TRAISTA CU POVESTI . . .
Mesterul olar
De trei ani încheiati domnul Zannis suferea de rinichiul stîng. Doctori, medicamente, raze, controale peste controale. O pietricicã cît lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu medicamente si cu felurite leacuri bãbesti, s-a chinuit cît s-a chinuit si cu multã rãbdare si luptã, în cele din urmã piatra s-a dizolvat, iar omul s-a linistit pentru un timp.
Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternicã. De astã datã îl durea rinichiul drept. S-a zvîrcolit în pat pînã dimineatã. Îsi musca buzele de durere si-i venea sã plîngã - ditamai bãrbatului! - de rãul cutitului, pe care-l simtea înfipt în partea dreaptã. Pentru cã durerea nu înceta, imediat cum s-a fãcut ziuã ai lui l-au dus la clinica Sotiriou, ce se gãseste pe strada Marni din Atena. I s-a fãcut o radiografie si s-a descoperit cã avea la rinichiul drept o piatrã de mãrimea unui bob de fasole. Era într-o zi de luni.
- A ajuns la noi prea tîrziu, nu se mai vindecã. O sã-l doarã tare. Asa cã o sa-i facem o micã operatie sã scoatem piatra, a spus medicul chirurg, domnul Kafiatsas, sotiei bolnavului, doamna Haricleea.
- O micã operatie? Despre ce micã operatie vorbeste doctorul? Mai degrabã sa-i zicã operatie în toatã regula.
Doamna Haricleea si fiica ei Maria au intrat la griji. Ai fi zis cã deja vedeau bisturiul spintecînd pîntecele bolnavului si parcã le si lua cu ametealã. Si apoi, cum o sã meargã operatia? Si daca o sã se iveascã complicatii? Si cît timp va trece pînã când o sã înceapã din nou sã munceascã?
- Doamne, ajutã-ne!
Si în gîndul lor s-a ivit un plan clar:
- Mamã, o sã luãm mirul Sfîntului Nectarie de la domnul Theodoridis si o sã turnãm sticluta în ceaiul de pir. Tu o sã mergi la clinicã, sã i-l dai tatei sã bea, iar eu o sã merg la lucru, dar amîndouã o sã ne rugãm toatã ziua. Cu rugãciune stãruitoare si neîntreruptã.
Astfel s-au înteles si au plecat fiecare la treburile sale. Acestea s-au petrecut marti, la o zi dupã internare.
Femeia s-a dus si i-a dat sotului sãu ceaiul de pir cu uleiul Sfîntului în el.
- Fã-i cruce de trei ori cu uleiul peste rinichi, mamã, i-a spus prin telefon Maria, si rãmîne cum am vorbit.
Si lucra Maria la centrala telefonicã si se ruga în pauzele de cîteva clipe. La prînz s-a asezat sã se odihneascã în fotoliul din birou, avînd mereu rugãciunea pe buze. La un moment dat i s-a pãrut cã a furat-o somnul. Deodatã, o mînã a atins-o pe umãrul stîng si o voce de bãrbat pãrinteascã si cuviincioasã i-a spus: "Nu-ti fã griji, copila mea, tatãl tãu se va face bine în curînd". Maria a sãrit ca arsã din fotoliu. Nici un bãrbat nu se afla în birou. Doar o colega de-a ei, care lucra la panou...
Zilele de marti si miercuri au trecut cu rugãciunea îndoitã a mamei si a fiicei. Joi dimineata bolnavului i s-a fãcut radiografie, iar seara doctorul a chemat-o pe doamna Haricleea si i-a spus:
- Ciudat, piatra nu-i nicãieri! Mã mir. Sã aveti bunãtatea sã...
- Doamne Sfinte! spuse doamna Haricleea emotionatã. În douã zile s-a dus piatra pe care numai "o micã operatie" ar fi scos-o!... Dumnezeu a fãcut minunea prin Sfîntul Nectarie.
A doua zi domnul Zannis s-a întors acasã si de atunci - au trecut deja patru ani - lucreazã normal, fãrã nici o supãrare.
O mamã si o fiicã au deschis Cerul si au primit mila Lui. Încã o familie slãveste sfîntul Nume al lui Dumnezeu.
***
De trei ani încheiati domnul Zannis suferea de rinichiul stîng. Doctori, medicamente, raze, controale peste controale. O pietricicã cît lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu medicamente si cu felurite leacuri bãbesti, s-a chinuit cît s-a chinuit si cu multã rãbdare si luptã, în cele din urmã piatra s-a dizolvat, iar omul s-a linistit pentru un timp.
Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternicã. De astã datã îl durea rinichiul drept. S-a zvîrcolit în pat pînã dimineatã. Îsi musca buzele de durere si-i venea sã plîngã - ditamai bãrbatului! - de rãul cutitului, pe care-l simtea înfipt în partea dreaptã. Pentru cã durerea nu înceta, imediat cum s-a fãcut ziuã ai lui l-au dus la clinica Sotiriou, ce se gãseste pe strada Marni din Atena. I s-a fãcut o radiografie si s-a descoperit cã avea la rinichiul drept o piatrã de mãrimea unui bob de fasole. Era într-o zi de luni.
- A ajuns la noi prea tîrziu, nu se mai vindecã. O sã-l doarã tare. Asa cã o sa-i facem o micã operatie sã scoatem piatra, a spus medicul chirurg, domnul Kafiatsas, sotiei bolnavului, doamna Haricleea.
- O micã operatie? Despre ce micã operatie vorbeste doctorul? Mai degrabã sa-i zicã operatie în toatã regula.
Doamna Haricleea si fiica ei Maria au intrat la griji. Ai fi zis cã deja vedeau bisturiul spintecînd pîntecele bolnavului si parcã le si lua cu ametealã. Si apoi, cum o sã meargã operatia? Si daca o sã se iveascã complicatii? Si cît timp va trece pînã când o sã înceapã din nou sã munceascã?
- Doamne, ajutã-ne!
Si în gîndul lor s-a ivit un plan clar:
- Mamã, o sã luãm mirul Sfîntului Nectarie de la domnul Theodoridis si o sã turnãm sticluta în ceaiul de pir. Tu o sã mergi la clinicã, sã i-l dai tatei sã bea, iar eu o sã merg la lucru, dar amîndouã o sã ne rugãm toatã ziua. Cu rugãciune stãruitoare si neîntreruptã.
Astfel s-au înteles si au plecat fiecare la treburile sale. Acestea s-au petrecut marti, la o zi dupã internare.
Femeia s-a dus si i-a dat sotului sãu ceaiul de pir cu uleiul Sfîntului în el.
- Fã-i cruce de trei ori cu uleiul peste rinichi, mamã, i-a spus prin telefon Maria, si rãmîne cum am vorbit.
Si lucra Maria la centrala telefonicã si se ruga în pauzele de cîteva clipe. La prînz s-a asezat sã se odihneascã în fotoliul din birou, avînd mereu rugãciunea pe buze. La un moment dat i s-a pãrut cã a furat-o somnul. Deodatã, o mînã a atins-o pe umãrul stîng si o voce de bãrbat pãrinteascã si cuviincioasã i-a spus: "Nu-ti fã griji, copila mea, tatãl tãu se va face bine în curînd". Maria a sãrit ca arsã din fotoliu. Nici un bãrbat nu se afla în birou. Doar o colega de-a ei, care lucra la panou...
Zilele de marti si miercuri au trecut cu rugãciunea îndoitã a mamei si a fiicei. Joi dimineata bolnavului i s-a fãcut radiografie, iar seara doctorul a chemat-o pe doamna Haricleea si i-a spus:
- Ciudat, piatra nu-i nicãieri! Mã mir. Sã aveti bunãtatea sã...
- Doamne Sfinte! spuse doamna Haricleea emotionatã. În douã zile s-a dus piatra pe care numai "o micã operatie" ar fi scos-o!... Dumnezeu a fãcut minunea prin Sfîntul Nectarie.
A doua zi domnul Zannis s-a întors acasã si de atunci - au trecut deja patru ani - lucreazã normal, fãrã nici o supãrare.
O mamã si o fiicã au deschis Cerul si au primit mila Lui. Încã o familie slãveste sfîntul Nume al lui Dumnezeu.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu