Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

duminică, 24 iunie 2012


Parintele Cleopa

Câteva cuvinte spre intărirea noastră:

Odatã femeia l-a întrebat pe bãtrânul: ''Pãrinte, de unde stiati tot ce se va întâmpla?'' Iar pãrintele i-a rãspuns scurt: ''Rugãciunea te înaltã pe treptele stiintei. Cu cât te rogi mai mult, cu atât stii mai mult si mai bine. Si nu te teme niciodatã de nimeni si de nimic - doar roagã-te! Dumnezeu si Maica Lui te vãd si te aud!''

*****
Un credincios care divortase, era continuu atacat de rudele fostei sale sotii, persoane foarte influente. Fusese pus sub urmãrire si era amenintat de mai multi ofiteri de militie. Atunci s-a dus împreunã cu sora lui la Pãrintele Cleopa sã plãteascã slujbe. Când sã plece, s-au întâlnit cu un cãlugãr, care le-a cerut sã-l ajute sã-si ducã bagajul la Sihla.
Pe drum, i-au povestit necazurile pe care le aveau cu ofiterii de militie. Ajunsi la Sihla, dupã ce a auzit cum îl cheamã pe unul dintre
militieni, cãlugãrul s-a dat jos, s-a dus în fata bisericii si a fãcut trei metanii, zicând: ''Multumesc Tie, Doamne, cã mi-ai adus rãspuns la întrebarea: De ce mã rog eu pentru Constantin si el are necazuri; eu mã rog mai tare pentru Constantin si el are si mai mari necazuri?'' Constantin era unul dintre militienii care îl prigoneau pe credincios si în ultimul timp sotia i se îmbolnãvise grav, iar
fetita îi fusese accidentatã de o masinã. Dupã ce cãlugãrul l-a sunat si i-a arãtat greseala sa, el a devenit unul din cei mai corecti militieni.
Dar prigoana asupra credinciosului a continuat. Rudele fostei sotii au apelat la un colonel care i-a telefonat, spunândui: ''În cinci zile vei fi în puscãrie! Dosarul este pregãtit!'' ''Fãrã motiv?'' a întrebat crestinul. ''Eu n-am nevoie de motiv, iar din închisoare vei iesi numai mort, cu picioarele înainte'' a fost rãspunsul colonelului. Auzind de aceasta, credinciosul a fugit iarãsi împreunã cu sora sa la Pãrintele Cleopa, chiar în toiul noptii, si i-a spus de amenintare. Bãtrânul i-a primit, dar i-a certat:
- Ce putini credinciosi sunteti! Cum sã vã temeti voi de oameni?
- Da, pãrinte, dar ne-a dat termen precis: cinci zile!
- Lãsati-l în pace, cã va fi el în trei zile în puscãrie!
Într-adevãr, dupã trei zile, au aflat de la un judecãtor, cã ofiterul fusese arestat.

De atunci, credinciosul nu a mai fost amenintat. Când s-au dus din nou la Pãrintele Cleopa, el le-a spus: ''Niciodatã sã nu vã temeti, dar nu de câtiva ofiteri, nici de mii de ofiteri, nici de milioane, nici de miliarde. Chiar dacã stau cu arma la ochi, cu glontul pe teavã si degetul pe trãgaci; nici o puscã nu va lua foc, nici un glonte nu vã va nimeri, dacã sunteti drepti înaintea lui Dumnezeu''.

*****
O credincioasã a venit împreunã cu sotul ei la Pãrintele Cleopa, disperatã din cauzã cã trei sefi de la serviciu se pregãteau sã o dea afarã pe nedrept. Dupã ce i-a spus situatia, pãrintele a mângâiat-o cu cuvintele: ''Nu te teme, ai sã vii la mine si-ai sã-mi spui: ''Pãrinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''''. 
Crestina s-a întors linistitã acasã, dar situatia s-a agravat. Mai era doar un pas pentru a fi datã afarã, iar bãrbatul ei îsi pierduse orice rãbdare si încredere si nici nu mai voia sã mai meargã la mãnãstire, când minunea prevestitã a avut loc. În decurs de o sãptãmânã, au fost dati afarã toti cei trei sefi: luni, cel mai mare în rang, miercuri urmãtorul si vineri ultimul.  
Când au vizitat din nou chilia pãrintelui, amândoi sotii au strigat deodatã,fãrã sã vrea: ''Pãrinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''

*****
Spunea unul din ucenicii sãi: ''Pãrintele Cleopa tot timpul spunea lucruri care erau spre zidire sufleteascã. Nu se afla cuvânt desert în gura lui. A stiut sã înmulteascã acest talant. Ziua, când nu avea închinãtori, îsi lua metaniile si pleca pe munte. De multe ori l-am vãzut stând sub copaci, în genunchi sau pe buturugi, scufundat în rugãciune. Trebuia sã strig de mai multe ori pentru a mã auzi. Dacã îi aduceam vestea cã a venit vreun grup de oameni, la început îi pãrea rãu pentru pierderea linistii, dar, fiind biruit de dragostea si credinta celor ce veneau, îi primea si le vorbea, întãrindu-i în credintã si alinându-le supãrãrile si necazurile. Apoi iarãsi se retrãgea, rugându-se pentru ei ca Bunul Dumnezeu sã le dea ''un colt de Rai''. Mai spunea:''Dacã as avea o traistã mare, v-as bãga pe toti în ea si v-as duce pe toti în Rai''.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu