnal de calatorie, atribuita de cercetatori, in unanimitate, Sfantului Evanghelist Luca - ne spun ca Sfantul Apostol Pavel ar fi strabatut distanta de la Bereea la Atena pe mare, considerandu-se traseul mai scurt decat pe uscat, mai putin obositor si mai ales ocrotindu-l pe Sfantul Apostol de furia iudeilor din acea localitate, unde, impreuna cu ucenicii sai Timotei si Sila, infiripasera o comunitate crestina puternica.
Asadar, dupa ce a ocolit extremitatea sudica a Aticei - numita Cap Sounion - corabia a acostat in portul Pireu.
Pasagerii, printre care se afla si Apostolul Pavel, au debarcat si au pornit pe drumul cel mai scurt spre Atena.
*
Cap Sounion este si pentru vizitatorii de astazi ai Greciei un important obiectiv turistic, deoarece pe acest promontor se ofera privirii, in toata splendoarea, unul din cele mai impunatoare monumente ale antichitatii elene:templul lui Poseidon, zeul marii.Pentru corabierii acelor vremuri - apuse, dar nu uitate - maretul edificiu constituia si un important element orientativ.
Cu miraculoasa putere a inchipuirii, incercam sa-l insotim si noi pe Sfantul Apostol Pavel, imbarcati pe o corabie din acea vreme, sa privim prin ochii lui si ai echipajului minunatul tablou al unui amurg de toamna, care-si prelinge ultimile raze pe canelurile fine ale coloanelor de marmura constituie adeseori un indicator sigur pentru navigatori.
Istoria - sau legenda - relateaza ca, trecand de promontoriul Cap Sounion - in drum spre portul Pireu - corabierii isi atinteau privirile spre un alt reper:coiful de aur si varful de lance, aurit si el, al zeitei Atena Promachos(Razboinica), de pe Acropole, in latura de nord a Parthenonului atenian.
Dar, din pacate, ochii nostri nu mai vad astazi, nimic din toate acestea, decat colina inalta, stancoasa, purtand, insa, - ca pe o coroana de valoare inestimabila - ramasitele inca superbe, fie si in neintregul lor!, ale templelor care o impodobeau, cu doua milenii si jumatate in urma, in toata splendoarea cu care a fost incununata epoca apogeului acestora, epoca legata de numele unui mare barbat politic - Pericle! si caruia Atena ii datorase cea mai mare inflorire economica, politica si culturala (490-429 i. d.Hr.)
...Asadar, venind din Bereea, Apostolul neamurilor se indreapta spre Atena, unde ii va astepta pe ucenicii sai, Timotei si Sila, ramasi sa desavarseasca lucrarea inceputa acolo si, desigur, sa linisteasca spiritele tulburate de aceeasi indarjita opozitie a iudeilor.Se pare ca nici la Tesalonic si nici chiar la Filipi nu era liniste, astfel incat Apostolul ii trimisese, de asemeni, pe Sila si pe Timotei, la cetatile respective, in ajutorul tinerelor comunitati crestine proaspat constituie acolo.
Ajuns in Atena, singur, Sfantul Apostol Pavel incepe prin a vizita - ca turist, am zice astazi - importantul centru de cultura, leagan al gandirii filosofice celei mai inalte, cu vestigiile trecutului sau glorios, care isi pierduse, insa, suprematia economica, in favoarea Corintului, acesta din urma cunoscand pe vremea aceea o impresionanta dezvoltare materiala, dar si decadere morala pe masura...
Istoricii antichitatii presupun ca, la sosirea sa in Atena - deceniul cinci al primului mileniu crestin - Sfantul Apostol Pavel n-ar mai fi gasit decat o palida imagine a cetatii infloritoare din epoca lui Pericle.
La acest gand, ochii nostri, inchipuirea noastra, mai ales se intristeaza, caci ceea ce mai vedem noi astazi este infinit mai putin...!Incat ne aducem aminte de expresia folosita de Platon pentru a-si defini propria conceptie despre realitatea lumii vazute, numind-o drept o "umbra a umbrelor"...Si totusi...
(din cartea Adevarul fara plural..., de Lidia Popita Stoicescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu