Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.
"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce. Ţine-o bine, şi urcă de pe Golgota spre Înviere!"

joi, 7 iunie 2012


Ce poate sa doara mai mult cand stii ca Hristos i-a vrut “pe bune”, pe toti prieteni, iar unii L-au avut doar pana si-au vazut interesul implinit.
Indiferent ce au facut, nu le-a retras prietenia pana in ceasul mortii.
I-a lasat sa faca exact ce au crezut si ce au vrut, i-a iertat si- i-a asteptat cu bratele deschise pana in momentul mortii si totusi, cate unul chiar a dat cu piciorul ….
” … Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El.
Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. …” Matei 26,46-50
Iar bucurie mai mare nu este, decat cand cel care nu credeai, nu te asteptai si care nu era angajat cu nici o obligatie morala, juridica, materiala sau civila, sau de alta natura, sa-l vezi ca …
Isi recunoaste sincer starea de pacat, regreta sincer si deschis felul lui pacatos de pana atunci de a fi, si se schimba voluntar si constient, nesilit de nimeni, decat rapus de jertfa lui Hristos,
si primeste cel mai de pret lucru: prietenia si dragostea lui Hristos, pentur totdeauna:
“Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23,40-43
Mai este o stare, in care “prietenii” ii vad pe Tatal si pe ai Lui, ca pe o neplacuta obligatie morala, ca pe “o alta lume” necunoscuta, cu pretentii prea mari, nedorit de atins, greu de acceptat, prea pura, imposibil de trait, ireala si in care pe masura ce o cunosti fara sa o experimentezi, pare dureros de trait in ea, fara … rasfatul si mofturile placerilor aceste lumi. Daca prietenii cei mai multi si mai “adevarati” sunt doar din lumea “ca lumea”, lumea cea iubita, a placerilor, retrasa, protejata si de multe ori ascunsa, atunci acestia sunt mult mai pretuiti decat “prietenii” din “lumea cealata”, iar prietenii plecati in celalata lume, indiferent de ce au facut, au fost uitati de tot.
Nevoia de curatie si sfintenie, sacrificiul de munca, sinceritate si asceza deranjeaza, consuma, oboseste si umileste pretentia de libertate (a se citi libertinaj), de orgoliu si de pofte aflate in uz si definite ca forma de viata in sine a prietenilor din lumea de azi. Ti-e rusine de prietenii care au virtuti crestine bazate pe adevar, credinta, nadejde si dragoste. Acestea sunt condamate de cultura comerciala de azi ca prostie si inapoiere. Te simti “bine” cu prietenii care la fel ca si tine consuma patimile ca pe aer si le beau ca pe apa? si … gasesc sanatos sa faca asta, inidferent cum isi vand sufletul pentru aceste placeri.
Pentru astfel de oameni este normala duplicitatea. La zile mari, la sarbatori, si la unele evenimente – sunt copii cuminiti, “cu sufletul in rai”, sporadic recunosc adevaratele valori, le respecta, se inchina lor, cu o ascunsa rusine si cu sincera pocainta in suflet le pare rau, dar, doar sporadic … apoi uita:
“Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.” Luca 8,13-14
Iar apoi, cand setea de pofte nerastignita isi cere drepturile, cand dorul de “slanina din pod” isi spune cuvantul, apare frustrarea si revolta firii impotriva duhului:
“Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. ” Luca 15,29
Astfel, prietenii din lumea placerilor sunt mai de pret decat fratii din acelas Tata, si pe Care toti il numim la rugaciune Tatal nostru care esti in ceruri …
Cand ai un prieten, sau cand esti prieten cu cineva, te intereseaza ca si pentru tine, viata lui, sanatatea lui, bucuria lui, satisfactiile lui, si capacitatea de a depsi orice greutate, mantuirea lui.
In ce-l priveste pe Domnul Hristos si-a dovedit prietenia atat prin pronia dumenzeiasa, ca fiu de Dumnezeu, cat si din grija pamanteasca, fiind si fiu al omului:
“Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă. ” Luca 12,15
Iar in cel- priveste pretul care L-a pus si il pune mereu pentru viata noastra s-a dovedit Prieten adevarat:
“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Ioan 3,16. Asa a facut respectandu-si Cuvantul, promisiunile, dragostea si prietenia:
“Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi…” Ioan 15, 12-16
Este posibil oare sa mai gasesti astazi un prieten adevarat? Oricat de greu ar fi .. ESTE !
Cultura, conditia sociala, posibilitatiel materiale si cine stie ce criterii, nu sunt bariere in a avea un prieten. Prietenia incepe de la existenta sufletului in ce faci, de la multa comunicare, de la crezuri si valori comune, de la idealuri frumoase si acordul  de a trage in aceeasi directie, “cu Dumenzeu inainte”.
Pe mine m-a impresionat si m-a incurajat prietenia a doua personaje din Vechiul Testament:
“După ce a isprăvit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui …
Şi a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.”18,1-3
“Atunci Ionatan a zis către David: “Tot ce doreşte sufletul tău voi face pentru tine”. 20,4
“Şi a zis Ionatan către David: “Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: “Domnul să fie între mine şi tine şi între copiii mei şi copiii tăi, aceea să fie pe veci”.” 20,42
“Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în pădure şi l-a întărit cu nădejdea în Dumnezeu, Şi au încheiat ei între ei legământ înaintea feţei Domnului. Apoi Ionatan s-a întors la casa sa, iar David a rămas în pădure.” 23,16-18
E greu de gasit un prieten … prieten adevarat, care nu se intoarce de la tine pentru ce crezi, pentru ce spui, pentru ce faci, pentru cum arati, pentru starea ta sociala, pentru ce cred sau spun altii despre tine, pentru ce ai lucrat sau lucrezi, pentru ce vocatie ai, pentru cati bani ai sau nu ai, pentru cat de bolnav sau sanatos esti, … ci-ti este alaturi, la bine si la rau. Unul singur sigur este asa, un Prieten asteptand …. Hristos Iisus, nascut, rastignit, mort, inviat si inatat si asteptat.
“Prieten tinereţii mele şi lacrimilor mele dor
şi soţ singurătăţii grele, Te cânt, Iisuse, şi Te ador.
Ce n-am putut nici mamei spune atât de-adânc şi cald şi des,
am spus iubirii Tale bune, simţindu-mi sufletu-nţeles.
În anii de răscruci amare, cu sufletul zdrobit de tot,
la nimeni negăsind crezare, la Tine am ştiut că pot.
Ce nimeni n-a mai fost altcine, să-mi fie-n ceasul disperat,
ai fost Tu-n stare pentru mine, căci m-ai iubit cu-adevărat.
Ţi-as spune-n nu ştiu ce cuvinte de adorare şi fior,
cât mi-e iubirea de fierbinte, dar nu pot cât Îţi sunt dator.
Prieten tinereţii mele, cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,
al Tău sunt eu, a-Tale-s ele, pe vecii toţi, pe toţi, Iisus. “
Traian Dorz

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu